CĂUTĂTORII DE TALENTE

Victoria lui CFR Cluj la Roma a venit ca o palmă peste chelia lui Minciunelu. La fel cum, locul ocupat acum în campionat de Unirea Urziceni, este un croşeu aplicat în plină figură ochelaristului. De ce? Pentru că aceste echipe, împreună desigur cu Timişoara, cu Vasluiul, ne arată că provincia se poate bate cu capitala atunci când există bani şi o organizare profesionistă.

De ce nu le urmăm şi noi exemplul? E simplu, pentru că prin conturile lui Minciunelu bate vântul, şi pentru că megalomania „preşedintelui” sufocă orice urmă de profesionalism. Şi, din păcate, pentru patronul Ştiinţei nici măcar suporterii nu mai contează, cu excepţia momentelor când aceştia cumpără bilete, umplu stadionul şi îi pun bani în buzunarul său cel gol.

Retorica lui Minciunelu păcăleşte, încă, o parte a publicului Craiovei, pe care îl manipulează, trebuie să recunoaştem, cu o măiestrie feroce. Sunt deja destui ani de când fanilor li se promit performanţe cu jucători tineri, majoritatea nişte anonimi prezentaţi ca viitori Kaka, Balaci, sau Maradona. Unde sunt azi Velcovici, Săceanu, Stemat, Stăvaru, Gîrlă sau „micul Kaka” Ryan Lee Clarke? Ca să nu ne mai amintim de Ionescu, oferit ca bir idolului Gigi Becali…

Ştiinţa e într-o continuă campanie de întinerire a lotului, iar scuzele cu celebra şi mereu invocata lipsă a experienţei au devenit penibile. Universitatea e grădiniţa Ligii I, iar Minciunelu e bufonul campionatului. Urziceniul a promovat odată cu noi, i-a lăsat libertate totală lui Petrescu şi acum e-n UEFA şi lider în clasament, Vasluiul îi ţine isonul şi le-a bătut deja pe Steaua şi pe CFR, în timp ce nouă ni se cere să fim onoraţi că avem cea mai tânără şi de o eternă perspectivă echipă din campionat. Suntem doar nişte căutători de talente (pe care atunci când le gasim, le vindem Bucureştiului), pentru care locurile 8-10 vor fi, din păcate, singurul obiectiv realizabil.