Diabolicul Minciunelu, un nou episod al dramei din Bănie

Tiranul diabolic e pe cale să mai câştige un război cu toată lumea. Când l-a dat afară pe Piţurcă, suporterii au fost şocaţi, revoltaţi, dezgustaţi... Au încercat pe rând toate sentimentele, iar acum sunt exact aşa cum erau înainte de venirea lui Piţi: deznădăjduiţi.
Şi poate chiar mai rău: resemnaţi, pentru că dacă şi cu Victor Piţurcă s-a purtat aşa, paranoicul megaloman nu mai are leac.

Să fie clar, Victor Piţurcă nu e vreun simbol “sfânt” al Craiovei, chiar dacă poartă Ştiinţa în suflet, la fel ca şi un alt stelist devenit, Mirel Rădoi. Piţurcă a trecut pe la Craiova, dar cariera sa de fotbalist s-a consumat la o mare rivală, steaua bucureşti. Acolo Piţurcă a obţinut trofee. Pentru Piţurcă, Universitatea Craiova a însemnat însă întotdeauna prima dragoste, a tinereţii, cea care nu se uită niciodată, indiferent cât de mult ţi-ar fi oferit apoi viaţa din altă parte. Piţurcă nu e un ultras al Ştiinţei. Inevitabil, steaua are pentru el o însemnătate aparte, dar nici Universitatea Craiova nu e o echipă oarecare pentru fostul manager.

Suporterii olteni ştiu şi au conştientizat de la bun început toate aceste lucruri. Ei ştiau foarte bine cine este Victor Piţurcă atunci când au venit în număr atât de mare la primul antrenament, făcându-i fostului selecţioner o primire cum niciunde în România nu se obişnuieşte. Pentru fanii Craiovei, Piţurcă nu a însemnat simbolul acestui club. Nici nu avea cum. De ce s-au îmbulzit atunci ei ca să-şi arate suportul pentru Piţi încă din prima clipă în care acesta a revenit pe “Ion Oblemenco” în treningul alb-albastru?

Pentru profesionistul Piţurcă. Pentru antrenorul Victor Piţurcă, cel în calităţile căruia aveau încredere. Pentru stilul Victor Piţurcă, cel care nu se lasă călcat în picioare de nimeni, indiferent că se numeşte ciobanul Becali sau megalomanul rupt în cur Minciunelu. Pentru că aveau nevoie de încredere ca să-şi arate din nou iubirea. Iar garanţia că se poate schimba ceva a fost Victor Piţurcă. De asta nu au contat cele 3 înfrângeri de pe teren propriu, iar lumea a aplaudat de fiecare dată la final. Pentru că în ciuda dificultăţilor de moment, erau îndeplinite condiţiile pentru a putea spera. Aveau voie să spere, fără ca asta să pară penibil. Chiar dacă echipa era la mijlocul clasamentului, nimeni din fotbal nu-şi permitea să ia în râs Craiova, aşa cum s-a întâmplat din ziua în care managerul a fost interzis la cantonament.

Booveanul a publicat ieri nişte contracte noi pe care Găman şi Bărboianu le-ar fi semnat în ianuarie 2011. Ca să-l cităm pe Sa-muilă, nimeni “nu mai înţelege nimic”. E ca într-o luptă de stradă în care unul se dă lovit decisiv, se preface răpus, pentru ca apoi, în clipele de neatenţie ale adversarului său care-şi pierduse concentrarea, să scoată un cuţit din bocanc şi să-l înfigă în spatele oponentului.

În cazul noilor contracte ale lui Găman şi Bărboianu, dacă semnăturile lor nu sunt false, situaţia stă în felul următor: ospătarul a apelat la o tactică de o perversitate caracteristică metodelor sale. Să facem o mică radiografie a evenimentelor din partea a doua a anului 2010. În zilele în care Minciunelu căuta disperat o gură de oxigen care să-i mai amâne falimentul, râvnind la banii lui Piţurcă, noi nu credeam o iotă din bunele intenţii de care ospătarul încerca să convingă opinia publică şi deci cât mai mulţi fani. Şi o spuneam cu voce tare. Pe atunci, Mărin spunea că Piţurcă i-a dat nişte teme de făcut. Şi se pare că ospătarul, despre care noi ştiam că-i va fi imposibil să-şi facă temele, a copiat până la urmă la lucrarea de control şi tot a trecut clasa. Falitul nu a făcut rost de bani aşa cum îi promisese lui Piţurcă, dar a găsit câteva soluţii de a-l păcăli pe manager.

“Cum să fac să-l păcălesc pe Piţurcă să vină cu bani, dar şi să nu risc nimic, chiar dacă aş semna clauzele pe care el le cere?”, s-a gândit booveanul. Iar diabolicul dictator a găsit soluţia. Ştiind că Piţurcă îi ceruse 3 dezlegări în alb, el a chemat toţi jucătorii importanţi şi i-a obligat să semneze nişte contracte nedatate, în care naivii fotbalişti (şi uneori, naivitatea se plăteşte scump!) aveau trecute salarii superioare celor din acel moment. Perversul chel nu a înregistrat niciodată respectivele documente, ţinându-le în sertar pentru a le folosi doar în caz de nevoie.

Şi aşa a făcut cu cele două contracte noi, ale lui Găman şi Bărboianu, publicate acum. E mai mult decât clar că ele nu au fost semnate de toate părţile în acelaşi timp. Priviţi pixul cu care au semnat cei doi fotbalişti, care diferă ca nuanţă a pastei de restul completărilor de pe contracte, inclusiv de semnăturile lui Mărin şi a nepotului Hihel. Acesta este şi motivul pentru care nici un alt fotbalist nu şi-a depus memoriu încă, deşi salariile sunt neplătite şi oricare dintre ei ar fi îndreptăţiţ să facă acest lucru. Ei ştiu însă că Ajică va aştepta până ce comisiile îi vor declara liberi, pentru ca apoi să înregistreze noi contracte ale acestora, completând pur şi simplu data de pe noile contracte semnate de jucători “cu ochii închişi”, aşa cum îi place tiranului cu ochelari de sudor.

Mai mult decât atât, booveanul a mai inventat o şmecherie, pentru ca a treia dezlegare despre care se vorbea să nu mai poată fi folosită: a introdus dublă semnătură pe contracte, adăugând pe lângă iscălitura sa de analfabet şi semnătura nepotului Hihel, cel pe care l-a băgat la-naintare în atâtea afaceri dubioase, inclusiv în cele cu terenuri. Acest lucru se poate observa din ştampila cu cerneală aplicată cu numele celor 2, deşi pe textul contractelor semnate fără dată de fotbalişti era prevăzut un singur reprezentant al clubului.

Din păcate pentru noi toţi, e posibil ca Victor Piţurcă să-l fi subestimat pe Minciunelu, iar acesta e ultimul lucru pe care orice combatant trebuie să-l facă atunci când îl înfruntă pe boovean. Dacă perversul Mărin reuşeşte să-l anihileze şi pe Piţurcă, după ce a făcut asta cu suporterii şi spiritul Ştiinţei, nu mai e nici o speranţă. Nu suntem şi nu am fost vreodată partizanii pierderii în vreun fel a identităţii Universităţii Craiova. Dar ce vom face dacă nu vom mai scăpa de acest tiran nebun niciodată? Ce vom face dacă echipa noastră, devenită între timp echipa familiei Minciunelu, va fi condamnată mulţi ani la sărăcie şi pentru totdeauna la amatorism (pentru că indiferent dacă va face sau nu rost de creiţari, acest dement va teroriza mereu antrenorii, făcându-le echipa)? Vieţile noastre şi ale urmaşilor noştri - pentru cei care suntem mai în vârstă vor fi chinuite, în fiecare zi, cu dezamăgirea pe care ne-o provoacă acest dement doar pentru că iubim Ştiinţa.

Să fie clar, Minciunelu a spus-o în repetate rânduri: nu va vinde sau ceda niciodată această echipă, indiferent de situaţie. Nici o retrogradare în ce ligă vreţi voi nu-l va convinge pe ospătarul paranoic să-şi lase din mână jucăria. Niciodată! Indiferent că ar ajunge la puşcărie sau ar da faliment. Această titulatură pe care noi credem că o foloseşte abuziv îi va fi mereu paşaportul spre mediatizare (satisfăcându-şi astfel fetişul de paranoic) şi spre şantajarea tuturor, pentru că, nu-i aşa, a reuşit să confişte ceea ce îndrăgim noi cel mai mult...

De aceea CRAIOVASPORT a propus acum ceva vreme ca o soluţie de rezervă să fie luată în considerare. Respectăm opinia celor care speră că Minciunelu va fi, într-o zi, înlăturat de la club. Le respectăm şi le invidiem puterea de a spera. Dar noi credem că acest lucru va fi IMPOSIBIL! Minciunelu îi întrece în perversitate pe toţi cei care s-au perindat până acum pe la acest club. Ştim că e greu de crezut că se poate găsi un patron mai rău ca Dinel sau ca Neţoiu, dar ospătarul chel îi surclasează pe oricare dintre ei. Nici unul dintre predecesorii săi de tristă amintire nu a făcut un lucru de viaţă şi de moarte din subjugarea echipei şi păstrarea ei pe vecie ca jucărie personală.

Pentru ceilalţi, Craiova a fost doar un interes financiar de moment. Pentru ei, clubul avea un preţ, iar când situaţia s-a înrăutăţit şi presiunea oamenilor a crescut, au înţeles că trebuie să lase altuia echipa. Minciunelu nu va face asta NICIODATĂ! Au spus-o mulţi oameni care-l cunosc prea bine. Iar decursul evenimentelor ne face să credem că singura soluţie pentru a mai scăpa vreodată de satrap e ca Primăria să conştientizeze că fotbalul craiovean nu poate fi distrus de Minciunelu şi să-l dea afară de pe stadionul Craiovei (de pe care a fugit acum un an, pentru banii lui Gherghe de la Severin), iar instituţia Universităţii din Craiova să se trezească din somn şi să nu mai permită acestui impostor fără scrupule să-i folosească numele în scop personal.

Şi, nu în ultimul rând, speranţa noastră este ca Victor Piţurcă să-l facă pe umflat să plătească pentru tot şi ca Mitică Dragomir, cel cu care ne-am războit ani de zile, să facă dreptate şi să ne scape de acest blestem, pedepsind cu dezafilierea orice acţiune paralelă cu instanţele fotbalistice a cancerului Craiovei.

Ajică îl transferase pe Ceavi astă-vară

La începutul acestui campionat situaţia era neclară la echipa familiei Minciunelu. Din lipsă de mălai, Mărin a făcut un program de criză, cu echipa sa reunindu-se ultima, în timp ce deja alte formaţii erau de-aproape două săptămâni plecate în stagii de pregătire. Balaci a refuzat atunci propunerea dictatorului, făcută mai mult sau mai puţin la mişto, de a gira cu numele său prelungirea agoniei şi haosului.

A fost însă prompt la apelul tiranului celebrul antrenor din liga 15-a din Bahrein, mireasa Aurel, care n-a putut să-l refuze pe mirele Ajică. Noul secund al lui Mărin era plin de personalitate, astfel că booveanul îi făcea echipa de la portar până la ultima rezervă.

Sursele CRAIOVASPORT au povestit cum vara trecută satrapul chel îi chema pe jucători la biroul său de la Niuiorc, unul câte unul, le punea în faţă un A4 pe care erau desenate căsuţe cu formula de joc şi-i întreba unde se văd ei jucând în sistemul respectiv. La începutul campionatului în curs, Firţulescu s-a dus la el să se plângă că nu joacă şi că mireasa nu prea-l are la inimă. A fost chemat peste câteva zile, iar Minciunelu i-a arătat schema cu sistemul de joc şi i-a spus “vei juca mijlocaş central stânga, am încredere în tine că vei fi Xavi al Craiovei!”.

Derutat, pentru că el era obişnuit să sprinteze în bandă, Firţi a încercat să explice ceva neinteligibil, dar s-a lovit de poziţia fermă a tacticianului cu plasticu’ pe nas. Şi, ce să vezi, Ţicleanu s-a conformat şi Piticul a trebuit să joace unde l-a imaginat Mărin covercianu’.

Spre oftica lui Minciunelu, vom reveni cu alte întâmplări reale din viaţa sa de zi cu zi, una plictisitoare şi care se pare că trebuie umplută cu diverse activităţi, precum conceperea tacticii de joc împreună cu cancelaru’ sau intervenţiile la toate emisiunile posibile din România, de la studioul plin de curve al lui Capatos până la cel al lui Sa-muilă, Horea, sau chiar prezenţa în ProMotorul turnului de control Roxy Ciuhulescu.


Aurel Ţicleanu, iunie 2010:
“Nu cunosc prea bine lotul, dar vom avea timp suficient în Austria, în cele două săptămâni să ne cunoaştem. Trebuie să accept şi sugestiile patronului, eu nu am venit aici pe o poziţie de opozant al domnului Mititelu. Vâslim în aceeaşi barcă, soluţiile le vom găsi întotdeauna împreună. Am rămas impresionat de ceea ce am văzut în ultimele zile. Absolut toţi jucătorii din lot sunt priviţi de patron la fel ca propriul său copil. Ţine enorm la toţi şi, sincer, am început şi eu să mă molipsesc de la dumnealui.”




Ca să-nţelegeţi mai bine cum e cu Ceavi, CRAIOVASPORT vă face o simulare a dialogului dintre patronul-antrenor şi nedumeritul său jucător:

“Oooăăă, ce faci beee piticuleee? Hai încoa să vorbim la mine acia la birou!”

“Bună ziua nea Aji...”

“Bă chear vream să vorbim, că am un plan cu tine...”

“Pe termen scurt sau lung?”, întrebă Firţi, emoţionat şi curios totodată.

“Bă, de-acu’ nu mai joci în tuşe, te bagi mai pe miljoc aşea, să-i derutăm pe adversari!”, îi explică Mărin noua strategie.

Crezând că e o confuzie, fotbalistul încercă să spună ceva:
“Nea Aji, păi eu întotdeauna am jucat...”

“Ce-ai jucat bă...? Bă, tu de mâine eşti nou’ Ceavi!”, îl anunţă cu mândrie Mărin, lăsându-l pentru câteva clipe cu gura căscată.

“…Cine?”, întrebă uluit Piticul.

“Ceavi bă, eşti iextraterestru!”

“Nea Aji, da’ mie-mi place de Ribery...”

“Taci bă dreaqu’ din gură, dacă io am zîs că eşti Ceavi, eşti Ceavi! Acu’ ăştea e la modă, iextratereştrii. Şi tu mai şi aduci cu ăla... să-ţi mai dai aşea cu gel, că eşti leit Ceavi!”, îl puse la punct Mărin şi ieşi până afară să vadă cine mai trece pe stradă, cu-n deşti în cur şi fredonând “tiki-takaaa...”, aşa cum văzuse el cu o zi înainte la gesepeu că făcea idolul său.

Minciunelu, sabotat de Manivelă

Ca să ne arate de ce l-a dat afară pe Piţurcă, Mărin a publicat acum câteva zile vreo 10 foi nu foarte citeţ scrise, semn că la Niuiorc nu mai sunt bani nici pentru încărcarea cartuşului imprimantei. Acuzele sunt hilare, de la celebra absenţă de la locul de muncă în vacanţă, când oricum Piţi poate dovedi că a muncit în folosul clubului, urmărind jucători…, până la faptul că la lunca Jiului Piţurcă deschisese un veritabil cazinou, sau la neplata salariilor fotbaliştilor, deşi ar fi fost “disponibilităţi financiare”. Unde-or fi fost oare “disponibilităţile”…, în conturile evazionistului Mărin aflate sub sechestrul fiscului?

Considerăm că nu merită să mai insistăm pe inepţiile inventate de Ajică. Lăsând însă la o parte bazaconiile şi chiar maniera agramată în care a fost redactat textul, ne-au sărit în ochi câteva dovezi ale faptului că avocatul dinamovist Bielă-Manivelă era destul de “afectat” în momentul în care a compus aiurelile. Pentru că după o lună de când “munceşti” la hârtiile respective, să faci atâtea greşeli e ori o dovadă incontestabilă de prostie, ori efectul consumului de etnobotanice.

[…] În urma efectuării cercetării disciplinare, din probele administrate, a rezultat că domnul Piţurcă Victor a absentat nemotivat de la locul de muncă în perioada 07.12.2010 - 11.01.2010, […]

Explicaţie: Probabil că la Mărin timpul se scurge invers, adică din prezent spre anul 0 al erei noastre. Aşa se-ntâmplă când nu-ţi dă nimeni o cană cu apă...

[…] Fapta constând în neplata datoriilor salariale către jucătorii şi antrenorii echipei de fotbal UNIVERSITATEA CRAIOVA în perioada noiembrie 2010 - decembrie 2011, […]

Explicaţie: Mărin s-a gândit că dacă tot a venit Piţi cu bani de-acasă, n-ar fi rău să rezolve salariile până-n decembrie 2011. Dacă tot s-a apucat...

[…] În urma cercetării disciplinare a rezultat că dnul Piţurcă Victor nu a supravegheat activitatea jucătorilor şi antrenorilor echipei de fotbal FC UNIVERSITATEA CRAIOVA în cantonamente, în perioada 24.09.2011 – 07.12.2010 […]
[…] De asemenea, salariatul a permis fumatul şi consumul de băuturi alcoolice în cantonamentul echipei de fotbal UNIVERSITATEA CRAIOVA, în perioada 24.09.2011 – 07.12.2011. […]

Explicaţie: Timpul o ia din nou înapoi, de această dată din viitor spre prezent... Deja totul e posibil, mai ales că şi Chiron a intrat în peşti şi “dnul” Piţurcă e ca şi terminat!

[…] Având în vedere că salariatul a prestat activitate aproximativ 3 luni în anul calendaristic 2009, […]

Explicaţie: Piţurcă ăsta e de-a dreptul paranormal. Chiar dacă noi nu ştiam, el “presta activitate” pe-aici încă din 2009... Şocant! Avea dreptate domnu’ Minciunelu să-l dea afară, e prea dubios! 

S-a născut o discuţie…

Indiferent că e vorba de Sa-muilă, Anda pitica sau chiar Naum, pentru toţi se naşte de câteva ori pe zi o… discuţie. Formularea a devenit un “must” (ne exprimăm aşa ca să fim şi noi în “trend”) pentru emisiunile gesepiste, cu ea începând orice dialog dintre reporterul din studiou şi intervievaţii telefonic.

Să spui că “s-a născut o discuţie” e deja printre maimuţoii de la teveu un fel de modă, care va mai ţine probabil câteva luni, până când se vor îndrăgosti în grup de o nouă sintagmă care li va părea inteligentă. Sa-muilă, ce părere ai de “povestea asta”, e “spumoasă” şi “savuroasă”? Nu-i aşa că “nu mai înţelegi nimic”?

Mărin şi Alinutza, bairam de Velăntains Dey

Aseară, cu ultimii stropi de carburant care i-au mai rămas în merţan după cele 2 drumuri la comisii în ultima săptămână, booveanul a avut o nouă incursiune până-n cartierul Sărari, la apartamentul pe care i l-a cumpărat Alinutzei. Cu ocazia zilei lui Cupidon, pe care secretara piţipoancă ţine morţiş să o sărbătorească an de an, Mărin şi ibovnica au organizat o chermeză cu circuit închis, la care au mai fost invitaţi văru’ Lubeniţă, cancelaru’ ciorbar, dinamovistu’ Bielă-Manivelă, nepotu’ Hihel, Vicenţiu înfocatu’, spânu’-flocosu’ şi şoferu’ Tăuraş.

Muzica indiană s-a auzit până târziu din apartamentul în care în ultimii 2 ani Mărin a investit mai mult decât în echipă, iar ţinutele lui şi a Alinutzei au fost unele speciale, pentru că ospătarul a dorit să-şi aducă aminte de vremurile copilăriei, când s-a lăudat că era poreclit Ajică de văru’ Lubeniţă, pentru că era fan Raj Kapour.

Dar iată cum au decurs evenimentele. După ce a terminat cu turul de după-amiază al televiziunilor, Mărin l-a chemat în biroul său pe cirobarul moldovean:
“Cancelare, desară sînteţi toţi invitaţi la dicstracţie. Toată lumea la apartamentu’ lu’ Alinutza!”, a convocat Mărin conducerea clubului.

“Şefu’, nu cred... de unde aveţi bani? Glumiţi, nu...?”

“Bă băiatule, pă’ tu nu crezi în nimic!? A intrat Chiron în peşti bă, a belit-o Piţi... trebe să sărbătorim!”


Câteva ore mai târziu, în cuibuşorul de nebunii atmosfera începea să se încingă. Booveanul ieşi din baie cu-n prosop în cap, în ritm de muzică indiană.
“Şefu’, v-aţi spălat pe cap? Vreţi să vă şterg eu?”, se oferi imediat cancelaru’ să-l ajute pe stăpân.

“Ce spălat bă, ce pe cap…? Bă băiatule, cum să mă ştergi? Pă’ io sînt Ajică bă, sînt indian… ăsta e turbanu’ lu’ Raşcapur, l-am cumpărat din America. Am dat... cinzejde... sute de mii de euro pe el!”

“Şefu’, sînteţi indianu’ Talpă-iute, să trăiţi!”, îi dădu o limbă-n cur flocosu’.

“Bă ţâgane, tu eşti cam… aşea… dupe ce că nu mai scrii nimc în ultimu’ timp şi te duci numa’ la oteveu, mă iei şi la mişto…”

“Bă tu te iei de Ajică… că-ţi dau una acu’…!”, sări Lubeniţă, vigilent.

“Nu Şefu’, să trăiţi, eu sunt un biet ţâgan care dorm prin pod pe la Niuiorc, cum să mă iau de matale, pupa-ţi-aş tălpile…”

“Şefu’, propun să depăşim acest moment de şucăr. Alinutza este chemată la bară!”, interveni diplomat avocatu’ Manivelă.

“Aşa e Şefu’, să ne veselim! Tăuraş, mai toarnă un păhărel… Şefu’, să trăiţi să ne conduceţi!”, zise Vicenţiu înfocatu’.

“Aşea bă Vice, tu eşti omu’ meu de-ncredere. Ce-ai mai aflat de Gancea?”

“Şefu’, ăştia pregătesc ceva, o să aflu eu exact ce în curând”.

“Aşea bă înfocatule, să mă ţâi la curent cu tot ce mişcă. Hai, mai bea un păhărel! Tăuraş, pune bă o manea, vezi că are Alinutza pe-aci un sidiu”.

“Măry, da’ de ce nu mai l-ai chemat pe Adi de la Vâlcea, nu mai ai avut bani? Te blochează dujmanii şi cu ficsu’?”

“Fă Alinutzo, nu mai te pronunţa că nu cunoşti tu această speţă, n-ai pregătire juridică. Fii atentă că de mâine îţi zic… cum o chema bă pe gagica lu’ Raşcapur?”

“Unchiule, mă interesez io, că sînt secretar general cu relaţii internaţionale. Sînt pe interneşînăl…”, îl asigură Hihel.


Şi chefu’ organizat din banii daţi de Rednic pe Uby s-a întins până târziu în noapte, petrecăreţii căzând laţi unul câte unul, biruiţi de Bachus. Ultimul a rămas cancelaru’, care sorbise prea multe ciorbe înainte şi nu mai avusese apoi loc să bage şi macheală.

“Cancelare, du-te la culcare, că mâine te duci la judecata lu’ Găman. Şi ia-l şi pe Manivelă-n spinare!”, l-a expediat şi pe el Mărin, ca să se poată giugiuli în voie cu Alinutza.

Sărăntocul îşi plăteşte gazele acasă din banii de pe Wobay

Spre mirarea naivilor, Piţurcă a dezvăluit ieri că Mărin avea gazele neplătite acasă de mai multe luni. Se pare că acestea nu i se tăiaseră pentru că şefii de la respectiva regie se temeau de atacuri colaterale în fiţuica booveanului, în timp ce muncitorii din echipa care se deplasa la faţa locului pentru sigilarea conductei erau întâmpinaţi nu foarte primitor de Petrică badigardul. CRAIOVASPORT a aflat că Ajică a plătit din datoriile personale chiar din banii încasaţi în această iarnă şi care ar fi trebuit să ajungă la salariaţi şi la fisc.

Staţi liniştiţi, a intrat Chiron în peşti !

Toţi suporterii echipei familiei lui Mărin pot sta liniştiţi. A confirmat la gesepeu chiar booveanul, care s-a arătat surprins de ignoranţa lui Naum. Oricum, Piţurcă e terminat, cu Mărin s-ar mai putea lupta muritorii, dar cu Chiron ba...

“Deci zodia peştilor a avut şeapte ani de nenorociri şi de necazuri. Acuma a intrat Chiron în peşti, toţi dujmanii mei vor avea probleme mari cu mine!”, a dezvăluit Mărin, plin de mândrie.

“Cine... Chiron... cine-i Chiron?”, l-a întrebat Naum, pe jumate intrigat, dar în aceeaşi măsură bucuros, simţind că e pe cale să apară un nou subiect care va ţine capul de afiş cel puţin 2 zile şi pe care cu siguranţă că mâine îl va aborda pe larg Sa-muilă.

“Eaaa... dacă nu ştiţi chestiile ăştea, ce să vă mai zic... ”, l-a pus imediat la punct Ajică pe mai tânărul său companion de discuţii televizate.

“Doamne iartă-mă, dar vă spun şi eu de lucruri pe care nu le ştiţi...”, se apără fostul comentator al turului Franţei.

“Deci peştii... urmează cinci ani superbuni pentru peşti!”, întări booveanul, ca să le intre bine-n cap duşmanilor ce-i aşteaptă.

“Aha, dar Chiron e o planetă, sau ce e... e o...”

“Vă rog io interesaţi-vă! Deci şeapte ani au fost de chin şi de necazuri şi de probleme...”

“Şi-acuma, pentru c-a intrat Chiron în zodia peştilor, urmează cinci ani de lucruri bune...”, repetă Naum, ca să vadă dac-a prins ideea.

Şoferul Auraş e patronul clonei FC U

Societatea pe care impostorul boovean a înfiinţat-o ca să creeze confuzie şi să inducă în eroare partenerii de afaceri prin prescurtarea denumirii Fotbal Club în FC, îl are patron pe şoferul lui Mărin din anul 2006 şi derulează alte tipuri de activităţi, deşi are acelaşi cod CAEN: „activităţi ale bazelor sportive”. Satrapul care pentru bani a mutat anul trecut echipa din Craiova, a folosit în 2009 respectiva firmă-clonă ca să scape de datorii şi să păcălească membrii comisiei de licenţiere. Faptul că firma a fost trecută în acte pe numele omului de casă al evazionistului (şofer şi portar la Niuiorc), arată că este o societate de sacrificiu, cu un rol important în ingineriile economice imaginate de ochelarist, dar gata să fie îngropată după ce aceasta îşi va fi îndeplinit menirea.


SC Fotbal Club e înfiinţată în anul 2002 şi este practic sechestrată. Anul 2010 a fost unul “prolific”:

- se instituie sechestru de catre ANAF - DGFP DOLJ, asupra partilor sociale detinute de Adrian Mititelu, la baza titlului executoriu 30.037/29.03.2007 prin procesul verbal de sechestru al bunurilor mobiliare nr. 270.204/09.04.2010 in dosarul de executare nr. M20.678/2007

- se instituie sechestru asupra partilor sociale detinute de Adrian Mititelu la SC Fotbal Club U Craiova, potrivit procesului-verbal de sechestru bunuri mobile nr. 270.253/09.04.2010, in dosarul de executare nr. M20.678/2007, in baza titlului executoriu nr. 30.037/29/23/2007

- se instituie sechestru asupra partilor sociale detinute de Joavina Gheorghe Sorin la Fotbal Club U Craiova, potrivit procesului-verbal de sechestru bunuri mobile nr. 270.205/09.04.2010, in dosarul de executare nr. J238/2007, in baza titlului executoriu nr. 30.037/29/23/2007

Firma ospătarului a încercat în fiecare zi din ultimii mai bine de 5 ani să păcălească autorităţile financiare, indiferent că este vorba despre cele ale Ministerului Finanţelor sau de direcţia de specialitate a Primăriei Municipiului Craiova. Expert în inginerii financiare, cu diploma neoficială căpătată în anii de stagiatură pe lângă mentorul Dinel, evazionistul Ajică nu a plătit impozitele, contribuţiile la sănătate şi CAS-urile, organele fiscale punând în total 11 popriri pe bunurile şi conturile societăţii.

Numele lui Craioveanu, folosit pentru intoxicări

“Nu am declarat niciodată - aşa cum a apărut într-un ziar din Bucureşti - că «Piţi ia jucătorii de la Universitatea, asta este urât». Nici vorbă de o asemenea declaraţie, cum să-l atac eu pe Piţi?! Eu n-am nimic cu Victor Piţurcă... Jucătorii care au părăsit Universitatea, Găman şi Bărboianu, sunt majori, deciziile luate de ei îi privesc, e problema lor, eu nu am implicat numele lui Piţi în această poveste”.

Asta a spus Gică Craioveanu despre declaraţiile inventate Doru Gheorghiu (ăla căruia-i tremură vocea când se dă la el vreun patron mai agresiv) şi preluate instantaneu de fiţuica booveanului, cea care însă nu a catadicsit nici până astăzi să scrie vreun cuvânt despre SECHESTRUL PUS DE FISC PE DREPTURILE FEDERATIVE ALE JUCĂTORILOR, ca şi cum acest lucru nici nu ar exista.

Cine e Doru Gheorghiu? Un anonim. Individul e total netalentat, dar rătăcit prin presa sportivă de la buCUReşti şi promovat cu insistenţă prin emisiuni de probabil cel mai corupt maimuţoi de la televiziuni. Un maimuţoi care de ani buni nu-l are deloc la inimă pe Piţurcă pentru că a refuzat să cotizeze.
Mai e ceva de spus?

De ce-şi bagă elefantu’ trompa-n veceu

Dacă nu aţi intuit încă motivul pentru care elefantul cu pigment închis se bagă ca musca-n curu’ calului în mizeria generată de boovean, vi-l mai spunem noi o dată. Lucrurile sunt atât de simple, încât şi un observator neutru îşi poate da seama care e scopul cubului de osânză.

Cum Marean are şi el un club de fotbal, e direct interesat în a neutraliza o “piaţă” cum este cea din Bănie, unde în cazul unui proiect serios oamenii s-ar înghesui lângă echipă, iar suportul lor ar da o forţă de nebănuit unei formaţii care i-ar putea încurca socotelile. Acesta e motivul pentru care elefantul îndelung cercetat penal se vâră neinvitat în veceul lui Minciunelu.

Marean s-a temut de Craiova lui Piţurcă şi acest lucru a fost probat clar de cearta provocată de acesta în toamna anului trecut, el atingându-şi atunci parţial scopul: Piţurcă a fost suspendat pentru o etapă de comisii. De ce preferă magraonul o Craiova mititică, iarăşi nu e prea greu de înţeles. Mărin e un sărman ajuns în ultimii ani circarul campionatului, subiectul de caterincă al tuturor celor din fotbal. Nu e întrunire a vreunei comisii sau prilej de adunare a oamenilor din fotbal pe la ligă, în care pe holuri să nu se spună bancuri cu Minciunelu în rol de Păcală.

Interesul elefantului vopsit în violet contravine interesului suporterilor craioveni, care-şi doresc un club puternic condus într-o manieră profesionistă (şi de care începuseră să se teamă după doar câteva luni cu Piţurcă) de un specialist în fotbal şi nu de amatori paranoici ca Minciunelu. Sub tirania booveană, agonizând într-o sărăcie lucie, Craiova nu are nici cea mai mică şansă de a face performanţă urmărind vreun trofeu şi implicit de a-l încurca în vreun fel pe Marean şi pe alţii care au aceste obiective. De aceea şi Becali sau Porumboiu preferă să-l aibă ca adversar pe Ajică decât pe Victor Piţurcă, chiar dacă maschează totul cu pretextul apărării ideii de patronat. Rechinilor Ligii I le convine deci să aibă un adversar mai puţin în lupta pentru supremaţie, iar o Craiova neutralizată şi incapabilă să lupte pentru altceva decât evitarea retrogradării e o grijă mai puţin.

Când a fost vorba despre el, elefantul s-a luptat până-n pânzele albe (sau negre) pentru palamaresul, numele şi culorile Temeşvarului, care în acte-i aparţineau lui Zambon. Şi, cu ajutorul intituţiei Politehnica din Timişoara, al autorităţilor locale şi al suporterilor care au pus presiune pe factorul politic, umflatul a avut câştig de cauză. Când însă vine vorba de alţii, iar interesul său nu mai converge spre aceeaşi rezolvare a unei situaţii de criză, Marean e de partea zambonilor. Pentru că asta este Minciunelu, omul care a mutat echipa Craiovei într-un alt oraş pentru că aşa a vrut el (a se citi banii primarului de la Severin) şi a transformat-o în echipa familei sale, declarând public asta de nenumărate ori.


PS. N-ar fi rău ca această umilă postare să fie citită şi de nişte papiţoi gesepişti, care spuneau ieri că elefantul a câştigat multe litigii şi dacă el îi dă dreptate booveanului, atunci ospătarul ar putea avea câştig de cauză. Argumentul deontologilor numărători de gagici de fotbalişti, cărora nu le-a trecut prin neuron că poziţia elefantului ar putea fi dictată de interese, este unul care dă măsura calităţii presei sportive din ţara noastră.

Nimic important

Mărin cel rupt în cur a publicat ieri motivele cu care vrea să justifice gonirea lui Piţurcă. N-am avut răbdarea necesară de a comenta inepţiile scrise acolo de disperatul boovean şi slugile sale insalubre. Vom încerca să ne găsim puţin timp în zilele care urmează, dar nu promitem, pentru că sunt lucruri mai importante despre care am putea vorbi.

Ospătarul, ajutat de avocatu’ Bielă-Manivelă şi de cancelaru’ ciorbar, a compus vreo 10 pagini de stupizenii greu de urmărit. Aceleaşi prostii de care ne-a vorbit şi până acum, cu Piţurcă lipsind de la serviciu în vacanţă, de parcă şi dacă era manager scrie în contrat că omul trebuia să muncească la uşa biroului lui Minciunelu şi să semneze zilnic condica (şi nu o putea face de oriunde, spre exemplu urmărind jucători), cu fotbaliştii neplătiţi deşi nu mai erau bani şi cu instigările la revoluţie, Piţurcă fiind în rolul lui Che Guevara. În mare, nimic important, doar o sumă de cuvinte împrăştiate pe nişte coli A4 de agramaţii argaţi ai lui Mărin.

Minciunile ordinare ale unui demagog diabolic...

19 martie 2007,

“Craiova nu va mai retrograda niciodată în Liga a II-a. Poate peste 40 de ani. A fost un accident în 2005 şi nu se va mai întâmpla niciodată atât timp cât voi rămâne aici”.

6 mai 2009,
“Sunt convins că nu se va ajunge la retrogradarea noastră şi că la vară vom juca în Europa League, să moară Cârţu de oftică. Carţu este un antrenor mediocru, echipele lui joacă cel mai prost fotbal din Liga I. Voi lăsa prin testament copiilor ca niciun Cârţu să nu mai antreneze vreodată Universitatea Craiova”.


11 februarie 2011,
“Dacă cumva retrogradăm, Piţurcă va fi ţapul ispăşitor pentru asta. El e vinovat pentru asta. Şi dacă retrogradăm, ce? Îi dau echipa lui Piţurcă? Ce sînt eu de vină pentru asta? Nu, vând 7-8 jucători şi fac rost de bani şi-o iau de la zero, fac iar altă echipă”.


NO COMMENT!

Mărin e puţin cam căcat pe el

Booveanul i-a propus lui Piţurcă 1.200.000 de euro + cesionarea drepturilor federative ale lui Bărboianu pentru ca acesta să renunţe la litigiu. Întrebat de Naum dacă e adevărat, Mărin a fost luat prin surprindere şi a ezitat vreo 15 secunde, pentru că nu ştia dacă să mintă sau să spună adevărul, după care a răspuns “da, e puţin cam adevărat”.

Cu această nouă acţiune disperată, balonul de grăsime şi prostie recunoaşte de fapt că nu are dreptate şi că ştie în sinea lui că va pierde atât litigiul cu fotbaliştii, cât şi pe cel cu Piţurcă. Ajică e puţin cam căcat pe el, altfel de ce ar accepta cineva care are toate atuurile de partea sa şi pe deasupra şi adevărul, să cedeze un jucător şi o sumă atât de mare de bani. Milogeala booveanului ne arată clar că se ştie cu musca pe căciulă şi că minte cu perversitatea-i caracteristică atunci când spune cu nonşalanţă că “Piţurcă nu a investit mai mult de 6-700 de mii de euro. Hai, poate să mai fie încă 2-300 de mii care nu-mi ies mie, că nu găsesc chitanţele”.

Chiar dacă minciunile ordinare ale unui impostor la fel de ordinar nu ar merita nici măcar comentate, nu rezistăm tentaţiei de a ne pune o întrebare simplă: cum e oare posibil să nu ştii dacă s-au cheltuit sau nu 2-300 de mii de euro. Cu chitanţe sau nu, o sumă atât de mare e imposibil să-ţi poată scăpa, pentru că nu durează mai mult de jumătate de oră până aduni salariile care li s-au plătit fotbaliştilor în acest timp şi datoriile achitate către diverşi creditori. Doar un mitoman prin excelenţă ca Minciunelu poate rosti cu atâta seninătate o astfel de propoziţie, sfidând inteligenţa oricui îşi găseşte răbdarea de a-i asculta intoxicările.

Oferta ospătarului era oricum o nouă tentativă de cacealma, pentru că drepturile federative ale lui Găman şi Bărboianu ar fi sub sechestrul fiscului dacă aceştia ar reveni sub dictatura sa, ei fiind eliberaţi din infern tocmai de actele semnate şi parafate de boovean. Mai mult decât atât, întrebat de unde ar fi luat cei 1.200.000 de euro când el nu are după ce bea apă, sărmanul a mărturisit că banii ar fi venit chiar dintr-un eventual transfer al lui Găman. Aşadar, perversul megaloman are tupeul de a cere cuiva pe care l-a scuipat şi umilit prin gesturile sale ordinare, să renunţe la legitima acţiune reparatorie (pe care i-a cerut-o inclusiv galeria) şi să-l ajute pe el să-şi continue tirania şi să batjocorească milioane de suporteri. În mintea şarlatanului de la Niuiorc, toţi sunt nişte ţicleni şi geolgăi gata în orice secundă să fie terfeliţi de Zeul cu ochelari de sudor.

Sictir Mărine, mititica te-aşteaptă! Şi nu e vorba de Alinutza.

Minciunelu visează noaptea zornăit de cătuşe

În jurul gâtului gros şi slinos al ospătarului, laţul se strange tot mai tare. Disperat de sărăcie, diabolicul tiran e-n stare de orice pentru a mai face rost de câţiva creiţari cu care să-şi prelungească agonia. Ultima ţeapă pe care şmenarul de la Booveni a dat-o statului e legată de mult discutata deturnare a celor peste 400 de mii de euro pe care echipa familiei sale trebuia să-i primească de la ligă, din drepturile TV.

Cum conturile bancare ale SC Fotbal Club U Craiova SA (societatea comercială despre care booveanul ne spune că este Universitatea Craiova) erau blocate pentru celebrele datorii, iar liga era terţ poprit, lucrurile ar fi trebuit să fie destul de clare: încă de acum 2 săptămâni, fiscul trebuia să înceapă cu această sumă recuperarea datoriei de milioane de euro.

Împreună cu avocatu’ Bielă-manivelă şi cu cancelaru’ ciorbar, perversul Minciunelu a pus la punct o înşelătorie care în mod normal ar trebui să-i aducă urgent un dosar penal, dacă în această ţară mai există legi şi ele se mai respectă măcar din când în când. Aşa cum se cunoaşte, booveanul s-a folosit de o prevedere legală, solicitând banii de la ligă pentru plata restanţelor salariale către fotbalişti, antrenori şi alţi salariaţi ai clubului, depunând la instituţia condusă de Mitică o listă cu salariile restante pe care intenţionează să le plătească din aceşti bani. Prin respectiva adresă către LPF, Mărin se angaja ca banii să fie viraţi către salariaţi conform acelui grafic.

O altă înşelătorie tipic booveană, pentru că oamenii nu şi-au primit decât o mică parte din drepturile cuvenite, sau chiar nimic. În urma dezvăluirilor făcute chiar de Victor Piţurcă, fiscul s-a sesizat şi, în urma anchetei, a constatat ceva mult mai grav: ţeparul Minciunelu a emis o factură pe o altă societate decât cea îndreptăţită să primească aceste drepturi. Astfel, pe lângă SC Fotbal Club U Craiova SA (firma care patronează echipa familiei boovene), hipopotamul unsuros mai deţine o societate numită SC FC U Craiova SA, înfiinţată probabil tocmai în scopul de a crea derută şi a-l ajuta să-şi desăvârşească ingineriile economice deprinse de la mentorul Dinel. Cei de la LPF nu au sesizat diferenţa şi au căzut în capcana lui Mărin, virându-i banii într-un cont al firmei-clonă şi permiţându-i astfel impostorului să-şi continue şirul nesfârşit al înşelăciunilor. Cercetările continuă!

Pentru toate ilegalităţile pe care le-a făcut, şarlatanul megaloman merită cu siguranţă priponit. Vom vedea însă dacă viciatele instituţii ale statului român vor avea de această dată curajul de a lua măsuri cu un colaborator de nădejde al deneaului, sifon prin excelenţă şi experimentat turnător de gogoşi, că doar asta e specialitatea sa. Dacă mai au o fărâmă de moralitate, instituţiile statului ar trebui să se sesizeze şi să intervină în acest caz clar de evaziune fiscală, pentru că toţi trebuie să fim egali în faţa legii. Firma brutarului şi a familei sale n-ar trebui să aibă parte de un regim preferenţial faţă de o societate comercială a unui cetăţean de rând, care-şi plăteşte taxele pentru că nu e un rechin imobiliar, parvenit peste noapte şi stăpân de ziar cu care să şantajeze judecătorii şi pe oricine deţine vreo funcţie publică şi i-ar putea leza în vreun fel interesele financiare respectând legea.

Sursele CRAIOVASPORT au confirmat însă că evazionistul Ajică îşi consumă în această perioadă ultimele zvârcoliri de disperare, conştientizând în puţinele clipe de raţiune că sfârşitul se apropie. În plin scandal cu răsculata Lenuţa şi cu o secretară care-l suge şi de ultimul mărunţiş, booveanul aude noaptea, în vis, zornăit de cătuşe şi după ce se trezeşte panicat şi năduşit şi-şi dă jos ochelarii de plastic, urlă cât îl ţin boşogii: “Ajutor Alinutzooo, dujmanii vor să mă distrugăăă!”

Vă mulţumim, în numele fanilor celei care a fost odată Ştiinţa!

În numai o zi de când a dat posibilitatea cititorilor acestui blog să participe cu informaţii, CRAIOVASPORT a aflat lucuri inedite despre Mărin şi modul în care el conduce echipa familiei sale. Spre şucărul lui Ajică şi al slugilor sale, veţi citi în zilele următoare amănunte “spumoase” şi pentru asta le mulţumim celor care au trimis mailuri până acum (şi, evident, aşteptăm să ne scrieţi în continuare). Ştiam deja că amatorismul e la el acasă în fostul hotel cu felinar roşu, dar va fi interesant să aflăm frânturi din realitatea de la Niuiorc, tragică pentru suporterii unei echipe atât de iubite, transformată în afacere personală de acest impostor paranoic.

Să-ncepem cu o încălzire uşoară, vorbind pe scurt despre ultima minciună a ospătarului, aceea că Victor Piţurcă ar fi de vină pentru că despre idila sa cu secretara a relatat zilele acestea şi o publicaţie centrală de can-can: “Piţurcă se ocupă de lucruri ordinare, e un trişor şi un farsor incredibil. A plătit ziariştii să scrie că am o amantă şi că o să divorţez. Omul nu are scrupule. Este un barbugiu ordinar”.

Afirmaţia disperatului mitoman e culmea tupeului. Booveanul neagă cu impertinenţă ce ştie, se pare, un oraş întreg… Nu doar jucătorii, antrenorii foşti sau actuali sau întreaga presă craioveană, ci chiar şi suporterii ştiau despre idila dintre purisanul ospătar şi vampiroaica Alinutza, ultimii chiar făcându-i mesaje pe această temă încă de acum 2-3 ani.

Mărine, vrei să ne spui că Piţurcă e de vină pentru că tu o arzi pe piţipoanca din aceeaşi comună cu nevastă-ta şi de-o seamă cu fie-ta? Te obligă cumva Piţurcă s-o chemi la biroul de la Niuiorc ca să presteze diverse acte, cu preponderenţă orale? Când povestea dintre tine şi ţărăncuţa îmbrăcată sclipicios a apărut prin ziare, Piţurcă era liniştit managerul echipei şi muncea 7 zile din 7 ca să aducă oamenii la stadion, fără ca măcar să intuiască, în naivitatea sa, ce avea să i se întâmple. E de vină Piţurcă pentru faptul că uşuratica ta cucerire s-a smardoit cu consoarta într-o tribună oficială ticsită de lume?

Dar pentru că tupeul fantastic al plăcintarului megaloman, altfel un caz clar de psihiarie, trebuie totuşi estompat cumva, vom reveni cu amănunte. Staţi pe-aproape!

Pe Alinutza nu puneţi sechestru?

Dacă dai un sărci pe goagăl cu cuvântul “sechestru”, un sfert din imagini sunt cu Minciunelu. Impostorul rupt în cur a fentat fiscul de mai multe ori decât şi-au driblat adversarii Maradona şi Pele la un loc. Exasperaţi de tertipurile perversului dictator, oamenii de la finanţe nu mai ştiu pe ce să pună sechestru pentru ca statul să-şi recupereze datoriile neplătite de ani de zile de firmele lui Mărin. Au încercat cu maşini, cu terenuri, dar tot nu s-a recuperat prejudiciul. Disperaţi, cei de la fisc au pus ieri sechestru pe drepturile federative ale jucătorilor echipei pe care se ceartă Ajică şi Leana.

În alte cazuri foarte vocală şi spontană, fiţuica falimentară nu suflă o vorbă despre sechestrul pus de fisc pe drepturile federative ale fotbaliştilor. Sărmanul Ajică va realiza în curând că omerta impusă la foaia sa de şantaj nu mai poate ascunde adevărul, pentru că deja toată presa a scris despre acţiunea organelor statului. Aşa că probabil fiţuica va reacţiona şi ea în zilele ce urmează, după ce booveanul şi argaţii săi, recte câinele avocat şi cancelarul spurcat (şocâtele Şoric e plecat, a fost trimis în misiune în Antalya) vor concepe o poveste pentru creduli, în care Mărin va fi victima căreia nimeni nu i-a dat o cană cu apă.

Până una-alta, vreo 39 de jucători nu mai pot scăpa de infernul sărăciei boovene fără ştirea fiscului. Un articol din Codul de Procedură Fiscală prevede că “valorificarea bunurilor sechestrate se poate face prin înţelegerea părţilor, vânzarea în regim de consignaţie a bunurilor mobile, vânzarea directă, vânzarea la licitaţie,…”

Prin urmare, probabil că jucătorii vor fi împărţiţi în mai multe grupuri, Stoianof, Gogoşoiu sau Barbu urmând să fie expuşi într-o consignaţie din Craioviţa, în timp ce Prepeliţă, fraţii Costea, Dănănae sau Lung jiuniăr vor avea onoarea de a fi disputaţi într-o licitaţie organizată într-o locaţie selectă de la Segarcea, în “epicentrul oltenismului”, locul unde trebuia să fie acum un stadion de 35.000 de locuri.


PS. Ca buni români, care vrem ca toţi să fim egali în drepturi şi obligaţii, le dăm un sfat celor de la fisc: cea mai bună modalitate de a recupera banii de la Mărin e să puneţi sechestru pe Alinutza. Mărin n-ar putea rezista prea mult şi, ca să nu ajungă precum pălmaşul Mache de la stână, va face pe dracu-n patru să-şi recupereze punga.

Echipa lui Minciunelu, divizată de adulter?

Nelipsit de la emisiunile samuiste şi nu numai, Minciunelu părea că s-a retras în solitudine de câteva zile, iar maimuţoii care prestează emisuni de can-can pe posturile sportive l-au dat dispărut. Ce se-ntâmplă oare? Să se fi călugărit Ajică şi să se fi retras într-o chilie, sau să fi fost prea ocupat cu sesiunea în care ar trebui să se afle, ca student silitor ce este. Nici una, nici alta. Booveanul l-a delegat pe cancelaru’ ciorbar să-l reprezinte la gesepeu, într-un ridicol duel verbal cu idolu’ Jiji, pentru că el s-a confruntat în aceste zile cu mari probleme conjugale, luptând mai nou cu duşmanca de sub plapuma sa ca să salveze echipa. E vorba de consoarta Lenuţa, cea care nu mai suportă infidelitatea lui Ajică şi s-a răsculat.

Doi taximetrişti raşi în cap care opriseră fortuit în parcarea de la Niuiorc au fost martorii unui dialog spumos între Mărin şi Ileana şi au dezvăluit apoi pentru CRAIOVASPORT savurosul schimb de replici.

Se pare că femeia a sosit pe înserat la biroul lui Ajică, şi l-a luat în primire din uşă:
“Mărine, eşti un nesâmţât! M-ai înşelat cu fufa aia şi-acu’ a aflat tot oraşu’, de să râde lumea de mine la coafoare şi la supermarkete...”, i-a reproşat în gura mare aceasta.

“Ce oraşi fă... tu te iei dupe toţi neaveniţii? Asta e mâna lu’ Ina Voinea!”

“Mărine, m-am hotărât, te părăsăsc... plec de-acas’...”

“Une pleci fă, ai înnebunit? Vrei să scrie ăia de mine iar pe CRAIOVASPORT?”

“Mărine, nu mă-nteresază, io dau divorţ!”

Iritat de atacul virulent al muierii, stăpânu’ brendului a cerut ajutorul forţelor de ordine:
“Fă, tu eşti răuvoitoare, vrei să pun badigarjii pe tine? Petrică, şo pe ia, dă-i nişte pumni în cap!”

“Şefu’, io nu pot pe doamna Ileana...”

“Ce nu poţ bă? Bă Petrică bă, nici tu nu eşti ce credeam io că eşti... de ce nu poţ?”

“Şefu’, nu pot ca să mă apropii prea mult de doamna Ileana, că mă-mpunge cu nasu’...”

“Bă Petrică, pă’ la ce te mai plătesc io dacă tu nu mă aperi bă, mânca-ţ-aş pula ta?”

“Şefu’, păi nu mai mă plătiţi de astă-vară... îmi daţi doar bonuri de masă!”

“Aci ai şi tu dreptate...”, a dat Minciunelu să recunoască.

Simţind că Ajică bate-n retragere, Ileana s-a gândit că acum e momentul şi a forţat ofensiva:
“Mărine, io vreau jumate din iechipă!”

“Fă, eşti nebună?! Eşti pe mână cu Piţurcăăă???”, a urlat ospătaru’, panicat că pericolul poate veni şi din interior.

Uşa de la Niuiorc s-a închis, iar taximetriştii nu au reuşit să audă continuarea spumoasă şi savuroasă a răfuielii. CRAIOVASPORT va face însă săpături şi va reveni cu mai multe informaţii despre finalul disputei dintre cei doi, pentru că de asta depinde soarta bieţilor Gugu şi Gogoşoiu.

“Ultimul tren” al tiranului boovean

Fiţuica falimentară atinge noi culmi ale penibilului. Strungarii rămaşi să-l spele la cur pe Minciunelu în infecta apariţie online (publicaţie n-o putem numi, pentru că Mărin nu mai are de mult bani să-şi mai tipărească fiţuica decât în câteva zeci de exemplare), se comportă ca nişte veritabili secretari de partid de pe vremuri.

Responsabili cu propaganda, cei 5-6 fiţuicari speciali şi falimentari, care stau pe lângă Mărin ca muştele pe lângă căcat, ascultă cu multă obedienţă ordinele stăpânului. Din momentul gonirii lui Piţurcă de la echipă, ei au blocat vreo 2 săptămâni posibilitatea suporterilor de a trimite comentarii pe pagina de internet a fiţuici, deblocând această opţiune doar cu câteva zile în urmă, când credeau că s-a mai domolit mânia oamenilor.

Aşa se face că în acest moment, pe siteul fiţuicii e ca pe vremea lui Ceauşescu. În aşteptarea Alinutzei, Mărin stă cu cracii pe birou, citind şi recitind cele câteva zeci de comentarii pupincuriste, postate de cancelar, avocatul câine, şocâtele Şoric şi Vicenţiu înfocatu’ (flocosu’ e în silenzio stampa momentan). Acestea sunt pro-Mărin într-o proporţie de 99%, restul de 1% fiind mesaje neutre, necenzurate de argaţii de la redacţia fiţuicii, ca să pară obiectivi.

Ultima comandă a lui Ajică pentru slugile sale a fost postarea unui articol care să se intituleze sugestiv “Ultimul tren”, în care cancelaru’ Roşcaca (autorul real) să încerce să-l convingă pe Găman să meargă în Ucraina, ca să facă disperatul său stăpân rost de nişte caşcaval, cu care să plătească datoriile la fisc, să-i cumpere secretarei 15 poşete de plastic scipicios şi lui 20 de ciorbe. Şi, în subsidiar, în caz că Găman rămâne demn, să inducă asupra sa vina retrogradării pentru neprimirea licenţei, ca şi cum fotbaliştii ar fi sclavi şi ar trebui să joace neplătiţi, doar din mândrie că-l au antrenor pe Minciunelu.

“Ultimul tren” pentru Găman este de fapt ultimul tren al lui Mărin şi noi, la fel ca toţi suporterii celei ce a fost odată Ştiinţa, sperăm să nu-l prindă. Curaj, Valerică! Minciunelu simte cum în jurul cefei sale de porc se strange tot mai tare laţul falimentului, mai ales că fiscul e pe urmele sale, suspectându-l că nu a achitat salariile din banii deturnaţi de sub sechestru tocmai ca să plătească repectivele restanţe.

Piticania şi gângania şi-a enervat propriul idol

Idolu’ Jiji:

“Bă să nu cumva să ne bată mititelu ăsta, piticu’ naibii. Piticania naibii, ne şi bate piticania... Ce-nseamnă că se răzbună în cel mai extrem mod posibil? El e o piticanie care nu poate în nici un extrem să se răzbune, e prea piticanie şi gânganie. Uite asta-i transmit io lu’ gângania... o să-i iau şi pe fraţii Costea, liberi, că vreau să văd cum se răzbună dup-aia mai tare!”

...Păi ce făcuşi Mărine, te şucărişi cu idolu’ tău? Acuma cu cine te mai bagi tu în seamă şi pe cine mai suni tu din mijlocu’ parcării de la Niuiorc, vorbind tare ca să vadă lumea ce important eşti? Şi-acu’ pentru cine mai faci tu “nişte lobby”, jagardeao?

Run for your life! (III)

CRAIOVASPORT vă prezintă în inclusivitate povestea “primelor zile de după Piţurcă”! Jurnal de Govora, Partea a III-a.


Şucărit că Beldie nu i-a cântat în strună, Minciunelu a ordonat sfârşitul antrenamentului. În faţa oştirii de găini, Mărin şi ai săi au făcut pasul înapoi şi s-au regrupat la hotelul închiriat de Reghe. Ajică a convocat imediat conducerea interimară la o şedinţă, fiecare propunând câte o emisiune la care să intre şi să încerce să convingă suporterii că Mărin e lucrat şi va retrograda din cauza duşmanilor care-l asupresc. Odată planul făcut, cancelaru’ s-a evaporat spre bucătărie, leşinat de foame. Şi-a mai revenit doar după ce a balotat 7 ciorbe şi 15 copane cu-n lighean de fasole. Cu potolu-n maţ, Roşcalbastrul se putea acum ocupa de problemele stringente ale echipei.

“Băieţi, la sala de forţă să intraţi câte 1, ca la veceu. Hai, maxim 2. Dacă încercaţi mai mulţi deodată, riscaţi să rămâneţi blocaţi în magherniţă”, le explică Aurel fotbaliştilor cum stă treaba la Govora.

“Aurele, nu mai spune discreditări despre hotel. Şi nu mai te băga tu la sala de forţă, că ăştea e prerogativele lu’ preparatoru’ Martinel. Mai bine spune-i broscarului să facă programu’ cu 2 zile înainte de-acu’ încolo şi să mi-l aduceţi să-l aprob, să nu mai fie debandadă ca azi. Vreau să ştiu la ce oră e antrenamentele, la ce oră e mesele, tot… Aşea degeaba fac io cu cancelaru’ o tactică bună, dacă e lacune în programu’ de pregătire”.

“Am înţeles Şefu’”, îşi aprobă Chiose stăpânul.

Gata de luptă cu dujmanii, Mărin ordonă apoi:
“Cancelare, fă-mi legătura cu Sa-muilă!”

În studioul de la gesepeu, prezentatorul de can-canuri îi făcu imediat intrarea lui Ajică:
“Dragi telespectatori, intrăm acum în di-rect cu domnul Ajică Minciunelu, care are nişte informaţii spumoase de la Govora. Domnule Minciunelu, bună ziua!”
“Bună!”

“Domne, ce se-ntâmplă domne acolo, e ca la nebuni, aud că nu vă puteţi antrena…”

“Da domnu’ Sa-muilă. Este o chestiune care nu aşi fi bănuit-o niciodată că poate să se-ntâmple.”

“Dar cum domne, au năvălit găinile, cum a fost…?”

“Deci sînt convins că nu a fost o simplă întâmplare. A fost o chestiune premeditată... La un moment dat, pe teren a intrat şi un porc, ca să ne atăce. Vă rog să mă credeţi că am şi eu o limită. N-am mai putut să suport şi l-am tăiat…”

“Incredibil… deci l-aţi tăiat… şi unde se află porcul în acest moment?”
“La hotel la noi. Îl pune cancelaru’ acuma la proţap…”

“Domnu’ Minciunelu, povestea asta este foarte savuroasă… Vă zic eu, dacă e de la duşmani, porcu’ ăla e porcu’ troian, hahaha…”
“Domne, dumneavoastră glumiţi, râdeţi p-acolo, şi eu p-aici mă lupt cu o gaşcă care…”

“Bum!”, se auzi deodată un zgomot puternic. “Bum! Bum! Bum!”. Toată lumea era la podea, panicată.

“Deci domnu’ Sa-muilă, chear în acest moment au atăcat hotelu’ în care sîntem noi!”, relată booveanul pe un ton asemănător cu cel al lui Adelin Petrişor, când transmitea din Afganistan.

“Cum… unde… cine domnu’ Minciunelu?”
“Aceeaşi gaşcă care mă blochează de ani de zile, n-are rost să-i mai enumăr!”, urla Mărin în celular ca să acopere rafalele ca de mitralieră şi ţipetele disperate ale argaţilor panicaţi.

“Incredibil de spumos...”, se minună Sa-muilă. “Chemaţi domne poliţia...!”, apucă să mai spună jurnalistu’ înainte ca legătura telefonică să cadă.

Ridicând privirea, Ajică dădu cu ochii de cancelar, care, galben la faţă, rămăsese în picioare şi se fleoşcăise tot:
“Cancelare, piteşte-te, să nu te nimerească Doru Măgaru!”, îi strigă Mărin. Lacheul rămase însă la verticală şi încercă să îngaime ceva:
“Şefu’, ştiţi... nu trage nimeni, am mâncat nişte fa... fasole...”, bolborosi moldoveanul.

După câteva secunde de uluială, Mărin realiză despre ce e vorba şi se ridică nervos de pe duşumea.
“Bă tu faci mişto de mine? Bă cancelare bă... nici tu nu eşti ce credeam io că eşti..”

“Şefu’, iertare!”, căzu în genunchi ciorbarul. “Iertare, Măria ta!”

“Poate «Alinutza ta», bă nesimţitule”, îşi făcu intrarea în sala de mese secretara, care tocmai ce se trezise şi nu ştia ce se întâplase cu câteva secunde mai devreme. “Ce Măry, mai ai pe una Măria, sau ce zice ăsta acia?”, îl chestionă piţipoanca pe boovean.

“Stai fă-n banca ta, că nu nu te pricepi tu la fotbal!”, o puse imediat la punct Ajică.

“Ma questo non e profesionizmo, con queste başine... ma per favore cancelaro, in Italia non si besono i viceprezidenti...!”, gesticulă ofuscat alenatoru’.

“Scuzate don Nicolo, ma o mangiato fasole...”

“Gata bă, nu mai vă certaţ, noi trebue să fim uniţ ca să înfrângem dujmanii! Cancelare, fă-mi iar din nou legătura cu Sa-muilă.”


...peste 2 minute:
“Alo, domnu’ Minciunelu, ce e domne cu povestea asta cu bomba, aud în cască… îmi spun colegii din regie că au fost nişte bubuituri…?”
“Deci domnu’ Sa-muilă, a fost un incident nefericit care nu vreau să mai îl dezvolt. Am trecut şi peste asta, că de 5 ani mă lupt cu ei…”

“Domne dar asta e prea de tot… Să revenim la povestea cu antrenamentu’…”
“Deci vă spun că dacă ştiam aşea, mai bine stăteam în oraşi, puneam pe Petrică la poartă la cantonament să nu vină suporterii să protesteze şi nu mai mă-mprumutam nici la Reghencanf”.

“Dar domnu’ Minciunelu, cât este adevărat şi cât nu din povestea asta care circulă, cum că i-aţi fi dat şi lu’ Reghe o dezlegare…?”
“Hai domne să fim serioşi, acu’ i-am dat şi-ăstuia o dezlegare... Domne, din cauza lu’ Piţurcă s-a declanşat o extorsiune în oraşi, din care n-am putut să dorm cu nevastă-mea-n pat şi a trebuit să vin aci la Govora”.

“Domnule Minciunelu, este extraordinar ce-mi spuneţi. În ce sens extorsiune?”
“Deci acu’ s-a lansat o modă aşea, toată lumea încearcă să mă extorcheze. Vă rog să mă credeţi că nu mai ştiu la cine să mai mă plâng. Deci acest Piţurcă le-a dat idei şi acuma toţi creditorii vror să le dau fotbalişti dacă n-am bani. Chear şi femeia de servici a venit la mine şi mi-a spus că dacă nu-i dau salariile restante ea nu mai dă cu mătura decât dacă-i dau şi ei o dezlegare. Nu se poate aşea ceva, vă rog să mă credeţi! I-am făcut toate voile lu’ această individă, toate nebuniile, i-am cumpărat şi mătură nouă...”

“Incredibil! Domnu’ Minciunelu, este foarte spumos ce-mi spuneţi. Şi cum aţi rezolvat problema?”
“E, acuma nu mai are importanţă, dacă am văzut că insista şi a pus presiune pe mine, ca să nu vadă suporterii mizerie prin faţa clubului şi să protesteze, i-am dat o dezlegare de la Primăvara. Dar nu e valabilă, i-am dat-o aşea că ştieam că nu e valabilă…”

“Domnu’ Minciunelu, auziţi ce spune domnu’ Dragomir, că ar fi valabilă dacă aţi semnat-o. Spuneţi domnu’ Dragomir!”

“Păi cin’ te-a pus băi nene să semnezi, ia-ţi bă frate avocaţi şi beleşte ochii, nu mai semna aşa…”, strigă sfătos Corleone.

“Domnu’ Dragomir, alo… m-auziţi, aloo…!”

“Domnu’ Minciunelu, vorbiţi domne în telefon că pierdeţi semnalu’! Mereu e aceeaşi problemă, parcă vorbiţi din canalizare…”
“Alooo, deci domnu’ Dragomir, dacă nu stăpâniţ aceste chestiuni de ordin jiuridic mai bine nu vorbiţ, că vă faceţ de râs…”

“Cine domne nu stăpâneşte…? Domnuuu’… Minciunelu, aveţi grije cum vorbiţi că eu nu sunt alenatoru’ ăla al dumneavoastră! Retrage-te domne din fotbal dacă nu te ţin balamalele...”

“Domnu’ Dragomir, nu mai vă antepronunţaţ!”, urlă Mărin disperat. “Nu mai vorbiţ aiurea-n tranvai, că sînteţ în afara realităţii. V-aţ aliat cu aceşti indivizi care mă blochează de ani de zile, n-are rost să-i mai enumăr şi treceţ în derizoriu chestiunea... Ce, sîntem pe timpu’ lu’ Pazvante Chioru’, une sîntem noi aci?”

“Domne eu atât îţi spun, dacă ai semnat, Gogoşoiu e al femeii de servici…”

“Cum domne, acu’ când s-a pârguit aşea? Io nu i-l dau pe Gogoşoiu! Domnu’ Dragomir, fiţ corect, nu are acoperire regulamentară! Vă rog să mă credeţ că este o găselniţă, femeia de serviciu vine cu un litigiu fals!”, zbieră Mărin.

Discuţia s-a încheiat brusc, telefonul supraascultat de Denea al lui Mărin pierzându-şi din nou semnalul. Sătui de amatorismul de la echipa booveanului, jucătorii s-au adunat în beciul pensiunii au pus la cale o evadare ca-n filme. Majoritatea acestora au hotărât să sacrifice masa de seară şi s-o taie din hotel în timpul acesteia, când paznicul cel mai vigilent, recte cancelaru’, era vulnerabil.

Trimişi să doarmă după-amiază, majoritatea jucătorilor n-au putut închide un ochi de emoţie. Momentul marii eliberări se apropia. Când bucătăresele au terminat de gătit piureul şi copanele, Aurel a plecat prin hotel să dea alarma că e gata potolul. În calitate de căpitan al echipei, Găman l-a asigurat pe Chiose că drept recunoştinţă faţă de condiţiile de pregătire oferite, jucătorii îi poftesc pe conducători să mănânce primii:
“Nea Chiose, mâncaţi dumneavoastră întâi şi coborâm şi noi când terminaţi.”

“Bă Valerică, ai înebunit, vrei să halească cancelaru’ tot şi să rămâneţi nemâncaţi?”

“Aşa m-au mandatat colegii, să vă răsplătim pentru tot ce faceţi pentru noi.”

“Bine bă, dacă este dorinţa voastră iexpresă...”

Argaţii din ştafu’ lu’ Mărin s-au îndreptat spre sala de mese şi au dat iama-n cartofi, doar Mărin mai întârziind în cameră, reţinut puţin de Alinutza. În 15 minute toată lumea era strânsă în hol, iar Bărboianu era santinela gata să dea de şase şi să ţâşnească primul spre libertate. Din sala de mese se auzeau zgomote de linguri care lovesc farfuriile, cioflăieli şi râgâieli. Când a simţit că zgomotul creşte în intensitate, Fane a zbughit-o pe uşă, urmat de Găman şi restul grupului. Nătâng din fire, Dina s-a-mpiedicat de uşă şi a trezit suspiciunea lui Lung senior:
“Tăbârbă, ia vezi bă ce se-ntâmplă!”

“Nu e nimic Silviule, râgâi cancelaru’”, îl asigură Aurel că totul e-n ordine.

Săndel nici nu apucă să se aşeze la loc şi să reia înfulecatul, că din hol se auzi o nouă bubuitură. Minoritarul Nicolae alunecase pe o coajă de banană aruncată ceva mai devreme de devoratoarea Alinutza.

“Bă prostule, tu ne dai de gol să moară mama!”, îi reproşă din plin fuleu Dănănae.

“Socheres banana, mânca-v-aş pula voastră!”, încercă Gechi să se scuze.

“Alarmaaaaaaaaaaa!!!”, urlă ca din gură de şarpe Tăbârcă, şocat de ce vedea.

Ţipătul disperat al ex-“metodistului” fu auzit chiar şi de Mărin, de la etajele superioare. Parcă intuind pericolul, stăpânul o abandonă pe Alinutza şi alergă spre cel mai apropiat balcon, ca să vadă ce se petrece. Odată ajuns la balustradă, mare-i fu mirarea lui Ajică: o echipă aproape întreagă gonea pe scările hotelului, îndepărtându-se de stabilimentul închiriat de păcăliciul Reghe.

Speriată, Alinutza ieşi pe geamul de la dormitorul matrimonial şi îl strigă pe amorezul burtos:
“Măry, nu mai mă lăsa singură în hotelu’ ăsta părăsit, că mi-e frică de strigoi!”
“Stai fă o ţâră, că vin înapoi, nu vezi că fug fotbaliştii? …Aurică, ia măsuri, vezi unde se duc ăştea!”

“Dragi fotbalişti, unde fugiţi aşa ca nebunii? Vă rog să vă întoarceţi şi drept recompensă o să vorbesc cu Reghe să vă arate doamna Prodan o ţâţă!”, îi ademeni Chiose pe fugari.

“Ma che cazzo succede qui?”, întrebă iritat şi dezorientat alenatoru’.

“Stai tranchilo Nicule, că îi suspendez pe toţi!”, căută Mărin să păstreze calmul.

“Nea Aji, eu stau aici că sînt nepotu’ lu matale, nu te las la greu!”, sări Buşu în apărarea unchiului său, care a stăruit ca rubedenia să ajungă fotbalist.

“Şi eu la fel!”, îl completă Silvică, încercând să pară convingător. Apoi zise amărât, ca pentru sine: “Ce-aş mai tuli-o şi eu, că e nasol cu vântu’ ăsta prin buzunare, da’ mă bate tati dacă află…”

“Ma io volio alenare, sinior Mărin!”, se îndârji alenatoru’, pus pe fapte mari.

“Bă băiatule, mă tragi tu la răspundere pe banii mei? Păi de-aia te-am adus io pe tine acia bă, mânca-ţi-aş pula ta, să antrenezi?”

“Şefu’ , aici e mâna lu’ Piţurcă! Dacă ăla nu le dădea încredere şi personalitate, nu fugea ăştea niciodată de-aci”, dibui Roşca toată tărăşenia.

Evadaţii se îndepărtau metru cu metru de Bastilia booveană, iar gustul libertăţii începea deja să le întunece raţiunea, ca într-un vechi film cu Paul Newman.
“Run forest!”, îşi impulsionă colegii Lopes, relaxat la gându-l că-l aşteaptă o vacanţă prelungită la Rio.

“Ce zîsă ăsta bă?”, întrebă Nilă.

“Nu-nţelesăi… ceva cu Foresta”, îi răspunse Cioara gâfâind.

“Cică ne transferă nea Piţi la Foresta”, confirmă pe un ton serios Prepeliţă, expert în caterincă.

“Ce bă? Florine io mă-ntorc, să moara mama! Nu merg la Foresta!”, se panică mezinul, slăbind ritmul sprintului eliberator.

“Nu te-ntorci bă niciunde!”, îl potoli imediat big bradăr cu un capac scurt peste ceafă.

“De ce dai mă, de ce dai?”, exclamă revoltat Costea cel blond, ca-n “Reconstituirea” lui Pintilie.

Stoianof, care dormea când colegii săi plănuiau evadarea şi nu apucase să afle despre ce e vorba, se ţinea năuc după turmă, încercând să-şi dea seama care e şmenu’:
“Unde s-or duce ăştia mă, să moara mama...? Mă duc şi io după ei, or fi descoperit vreo hamburgherie mişto pe-acia...”, se gândea Bulgaru’.

Situaţia era albastră pentru Mărin, care risca să-şi piardă jucăria. În ultima clipă, dezastrul care se prefigura a fost însă evitat temporar. Salvatoarea lui Ajică s-a dovedit a fi tot păcătoasa ibovnică de-o vârstă cu fie-sa. Sub pretextul că a uitat prezervativele la Niuiorc, Alinutza îl chemase la Govora pe şoferul Auraş, pe care însă intenţiona să-l facă util după ce Mărin ar fi adormit şi-ar fi lăsat-o nesatisfăcută. “Tăuraş”, aşa cum îl porecleşte nebunatica Alinutza pe şoferul lui Minciunelu, se apropia de staţiunea uitată de timp la bordul unui gipan sub sechestru, lăsând în urma sa un nor de praf.

“Helău, Tăuraş, taie-le calea lu jegoşii ăia de fodbalişti, că ievadară spre Craiova!”, îl puse în gardă secretara.

Ager la minte, şoferul lui Mărin (un fel de Ricky al Columbenilor) s-a-nsemnat imediat care e şusta şi a-nceput să-i întoarcă spre hotel pe fugari, cum îndorceau câinii oile idolului Jiji pe vremuri. Doar doi dintre aceştia reuşiră în cele din urmă să scape şi o luară la sănătoasa peste câmp, prin ciulini. Găman şi Bărboianu aveau la ei o hartă pe care o primiseră mai demult de la Piţurcă şi care i-a ajutat să nu se rătăcească.

Fără să ştie că Tăuraş luptă pentru el, Minciunelu se retrăsese deja în sala de mese împreună argaţii (prilej tocmai bun pentru moldovean să mai bea o ciorbă) şi reorganizaseră celula de criză, în timp ce Alinutza cobora şi ea din dormitor, cu părul răvăşit şi jarteaua lăsată până spre genunchi.
“Măry, mie îmi e frică de strigoi acilea în otelu’ ăsta dărăpănat”, se văietă piţipoanca.

“Fă, eşti în eroare… acia nu e strigoi, că a verificat cancelaru’ peste tot. E de prisos să mai invoci această chestiune…”, o linişti booveanul pe secretară. “Cancelare, ce ne facem, ce-i minţim pe suporteri?”

“Şefu’, propun o idee: să împrăştiem zvonu’ că jucătorii au plecat la fondu’ proprietatea cu nişte sacoşe mari, ca să ia banii şi să moară dujmanii de necaz! Îl sun pe şocâtele Şoric, că dă imediat la gesepeu?”

“Taci bă dreaqu’ din gură! Cancelare, numai idei proaste ai… Ia şi prinde-l iar pe Sa-muilă!”

…peste câteva minute:
“Bună seara domnu’ Minciunelu!”
“Bună!”

“Domnu’ Minciunelu, aţi acaparat toată atenţia, ce s-a mai întâmplat la Govora?”
“Deci e aceeaşi gaşcă care mă blochează de ani de zile, n-are rost...”

“Ştim, n-are rost să-i mai enumeraţi…!”, îl întrerupse gesepistul, care nu mai avea răbdare să asculte pasajul.
“Deci domnu’ Sa-muilă, vă rog să mă lăsaţi ca să-mi duc la capăt ideile, că alfel nu mai va înţelege nimic telespectatorii!”

“Da domnu’ Minciunelu, dar aţi mai spus asta şi suntem în criză de timp, trebuie să-l sunăm şi pe domnu’ Becali…”
“Ce Becali bă, domnu’ Sa-muilă, voi vreţi acu’ să faceţi circ?”

“Nu domnu’ Minciunelu, da’ e normal să-i ascultăm şi dânsului punctul de vedere… n-aţi văzut ce spumos e?”
“Domnu’ Sa-muilă, să nu deraiem, nu mai spuneţi prostii, aicea e o chestiune serioasă, nu e vorba de spume…”

“Bună seara domnu’ Becali, sunteţi în direct”, îl ignoră măscăriciul cu lavalieră pe Mărin.

“Alooo, domnu Sa-muilă, cine e domne ăla de la telefon?”
“Băă Becalii băă, vai de capu tău bă, io sînt VIP...”, se umflă-n pene Ajică.

“Hăhăhă hăhăhăhăhăhăăă hăhăhăhăhăhăhăhăhăăăăă! Eşti Veri Important Papa-gal! Hăhăhăhăhăăă!”

“Domnu’ Becali, să păstrăm...”

“Ce să păstrăm bă, când vorbeşte Becali să nu mai luaţi papagali de-ştea! Bă Mărine, eşti o jagardea!”

“Alo… deci domu’ Sa-muilă, io nu vorbesc cu ăsta, vă rog să-i spuneţi că bate câmpii… Alo…”

“Domnu’ Minciunelu, puteţi să-i spuneţi dumneaoastră, că vă aude!”

“Bine-nţelesss! Adică stai aşa… ce să-mi spune mie mă? Ăsta e o jagardea şi o zdreanţă... firia naibii de jagardea care eşti!”

“Alooo… deci Becali bate câmpii…. e tralala!”

“Domnu Sa-muilă, să nu mai folosească cuvântu’ tralala, că ăsta e cuvântu’ meu! Jagardeaua asta de Minciunelu e un iexcroc! Dacă nu mă păcălea cu Adrian Ionescu nu aveam nimic cu el, chear îmi era simpatic, că mă imita mereu, parcă făcea concurs cu Bendeac. De-acolo a plecat şucăru’ meu. Hai gata, că m-am distrat destul cu el!”

“Andrei Ionescu! Bă Becali bă, nici nu ştii cum îl cheamă... Deci asta e o iexplicaţie puierilă, lipsită de sens şi de orice logică…”

“Domnu’ Minciunelu, ne pare rău, luăm o pauză publicitară”, îi reteză reporterul elanul lui Mărin, care se pregătea să spună cum vor duşmanii să-i facă rău.”

“Bă Sa-muilă, pă io vream să iexplic acia şi voi mă carotaţ, de-aia v-am sunat io pe voi bă, mânca-v-aş pula voastră?”

“Auuuuuuuzi, ăsta vrea să vă mănânce pula, hăhăhăhă!”, se amuză teribil Becali. Apoi, dându-şi seama că la televizor se uită şi fetele sale, ciobanul redeveni brusc pudic:
“Bă nenorocitule, tu aşa vorbeşti la televizor, eşti tralala?”

Pentru că regizorul transmisiunii nu se mai ţinea la bip-uri, reclamele la dero intrară peste dialogul spumos şi savuros cât ai clipi şi conducătorul suprem închise telefonul nervos. Şi chiar când se pregătea să facă un gest necugetat, atârnache Biţă aduse vestea cea mare:
“Şefu’, s-a-ntors jucătorii, i-a adus Auraş pe toţi înapoi, da’ a scăpat doi, Găman şi Bărboianu!”

“Cum a scăpat bă, unde s-a dus?”

“Se pare că a luat-o pe mirişte, spre Craiova”…

Perioada următoare a curs chinuitor pentru neplătiţii, dar profesioniştii fotbalişti ai lui Mărin. Păziţi zi şi noapte să nu fugă din nou, sportivii s-au resemnat cu ideea că va trebui să mai îndure pentru o vreme calvarul boovean, invidiindu-i pe cei doi evadaţi. Într-una din zile, când a fost organizată minuţios o “coregrafie” culinară pentru reportajul şocâtelui Şoric, fotbaliştii chiar s-au lăfăit, cu 3 farfurii de salată şi chiar un platou cu vreo 20 de prăjituri. În rest, pe vremuri un favorit al circarului de la Niuiorc, Adi de la Vâlcea s-a milostivit şi a mai trecut să le-aducă băieţilor câte un sandviş cu parizer, dacă tot era-n zonă, în timp ce pe pachetele primite de la părinţi de fraţii Costea era bătaie. Cei doi favorizaţi de soartă erau un fel de stăpâni ai vestiarului, aşa cum cei ce primesc haleu şi ţigări de-acasă sunt stăpânii penitenciarelor.

Câteva zile mai târziu, cancelaru’ a anunţat că e posibil ca Dina să plece la Lankaran şi tot lotu’ a-nceput să plângă. Bucătăresele rase-n cap priveau nedumerite şi, crezând că e vreo tragedie, au început şi ele să bocească-n cor. Toată asistenţa era-n lacrimi, când pe uşă a intrat Minciunelu:
“Ce e acia bă, înmormântarea lu’ Maicăl Geacson? Ce-aveti bă, vazurăţi vreo telenovelă? Bă Martinele, pă’ de-aia te-am adus io pe tine acia bă, mănca-ţi-aş pula ta, să pui la ăştea telenovele ca să-nceapă să plângă?”

“Şefu’, cu respect, vedeţi că ăsta e sudamerican şi e posibil să aibă pula mai mare!”, a gândit Aurel că-l avertizează pe stăpân de un pericol iminent de sufocare.

“Jap!”, îl altoi pe Chiose cu o palmă peste mufă badigardul Petrică.