7 aug. 2011

Ce-a distrus un bastard blestemat…

Povestea poeziilor cântate la peluză
de Cosmin Stăniloiu (2002)

Duminică dimineaţă, spre prânz, în rapidul de Craiova, stau la masă, în vagonul restaurant, cu Andrei. Andrei îmi e prieten, ziarist de sport şi el, suporter al Universităţii. Ştie pe de rost toate echipele Craiovei din ultimii 30 de ani, toate meciurile, cine, cum şi când a marcat, fumează Rothmans, pentru că pe pachetul de ţigări englezeşti e desenat un leu, iar leul e simbolul de pe stema echipei din Bănie. Pe malul Jiului se joacă azi Universitatea - Steaua. Am mai fost la Craiova, la meci, acum doi ani, dar stadionul era aproape gol. Acum, aflu la telefon de la un amic care e deja acolo, stadionul va fi plin. Din când în când, Andrei îmi recită versuri ale melodiilor lui Tudor Gheorghe. Când nu face asta, îmi povesteşte despre vulcanul de pe "Central" în vremurile lui Balaci, Cămătaru, Tilihoi sau Ştefănescu. Trecem Oltul înainte de Caracal şi-i spun, ştiind că asta îi va face plăcere: "până şi cerul e vopsit alb - albastru azi."


Când coborâm în gară, primul semn că meciul a captat toată atenţia îl dau taximetriştii. Pentru o cursă până la stadion, care normal nu face mai mult de 20.000 de lei, acum ţi se cer 50.000. E aproape ora 2 şi nu mai putem merge cu maşina decît până la un kilometru de stadion. Câtă lume! Arena e undeva în dreapta şi un murmur vine spre noi, crescînd. Intrăm. Doamne, sunt 40.000 de oameni în tribune şi cred că alţi vreo 15.000 pe afară. Pavel Badea, căpitanul Universităţii, declara azi, într-un ziar, că ar trebui să se joace duminică un meci, luni, altul, ca să poată vedea spectacolul toţi doritorii. Nu e chiar o idee absurdă. Sigur, de fiecare dată ovalul de beton craiovean s-ar umple.

Ne aşezăm undeva lîngă oficială. Peluza din dreapta e ocupată de galerie. De acolo se dă tonul: întâi valurile. Apoi se cîntă: "Ţinem cu echipa noastră/ şi la bine şi la greu/ o iubire alb-albastră/ la Craiova e mereu!" Cîntă întreg stadionul, ca în transă, agitînd fulare şi steaguri alb - albastre. Şi până să înceapă meciul mai e o oră şi jumătate. La tribuna din faţa mea, pe gard, cearceafuri albe inscripţionate cu albastru: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt. E aici întreaga Oltenie. Oameni veniţi de la Severin, de la Caracal, Slatina, Calafat, Cărbuneşti sau Motru. La difuzoare, o voce puternică de bărbat rosteşte un singur cuvînt, prelung: "Muicăăăăăă". Răspunsul dat de cei 40.000 din tribune e un strigăt de victorie imposibil de reprodus. Apoi interminabilul "Şti-in-ţa, Şti-in-ţa". Cum naiba să joci împotriva acestor tribune!?

Cînd Universitatea iese la încălzire, o clipă am impresia că timpanele îmi vor exploda. În jurul meu oamenii urlă pur şi simplu, agită fulare şi steaguri, ridică în aer pumni ameninţători. Nici nu am curajul să mă gîndesc că Ştiinţa va pierde azi.

Pe rînd, jucătorii sunt chemaţi în faţa Peluzei "Cristi Neamţu", pentru a saluta galeria. Pavel Badea, căpitanul, regizează: suporterii din stînga se ridică la un semn şi strigă "Craiova", apoi, imediat, cei din dreapta răspund: "Victorie". Cei 40.000 au înnebunit din nou. "Craiova - Victorie" dirijat de Badea durează cam un minut. Steliştii ies din tunelul dinspre vestiare şi sunt primiţi cu fluierături.

În stânga mea, la oficială, trei tinere au feţele vopsite în alb şi albastru. Adrian Păunescu e suporterul Craiovei şi tribuna îi cîntă versurile: "Un rost ne-a dat măicuţa noastră, dulcea,/ Să fim, dintre români, cei mai fierbinţi..." Îmi dau seama că toţi aceşti oameni înghesuiţi aici nu iubesc fotbalul, vreun fotbalist, nici măcar vreo echipă. Ei iubesc un spirit, destinul lor de născuţi între Olt şi Jiu fiind acesta, de a adora Ştiinţa. Cum altfel să-mi explic tot ce se întîmplă aici? Cum să înţeleg inscripţia care pluteşte între doi stîlpi de nocturnă: "Craiova, un strigăt, o lacrimă, un surâs de fericire"!?

Când echipele ies pe teren e momentul culminant. Peste întreaga peluză din dreapta mea se desfăşoară un imens tablou înfăţişându-l pe Mihai Viteazul călare. Banul Craiovei e invocat aici, unde oltenii trebuie să reziste şi să reînvie. Echipa asta era cu două luni în urmă la pământ, după ce Neţoiu o lăsase fără jucători. Acum, Emil Săndoi şi fotbaliştii săi au readus Oltenia în tribune. Şi pe Mihai Viteazul! Mi se zbîrleşte părul pe mâini, în jurul meu se cîntă, se strigă, se aplaudă furibund. "Râde soarele-n fereastră/ duce vântul din Craiova/ o iubire alb-albastră/ spre Ardeal şi spre Moldova!" Încerc să-mi amintesc dacă se mai cîntă astfel de versuri pe vreun stadion. Nu, sigur nu!

Meciul în sine nu contează. E cîştigat încă de dimineaţă, cînd tribunele erau arhipline. Aici nu poate cîştiga decît Ştiinţa. Apar noi eşarfe inscripţionate: "România a început de la noi", "Craiova dă o altă dimensiune iubirii". E oare doar o altă dimensiune? E inexplicabil şi imposibil de redat veridic tot ce se petrece aici. Ştiu doar că dacă n-aş fi fost azi pe "Centralul" craiovean, aş fi ratat cea mai minunată zi a fotbalului nostru.

Cînd ies din stadion văd oameni înlăcrimaţi, fericiţi, îndrăznind să viseze. S-au regăsit într-un loc comun cu nume propriu: Ştiinţa.

Noaptea, tîrziu, mă urc în trenul pentru Bucureşti auzind încă 40 000 de glasuri cîntînd: "Un rost ne-a dat măicuţa noastră, dulcea,/ Să fim, dintre români, cei mai fierbinţi,/ Din Dolj şi până-n Olt şi până-n Vâlcea/ Şi până-n Gorj şi până-n Mehedinţi!/ Oltenia Eterna Terra-Nova/ Un cântec are astăzi şi-n priviri,/ Hai Universitatea! Hai Craiova!/ Tu, Campioana unei mari iubiri!"




Asta scriau, odată, ziariştii despre Craiova noastră... N-a mai rămas nimic. A fost nevoie de un vierme diabolic, de un pervers fără egal, ras în cap şi purtând ghiolbăneşte, în orice împrejurare, o mască de sudor pe nas, ca să pară interlop...

Un bastard blestemat care pentru crima sa nu va avea linişte nici în mormânt. Pentru că blestemele milioanelor de inimi îndurerate îl vor distruge pe el şi pe tot neamul său de criminali (pentru cei care încă nu ştiu: TATĂL BASTARDULUI BOOVEAN A OMORÂT-O PE MAMA ACESTUIA ÎN BĂTAIE, CU O BICIUŞCĂ! Pe atunci, criminalul de azi era doar un copil, dar purta încă de atunci în el sămânţa răului şi blestemul morţii).

Peste cântecele despre care vorbea ziaristul care a scris articolul-reportaj de mai sus (Cosmin Stăniloiu), şi peste multe altele, auzim acum în timpane, cu un ecou sinistru, cuvintele infamului care ne-a asasinat spiritul:
Asta e echipa mea şi a copiilor copiilor mei. Luaţi-vă gândul c-o să v-o dau vreodată, faceţi-vă altă echipă!”.
Voi fi la Universitatea Craiova până la moarte. Moartea ei sau a mea. Indiferent dacă mă omoară sau mă arestează, nimeni altcineva nu pune mâna pe brandul Universitatea Craiova!

Din poezia peluzei, altădată inspirată şi demnă, ne-au mai rămas decât lacrimile... Nu mai auzim nici un strigăt, nu mai vedem nici un surâs...

14 comentarii:

  1. Cosmine, m-ai invins! M-am detasat de echipa , de club, de galerie, de spirit de orice, dar citind prima parte din articol lacrimile au inceput sa mi se scurga pe obraji. Sa mori in chinuri mititelule si familia ta sa ti-o ia inainte: batuta si violata de camatari!

    RăspundețiȘtergere
  2. dupa pararea mea dobitocul kel a luat un ostatic ....iar acum isi negociaza termenii eliberarii lui ..

    RăspundețiȘtergere
  3. fabulos articol....MOARTE BOOVEANU!

    RăspundețiȘtergere
  4. TREBUIE SA FACEM CEVA.............07 august, 2011

    mititelule TE BLESTEM SA SE ALEAGA PRAFUL SI PULBEREA DE TOATA FAMILIA TA DE CRIMINALI PSIHOPATI!!!!!
    VREAU O ECHIPA DOAR A SUPORTERILOR, A CELOR CA ANDREI SI A CELOR CA NOI.HAIDETI SA NE ADUNAM SI SA O FACEM!PUTEM DACA VREM!

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestea meciului descris sus cu o elenganta desavarsita, cu o adevarata arta, este povestea meciului cu Steaua. Un meci in care oamenii au stat cu miile pe afara. Am fost in stadion, eram cu 4 ore inainte in tribuna. Doamne , cand ma gandesc....ce vremuri, ce atmosfera ! Imi povestea unul din capitanii Craiovei , care a jucat atunci la acel meci ca inaintea meciului, pe tunelul de la intrarea in stadion, Radoi i-a zis ca ii tremura piciorele si-i este frica sa iasa in atmosfera asta. A zis ca in Romania nu o sa m,ai apuce sa vada asa ceva. A fost INCREDIBIL. Si sa stiti ca nu era decat un episod. Adevaratele seri magice abia acum incepeau sa vina , cu Stiinta in Cupele Europene, acum din sezonul 2011-2012., cu selectionerul Piturca la timona. Dar, criminalul boovean ne-a riunat sperantele repetarii si continuarii visului frumos. In putinele meciuri in care Piturca a fost al nostru si numai al nostru , al suporterilor, 25000-30000 ne-am adunat sub aceleasi simtiri, cu speranta performantei, care era sigura alaturi de selectioner. Acum plangem! Plangem si ne gandim doar bca Stiinta nu o sa moara niciodata. Booveanul nu o sa mai fie, dar greu o sa ne revenim ! Dar, si atunci cand Stiinta va fi iar pe primul esalon, Oltenii vor fi mai multi, mai iubitori, mai aproape. Traiasca Stiinta! TOTI ALATURI DE VICTOR PITURCA !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. sper sa putrezesti in puscarie asasinule!!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. blondule tradatorule esti un jeg si cine mai tine const de tine e la fel de tradator ca si tine
    mars de la peluza lipitoareo

    RăspundețiȘtergere
  8. cu stiinta pana in mormant08 august, 2011

    cuvintele sunt de prisos...daca moartea lui e pretul eliberarii craiovei atunci inseamna ca omul e bolnav psihic....craiova libera

    RăspundețiȘtergere
  9. daca aveti timp, sa treceti citeva zile prin fata la "niu iork" si veti avea aproape zilnic aceasi imagine: muicelu cu telefonul la ureche, cu ochelarii pe mecla si , jur ca-i adevarat, ori se scarpina in cur, ori se sprijina de vreun perete. asta e "marele" patron al UNIVERSITATII CRAIOVA ! cateva poze cu cel supranumit "deshte-n cur" merita facute ca sa-l vada toata tara.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa te manance canceru boovene! o sa putrezesti in puscarie!

    RăspundețiȘtergere
  11. imi aduc aminte de meciul asta.. ma trecura toate transpiratiile si imi detera lacrimile revazand in memorie imaginile...ce vremuri am trait odata.. ce vremuri traim acum....

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest meci va ramane in memoria suporterilor olteni,ca meciul cu cea mai mare afluenta de spectatori de la revolutie incoace,o atmosfera incredibila,cu Lutu,Sava,Badea si Verdes in prin plan.

    RăspundețiȘtergere
  13. multe amintiri frumoase legate de U Craiova..indiferent daca pierdeam sau castigam..o faceam frumos...acum avem acest fanfaron...si martalog..care se da mare suporter...si asa cum zicea cineva mai sus..sta la New York mereu si da ture prin parcare cu telefonul la ureche..un neica nimeni..ne strica istoria!!!!

    RăspundețiȘtergere

O parte a peluzei PUZ se revoltă și nu mai vrea ultrășie pe stomacul gol

Peluza Sud “Adrian Mititelu” este noua trupă de comedie a României. Peluza PUZ, așa cum li se spune după ce au bătut palma cu Mitit...