Un cincinal de chin şi groază, cu Mărin “deşte-n găoază”!

CRAIOVASPORT vă prezintă doar câteva dintre marile “realizări” ale lui Ajică Mărin Minciunelu, cancerul fotbalului craiovean, cel mai urât şi mai nociv dintre toţi patronii care au încercat să profite de pe urma numelui Universitatea Craiova:






»»» A contribuit la retrogradarea din 2005 a Ştiinţei, sabotând prin intervenţiile sale cinice asupra ignorantului Dinel şi prin influenţa malefică a Fiţuicii Falimentare, echipa din acel moment, care cu un an în urmă terminase pe locul 4 sub comanda „strâmbului” Rednic, pe atunci atacat virulent de Ajică în fiţuica sa de şantaj.

»»» A preluat echipa de la Dinel pretinzând că a găsit-o fără vreun jucător, deşi acesta îi oferise întreg grupul de fotbalişti contra-cost, însă era evident mult mai ieftin „lotul Caracal”, chiar dacă se zbătea în mediocritatea ligii secunde.

»»» A promovat echipa după un singur sezon cu sprijinul necondiţionat al suporterilor, singura bilă albă a brutarului, însă a transformat acest lucru într-un titlu de glorie, de parcă oraşul ar fi acceptat la nesfârşit un patron care să menţină Ştiinţa pe undeva în subsolul Diviziei B.

»»» Deşi, în megalomania lui, a promis an de an titluri, cupe şi participări necontenite în cupele europene, nu a reuşit nici măcar un tur preliminar de UEFA, chiar dacă în ultimii ani Liga I a trimis nu mai puţin de 6 (ŞASE - o treime din cluburile campionatului) echipe în Europa.

»»» În fiecare sezon (cu excepţia celui cu alenatoru’ Napoli pe bancă, 2008-2009) echipa s-a bătut aproape până în ultima clipă pentru evitarea retrogradării, iar Mărin explica acest lucru prin ghinion, greşelile arbitrilor, intervenţiile voodoo ale „răuvoitorilor”, vreme, horoscop, Chiron...

»»» În cei cinci ani de mandat, cu excepţia lotului Caracal, a cumpărat doar 3 (TREI) jucători, respectiv Prepeliţă, Tănasă şi Wobay, restul fiind liberi de contract sau veniţi pe filiera australiană a antipodului Stălinescu Borhot.

»»» A refuzat să instaleze un antrenor capabil, numind marionete sau cel puţin tehnicieni „no name” (unii chiar fără licenţă PRO) precum Stângă, Mogoşanu, Ungureanu, Cioroianu, Fane Stoica, Reghecampf, Napoli, Ţicleanu, etc, care primeau aproape de fiecare dată primul „unsprezece” ascultători chiar înaintea meciurilor. Singurul căruia n-a reuşit să-i facă echipa a fost Neagoe, pe care de ciudă îl critica la finalul fiecărui meci. Văzând că i-a mers şi n-a păţit nimic, el profită de lipsa de atitudine a fanilor şi nu se mai fereşte să afirme fără jenă că face echipa, pentru că „aşa se comportă patronii”.

»»» Când l-a adus pe Victor Piţurcă pentru a-şi rezolva problemele financiare, n-a rezistat departe de comanda absolută decât 3-4 luni, alungându-l apoi pe singurul mare antrenor pe care l-a avut echipa în era sa, chiar dacă prin acest gest vehement contestat de suporteri a pus în pericol însăşi rămânerea echipei în prima ligă şi a spulberat orice şansă ca acest club să mai fie condus vreodată într-o manieră profesionistă. Şi, prin urmare, să facă vreodată performanţă.

»»» A refuzat să angajeze vreun preşedinte, manager sau om de marketing profesionist la cârma clubului tocmai pentru a dicta după bunul plac unor slugi precum Mitu, Roşca, Stălinescu, Geolgău, etc.

»»» A umilit, jignit şi discreditat aproape întreaga Craiova Maxima, profitând de situaţia financiară a unora dintre componenţii ei şi de lipsa verticalităţii altora pentru a-i folosi în scopurile-i mârşave.

»»» Universitatea a suferit o altă ruşine, fiind penalizată de FIFA cu interdicţia de a transfera jucători timp de un an, pentru că Sărăcelu’ nu a avut 200.000 de euro să achite datoria jucătorilor brazilieni aduşi de Dinel Staicu, deşi convenise să preia clubul cu active si pasive. S-a eschivat atunci spunând că nu-i aparţine datoria şi că oricum el doreşte să promoveze tineri din propria pepinieră, când de fapt decizia i-a venit ca o mănuşă, neavând oricum bani de transferuri.

»»» Universitatea a fost prima echipă ameninţată cu nelicenţierea din cauza datoriilor, în vara lui 2009, scăpând doar datorită unei presiuni media creată în special de Adrian Păunescu. Atunci, neavând bani să plătească datoria, Mărin s-a împrumutat să plătească excursia la Zurich unui mănunchi de suporteri creduli care să protesteze la sediul FIFA. Se ştie că la ora aşa-zisului protest sediul era închis, fiind vineri şi program mai scurt.

»»» Când minciunile sale nu au mai păcălit pe nimeni, a început să promoveze prin intermediul fiţuicii sale falimentare noua politică a clubului – aceea de promovare a tinerilor. În timp ce cluburi fără istorie câştigau trofee peste trofee, Mărin ne spunea că a avea echipă tânără este acelaşi lucru cu a avea echipă valoroasă şi că a avea cea mai scăzută medie de vârstă din România e cea mai mare onoare, chiar dacă suntem pe locul 9.

»»» Tinerii cu care Mărin s-a mândrit non-stop că erau selecţionaţi la naţionala de tineret erau de fapt şi de drept produsele Centrului de Copii şi Juniori finanţat de Consiliul Judeţean Dolj. În acest timp Minciunelu striga cu orice ocazie că urbea nu-l ajută nici măcar cu „o cană de apă”.

»»» Deşi a promis că nu va vinde niciun jucător rivalelor din Bucureşti, s-a rugat de idolu’ Jiji să-l cumpere cu 500.000 de euro pe Andrei Ionescu şi l-a împins pe Mircea Bornescu spre Rapid, acesta părăsind cu lacrimi în ochi vestiarul Ştiinţei.

»»» A tocmit interlopi pentru a intimida şi a ameninţa anumite grupări ale galeriei, de teama că acestea îl vor contesta pentru lipsa de performanţă şi îndepărtarea echipei din Craiova.

»»» În singurul sezon care putea fi performant, 2008-2009, l-a demis pe Nicolo Napoli cu 3 etape înainte de final, de teama că italianul crescuse mult în popularitate şi că va culege toate laudele unei eventuale calificări în Europa.

»»» A vândut constant meciurile cu steaua, făcând din Ştiinţa sluga stelei după ce 2 ani Neţoiu ne subjugase lui dinamo. Mărin a stat capră la cioban chiar şi când echipa avea şansa de a participa în cupele europene şi apoi s-a vândut şi lui Porumb în ultima etapă, mizând pe proverbul „ce-i în mână nu-i minciună”, participarea în tururile preliminare negarantându-i vreo sumă lui Ajică.

»»» A fost singurul patron care a îndrăznit să saboteze deplasarea galeriei craiovene în groapa dinamovistă, clubul cu cel mai mare număr de fani refuzând să-şi recunoască suporterii, fapt fără precedent în România, 500 de oameni făcând cale întoarsă de la marginea bucureştiului.

»»» A mutat echipa din Craiova, exilând-o pentru o jumătate de an la Severin, ceea ce nu şi-a permis nici măcar comandantul Neţoiu, pe spinarea căruia şi-a clădit Mărin imaginea de mare suporter care vrea să salveze clubul! Club pe care l-a îngropat apoi puţin câte puţin, aducându-l pe marginea prăpastiei, sechestrat aproape în întregime de fisc şi ameninţat în fiecare zi cu falimentul.

»»» Conducând despotic, e pe cale să înfăptuiască lucrul cel mai ruşinos din istoria acestui club: revenirea în liga a doua! Aproape de faliment din cauza amatorismului şi haosului boovean, Universitatea Craiova e şi în acest an în pericol să nu-şi primească licenţa şi să retrogradeze. Şi, nici măcar în ultima clipă, paranoicul megaloman nu-şi ia lebele jegoase de pe stema pe care continuă să o pângărească.

»»» Deşi în momentul preluării echipei a spus că în câţiva ani va reda clubul suporterilor şi el se va retrage definitiv, încercând să-şi creeze o aură de Superman de Booveni, el a devenit cu trecerea timpului un dictator absolut, care consideră echipa ca pe un obiect de uz propriu pe care-l moşteneşte de la mă-sa. În ultimii ani, Mărin a declarat de sute de ori că această echipă e a familiei sale şi că o va lăsa moştenire copiilor săi, ca pe un obiect de mobilier.

»»» A încercat să se folosească de numele clubului în şmecheriile imobiliare ale familiei sale, trecând pe aceeaşi firmă terenurile revendicate şi de alţi rechini, crezând că acestea vor fi protejate de numele U Craiova. A implicat clubul în mizeria politică, transformându-l în vehicul electoral (doar Dinel mai comisese acest sacrilegiu) pentru candidaţii PSD Gigi Nedelescu (la primăria Craiovei) şi Mircea Geoană. Indiferent de opţiunile politice, suporterii au fost scârbiţi de infamia booveanului şi n-au ascultat manipularea de la Niuiorc. Scopul a fost pur personal, Mărin urmărind să-şi rezolve afacerile imobiliare personale, pentru care a folosit de atâtea ori şi numele echipei, pe lângă şantajele fiţuicii pe care a înfinţat-o special cu acest scop.

»»» În loc să scoată programe speciale penrtru suporteri, pachete cu diverse opţiuni pentru aceştia, pe Mărin l-a dus capul numai să lege numele acestei echipe de fiţuica sa falimentară şi şantajistă, inventând oferte cu abonamente moca la fiţuică pentru biletele cumparate sau cu bilete gratis pentru abonamente, tocmai pentru a-şi promova mizeria de ziar, pe care apoi să-l folosească drept mijloc de propagandă în scopuri financiare personale. A legat atât de mult numele fiţuicii de cel al echipei, de zici că şi Craiova Maxima avea pe piept Fiţuica Falimentară şi altfel nici n-ar fi făcut performanţele din care trăim şi azi.

»»» A umilit şi jignit suporterii prin declaraţii mizerabile, spunând că oamenii din Craiova nu merită să aibă echipă de fotbal. Nimeni nu se pricepe la fotbal aşa ca el, iar cei din galerie nu iubesc echipa aşa cum o iubeşte el.

»»» Şi-a bătut mereu joc de suporteri, inventând minciuni pe bandă rulantă despre situaţia financiară a clubului. Deşi delirează despre sume de zeci de milioane pe care minte că le-ar fi băgat în achipă, adevărul e că Mărin şi familia sa au supravieţuit datorită acestui „brend” (drepturi TV + bilete vândute + produse vândute la magazin + sponsorizări + reclame/publicitate), în condiţiile în care el nu avea nici gazele plătite acasă, iar la cantonament datoriile la apă sau curent erau neplătite de 4-5 ani şi ajunseseră de sute de milioane. Inclusiv fiţuica sa de şantaj era susţinută financiar din banii veniţi de la Ligă, din drepturile TV.