10 mar. 2011

De meserie... secretară

Blogurile din Prazburg (piaţa de păreri olteneşti) o dezbracă pe Alinutza de secrete.

articol preluat de pe www.prazburg.com:


Povești cu Alinuța, amanta lui Mititelu (I)
         
Alinuța mi s-a părut întotdeauna prea sfrijită. Avea într-adevăr un aer de vampă venită cu cursa printre sticle de lapte, da’ nu m-am dat niciodată în vînt după topurile ei cu imprimeu de leopard. Știa întotdeauna dacă vin banii la timp și dacă se poate vorbi despre prime de paște. Vorbim evident de perioada în care Mititelu mai avea ceva pe fundu’ sacului. Povestea de dragoste dintre Alina Dumitru și Adrian Mititelu e veche. De pe vremea cînd domnișoara se ruga să nu-i ceară vînzătoarea buletinul cînd cumpăra bere.

„Secretară la cotidianul european Ediție Specială” a fost și va rămîne multă vreme singura ei rubrică din CV. Cînd am cunoscut-o prima oară, mi-a arătat un LG Chocolate, proprietate proprie, care costa cam de două ori salariul ei de secretară (5 milioane).

Nu după mult timp, m-am întîlnit cu ea în oraș. Bine, nu era chiar oraș, spre rușinea mea. Eu locuiam în frumosul, dar mărginașul cartier Lăpuș. Se făcea că era o noapte călduroasă de vară în care avusesem încercări multiple de a mă răcori cu bere. Și încercasem de atît de multe ori, încît rămăsesem fără bani de taxi. Așa că mă deplasam cu pași rari și haotici pe ruta centru-Lăpuș. La Helin, Mercedesul lui Mititelu trece încet pe lîngă mine. După 100 de metri văd o siluetă stafidită cum vine dinspre Hanul Doctorului. M-am panicat, crezusem o secundă că au început ăștia să facă absintul ca pe vremea lui Van Gogh. Mă înșelasem. Alinuța pășea ca o gazelă cu boala copilului (avea tocuri) spre mine. O întreb cum se cuvine la noi „Ce pula mea cauți, fată, la ora asta pe aici? E trei”. Vă rog să observați că băutura mă face și mai șarmant! Asta, tot un zîmbet: „Hihi hihi, vin de la o prietenă”. Eu, la fel de grijuliu: “Și nu ți-e frică? Te fute dracu’ cineva…”. Iar ea: “Hihihhiihihi”. Eram obosit de pe drum. N-aveam chef de rîs și m-am dus în casă. Nu înainte însă de a observa cum intră felina oloagă în Mercedesul lui Adi la prima intersecție. Ce să fie? Ce să fie? O fi fost de bine?

Următorul episod va apărea săptămîna viitoare. Dacă nu uit.

Manipulări vechi şi noi

Într-un articol nesemnat, regizat de Mărin şi schiţat în linii mari de şocâtele Şorici, fiţuica falimentară a lui Minciunelu a mai reuşit astăzi să răspândească o diversiune, preluată pe nerăsuflate de prosportişti şi gesepişti.

Astfel, foaia de şantaj scrie mare cam aşa: “Galeria Universităţii: Piţi pentru noi, e Neţoiu doi” ! Ne e imposibil să nu observăm manipularea ieftină a ospătarului, care atunci când îi convine îl numeşte pe Gabi Blondu (asta dacă declaraţiile sunt reale) galeria Universităţii, iar când nu-i convenea, Ţârcă şi ceilalţi erau doar nişte golani, plătiţi de dujmanii care-l blochează de ani de zile să facă performanţe maxime cu brendul.

Cât desprele cuvintele blondului Gabi Ţârcă, dacă într-adevăr sunt cuvintele lui, acestea sunt pline de... incoerenţă. De ce l-ar certa un reprezentant al suporterilor pe Piţurcă acum, după ce tot el i-a cerut iniţial managerului, în numele unei părţi a galeriei, să facă orice pentru a-l forţa pe Minciunelu să plece, indiferent dacă echipa va retrograda! Păi oare ce sacrificiu ar fi mai uşor de suportat pentru suporteri ca să scape de cancerul boovean, acela al unei retrogradări sau acela al unor jucători eliberaţi (şi ajunşi chiar şi la rivalii de moarte), aşa cum i-ar fi vrut pe toţi, numai pentru a-l pune pe Mărin în imposibilitatea de a mai continua să ne batjocorească?

Ori, atunci când îi ceri lui Piţurcă să facă orice numai să te scape de dictatura lui Ajică ospătaru, e cam ciudat să te întorci împotriva lui. Mult prea ciudat. Vom dezvolta însă acest subiect în zilele următoare, dacă se va adeveri că declaraţiile îi aparţin lui Blondu. Declaraţii care, culmea coincidenţei, au apărut tocmai în fiţuica Minciunelului, de acolo fiind împrăştiate în toată mass-media.

Ce ne omoară?

Bărboianu e la dinamo pân’ la vară. Dar Craiova noastră nu mai e deloc…
Ce ne omoară, ghimpele din deget sau glonţul din inimă?

Bărboianu şi Găman s-au scuturat la început de an de jugul tiraniei boovene. Gest pentru care majoritatea suporterilor nu i-au condamnat, ultraşii chiar felicitându-i. După războiul comisiilor, ei au ratat posibilitatea unui transfer afară, reorientându-se către campionatul autohton. Alegerile pe care le fac îi pot costa însă, iar decontul va fi greu de suportat.

La dinamo au ajuns mulţi foşti jucători ai Craiovei. La unii trecerea a fost directă, în cazul altora cu manta. Dacă lui Bărboianu i se va trece cu vederea peste ani escapada dinamuistă, precum lui Cămătaru, Balaci, Stângă sau Gane, dacă va fi dispreţuit ca Niculescu ori Stoican, sau dacă în privinţa sa părerile vor fi împărţite, precum în cazul lui Popescu, rămâne de văzut. În acest moment însă, oraşul Craiova are probleme un pic mai mari decât asta, cum ar fi aceea că nu mai are echipă de fotbal. Pe stadionul oraşului joacă o clonă, o făcătură, un fals. Jucăria unui agramat primitiv, cu apucături de tiran. Cei nici 1.000 de oameni care au mai cumpărat bilete de la Minciunelu ca să vadă derbyul cu Brăneşti, încă nu cred asta. Dar zecile de mii de fani care se îmbulzeau ca să umplă arena Băniei cu câteva ore înainte de meci şi care aplaudau indiferent de rezultat toamna trecută, o spun răspicat. Absenţa lor e cea mai dură sancţiune pentru Mărin şi cade ca o ghilotină.

Nu pentru că Ajică ar fi făcut avere din biletele vândute. Însă lipitoarea rasă-n cap se învăţase să sugă banii suporterilor, sume totuşi mici pentru un club care vrea performanţă, dar mari şi oricum vitale pentru un circar falit, expert în a-şi falsifica identitatea. Minciunelu a pretins mereu că este ceea nu era. Până nu de mult a jucat rolul bogătaşului excentric, rol brevetat de ciobanul Becali şi copiat în detaliu de boovean după un studiu aprofundat. Când minciunile l-au înghiţit, iar miştourile pe seama sa în pauzele publicitare din studiourile gesepiste erau deja de notorietate, a îngroşat obrazul şi a admis că e rupt în cur. S-a agăţat însă de himera numită Fondul Proprietatea, adică de nişte drepturi litigioase cumpărate cu japca şi pe nimic de la nişte bătrâne.

În tot acest timp, drama Craiovei se amplifică pe zi ce trece. Pericolul neprimirii licenţei ameninţă mai tare ca oricând, iar Mărin e ocupat să stea toată ziua pe fir cu samuilii şi să repete că SRL-ul “U Craiova” e al său şi al familiei sale, pe vecie, indiferent în ce divizie ar retrograda şi prin câte umilinţe vor mai trece fanii. Că de-aia sunt suporteri, să suporte, cum ar zice spânu cel flocos.

Noul dinamuist Bărboianu e doar o piesă în complicatul puzzle al masacrării fotbalului craiovean. Nu spunem că ne-ar displăcea ca vreun adversar mai temerar să-i facă “tibie şi peroneu” cât timp îmbracă tricoul roşu, dar suntem îndeajuns de maturi ca să nu ne mai concentrăm energia pe ţinte false, sau oricum secundare.

Cine pretinde ca jucătorii să mai joace astăzi din iubire pentru “tricoul sfânt”, e cel puţin naiv. Tricourile sunt sfinte doar pentru suporteri. De cele mai multe ori, jucătorii trec, de-a lungul unei cariere, pe la echipe rivale. Fotbalul profesionist îi obligă s-o facă, iar exemple sunt cu miile şi vin de la cel mai înalt nivel. Evident, decenţa i-ar obliga pe unii dintre ei să nu se mai pretindă ceea ce nu sunt, aşa cum a făcut Bărboianu. Vă invităm însă la un exerciţiu de imaginaţie: dacă două dintre cele mai convingătoare declaraţii de credinţă veşnică veneau, nu mai departe de acum 2-3 luni, de la Bărboianu şi Găman, doi tineri catalogaţi a face parte dintre “copiii cuminţi” ai lotului, primul pretinzându-se chiar fost membru al galeriei, cam cât pot atunci valora cuvintele altora, mult mai versaţi şi mai unşi cu alifia şmecheriei, precum Prepeliţă, Dorel, Costea,etc?

De aceea, indiferent câte declaraţii manipulatoare şi comandate de la Niuiorc le va mai lua şocâtele Şorici jucătorilor familiei lui Mărin, cei din tribune nu trebuie să se mai lase influenţaţi. Pentru orice fotbalist de pe această planetă există un preţ pentru care ar merge la rivala de moarte a echipei unde evoluează. Pentru unii, preţul e mai mic, pentru alţii mai mare. Dar pentru toţi există unul. Întrebarea e când şi dacă îl va plăti cineva. Jurămintele de credinţă nu fac 2 bani (o ştim prea bine de la curva Niculescu), au valoarea promisiunilor pe care le fac politicienii în campania electorală.

Când e la ananghie, iar “popularitatea” îi scade periculos de mult, Minciunelu se grăbeşte să-şi ia mantia de salvator şi să încalece pe calul alb (nu pe Alinutza, ea e brunetă). Mitomanul îşi intră rapid în rolul de erou, apărător al intereselor Craiovei fotbalistice, sperând că va ţine din nou piesa ieftină de teatru în care joacă. Booveanului îi place să-şi facă un titlu de glorie din faptul că el nu vinde jucători rivalelor tradiţionale din bucureşti, prefăcându-se că Ionescu sau Bornescu nici n-au existat.

Şi, ca să treacă drept apărător al comorilor Olteniei, Mărin va încerca să speculeze la maximum prostia făcută de Bărboianu şi o alta eventuală a lui Găman. Ajică va căuta să se martirizeze, aruncând nu doar gestul lui Bărboianu, ci şi o eventuală nelicenţiere, în cârca dujmanilor, în frunte cu Piţurcă (cel pe care Becali îl momeşte acum să vină înapoi la steaua folosindu-se de atacurile lui Meme, care să-l ambiţioneze pe antrenor). Complotul împotriva lui Mărin e de mari proporţii, cu toate forţele răului concentrate să-i ia echipa şi să-i distrugă viaţa. Mafia bucureştiului, a Craiovei, a ligii şi a federaţiei, a fotbalului mondial şi probabil şi cea siciliană, şi în principiu toate forţele întunericului şi-au dat mâna ca să lupte cu Superman de Booveni. Doar Chiron a promis ceva ajutor, dar întârzie şi se pare că nici el nu e ce credea Mărin că e.

“Evadarea” lui Bărboianu şi Găman spune însă multe despre haosul din curtea lui Minciunelu. Dacă la Craiova era bine, ar fi plecat câinele Fane de la măcelărie? La plecarea în cantonamentul din Turcia şi Prepe a făcut gălăgie, dar un salariu intrat rapid pe card şi rugăminţile în genunchi ale dezonoratului Ţicleanu l-au liniştit momentan. Trebuie să încetăm să mai gândim utopic şi să acceptăm realitatea, aşa cum e ea. Jucătorii nu sunt altceva decât nişte mercenari. Toţi. Evident, se pot ataşa de un oraş, de un club, de o galerie. Dar asta doar dacă se îndeplinesc anumite condiţii, în primul rând financiare. Pentru că astăzi fotbalul e o meserie.

Găman şi Bărboianu au plecat pentru că nimic nu le mai inspira încredere la Craiova. Dacă n-ar fi avut de încasat multe sute de mii de euro din contracte, fraţii Costea sau Prepeliţă s-ar fi bătut ca orbii pe dezlegări. Dănănae fierbe de multă vreme în aşteptarea unei breşe prin care să poată evada la rândul său.

Iar vinovatul pentru starea dezastruoasă în care bălteşte clubul e Minciunelu. Megaloman şi falit în acelaşi timp, personajul e mai prost ca Bulă din bancuri. Ce poate fi, dacă nu prostie fără margini, să-l arunci ca pe un gunoi pe un profesionist ca Victor Piţurcă, cel care a venit să te salveze când falimentul te sufoca, omul care a ticsit iar tribunele şi să faci asta în condiţiile în care nu ai nici o perspectivă şi ai mai semnat şi acte care te incriminează evident, totul doar pentru a reveni tu în prim-plan? Nici măcar prostia nu poate justifica în totalitate un astfel de act iresponsabil. Trebuie să fii de-a dreptul nebun, dobitoc.

Încercările penibile de a manipula cu eternele ieşiri de ţărănuş agramat, sunt deja mult prea plictisitoare. Nimeni nu mai pune botul la prosteala de talcioc a lui Mărin. Disperat că până la urmă va fi înghiţit de istorie, căpcăunul chel nu mai are nici inspiraţie şi aruncă aceleaşi şopârle obosite, gen “Piţurcă a venit să ne fure jucătorii…”. Ca şi cum banii aduşi de antrenor ar fi venit de la Fundaţia de Caritate Victor Piţurcă, iar fondurile ar fi fost nerambursabile.

Ca să-i mai acorzi circumstanţe atenuante acestui paranoic, trebuie să fii la rându-ţi destul de labil. Ca să mai caşti gura la tâmpeniile lui, uitând cum te-a minţit 6 ani despre trofee şi planuri fantasmagorice (timp în care Urzicenii s-au înfiinţat, au promovat, au luat campionatul, au făcut furori în Liga Campionilor şi s-au desfiinţat!), e totuşi prea mult.

Cum să uiţi cum a umilit pe toată lumea cu care a lucrat, unii venind chiar cu sufletul deschis să pună umărul la reclădirea acestui club? Cum să mai înghiţi aberaţiile ospătarului care-l chema pe Ştefan Stoica în fiecare zi, cu noaptea-n cap, ca să semneze condica la club, în speranţa că antrenorul se va simţi îndeajuns de umilit încât să renunţe la banii pe care, conform contractului, trebuia să-i primească? Pe perversul care a pus juniorii să declare despre Ştefan Crişan (fostul portar al Ştiinţei şi cumnat al lui Fane Stoica) că lipseşte de la antrenamente şi când vine, vine beat, doar ca să-l poată da afară fără a-l mai plăti? Cum să spui de Piţurcă, în acelaşi mod, că nu vine la serviciu într-o perioadă cand tot clubul e-n concediu? Cum să-i linşezi verbal pe toţi componenţii Maximei care n-au acceptat să te slujească (excepţie face Balaci, pentru că lui Mărin îi e frică să nu se supere Gheară)?

Muia lui Bărboianu



Noul jucător al lui dinamo, Ştefan Bărboianu, în timp ce face sex oral cu actuala sa echipă. Aşa Fănele, dă-le la muie cu pasiune!



Praetoria lui Gogoașă, "armata" privată a familiei Mititelu, se chinuie tot mai mult să continue manipularea

Armata familiei Mititelu își face marketing... E "revolu ție" mare la Praetoria.  Mititelu e speriat de moarte și nu mai șt...