Nea Adi, mai bagă ceva că plânge blogu’!

Deranjat nevoie mare de faptul că balivernele de pe blogul domniei sale sunt traduse de CRAIOVASPORT într-un mod tendenţios şi inadecvat, Mărin Minciunelu evită să mai adauge acoloşa noi inventivităţi.

Se pare că preşedintele le-ar fi spus colaboratorilor săi că a decis să renunţe la blogul personal din această cauză, lucru care nu poate decât să ne întristeze. Domnule Ajică, CRAIOVASPORT vă roagă totuşi să reveniţi asupra deciziei şi să postaţi din nou! Cu speranţa că apelul nostru vă va schimba hotărârea, vă urăm ca Zeiţa Fortuna să fie cu dvs.!

Belea mare: s-a întors Ubi!

Aşa cum ştiţi deja, nu tot ce e pe placul fanilor şi de natură să le mai dea un dram de optimism, e şi în concordanţă cu meschinul interes al lui Ajică. Ubi s-a întors ieri în România, spre bucuria celor care încă mai au puterea să rabde mizeriile niuiorcheze şi au imaginaţia atât de bogată încât să creadă că actuala Universitatea mai e echipa lor. Dacă revenirea numărului 77 le mai dă de doi bani speranţă optimiştilor incurabili, Minciunelu e tot mai nervos. Are, de acum, încă o problemă în plus: îl apucă ameţeala când se gândeşte că trebuie să-i plătească salariul futbolistului din Sierra.

În cercul „connaisseur”-ilor se ştia deja că Ubi a fost pe undeva prin Inglănd, acolo unde s-a antrenat de zor pentru marea gală K1 care va avea loc zilele următoare, când vânjosul african îşi va încrucişa mănuşile cu campionul local Silvian, ca să încheie meciul început anul trecut, dar suspendat fără un învingător cert. Încă nu se ştie care va fi favoritul publicului, dar lupta se anunţă una foarte spectaculoasă pentru martorii oculari.

Sursele CRAIOVASPORT ne-au dezvăluit că africanul ar fi încercat până în ultimul moment să evite confruntarea, străduindu-se timp de o lună să profite de faptul că potentul preşedinte al Universităţii Severin i-a transmis să-şi găsească o echipă care să-l transfere. Adică o variantă care nu numai că l-ar fi scutit pe Ajică de plata unui salariu ucigător de mare pentru situaţia sa financiară, dar i-ar mai fi şi adus în conturi ceva parale, necesare ca aerul pentru evitarea falimentului, prognozat tot mai des de specialiştii de la CRAIOVASPORT Mani Cenăl.

Se pare însă că leonezul n-a reuşit să facă rost de o ofertă cu care să evadeze din sărăcia lui Mărin. Acum, lui „Iulică”, aşa cum îl prezenta tâmp crainicul adus de Minciunelu să polueze fonic Stadionul “Ion Oblemenco”, nu-i mai rămâne decât să suporte regimul boovean. Adică salarii plătite cu vreo două luni întârziere, la limită cât să nu poată depune memoriu (asta pentru cei câţiva jucători cu personalitate, că puştimea probabil n-a văzut cum arată dolaru’ anul ăsta), prime la stânga şi la dreapta şi foarte probabil presiune pentru revizuirea termenilor contractului, mai precis micşorarea unei sume, ştiţi voi care... aia mare.

Prin urmare, de îndată ce a ajuns pe plaiuri olteneşti, Ubi s-a dus glonţ la sala de forţă, acolo unde face ultimele retuşuri, pentru că în curând va urca în ring pentru smardoiala pentru care se pregăteşte de vreo lună prin Anglia.

Cel mai bun să câştige!

“Coach”-ul Aurel, faţă cu reacţiunea (a se citi programarea)...

Antrenorul cel profesionist al severinenilor a povestit deunăzi momentul în care a aflat care sunt obstacolele până la ţinta unanim acceptată şi fixată împreună cu colegii din generaţia sa: paltonul!

“Gheorghiţă Geolgău mi-a spus programul pentru primele cinci etape şi când am auzit de CFR, de Steaua, i-am zis să se oprească la două, că îmi ajung. Şi aşa am fost ameninţat că nu apuc paltonul la Craiova”, a rememorat Ţicleanu secvenţa în care s-a informat despre programul din sezonul care începe în 14 zile. Nu te speria Aurele, nu stăm noi în punctele astea. Noi avem un plan pe termen lung...

Apoi, tehnicianul şi-a pierdut pentru o clipă simţul realităţii. Cu busola rătăcită, mireasa lui Ajică a uitat pesemne de transferurile giuleştenilor şi, imaginându-şi că Minciunelu e de nivelul financiar al “zgârcitului” Copos, iar Vlad stelistu’ sau valetu’ Lucică (şi el tot stelist de fel) sunt la fel de puternici ca Dinu Vamă (pe Ghiţă nu-l intruducem în ecuaţie, că în ciuda titulaturii el se ocupă de treburi ceva mai pământeşti), Aurel profesionistu’ a făcut imediat o paralelă cu rapidiştii, că doar şi noi suntem un club cu pretenţii: “Am vorbit şi cu Marius Şumudică şi el tot la fel se plângea că are un program foarte greu. La despărţire mi-a făcut o urare să apucăm să ne strângem mâna înainte de meciul din etapa a opta şi sper să se realizeze.”

Antrenorul oficial şi-a încheiat apoi alocuţiunea cu o frază jenantă: “Vă asigur că nimănui nu-i va fi uşor cu Universitatea în noul sezon”. Dacă după nici două săptămâni în ograda lui Ajică, “coci”-ul Aurel s-a domesticit într-atât încât nici măcar nu mai găseşte alte formulări de prostit suporterii decât cea slobozită de boovean, putem trage deja concluziile…

Mai contează că o astfel de aberaţie este o jignire pentru cei care iubesc acest club? Mai contează că măreţul obiectiv, cel de “a le fi altora greu cu noi”, o inepţie fără pereche, este de data asta enunţat de un component al echipei anilor de glorie -e adevărat, obişnuit cu compromisurile din perioada Neţoiu- ? Oare ce ar fi obţinut Craiova Maxima dacă tot asta ar fi fost şi mentalitatea lor (noroc că filosofia booveană a apărut câteva decenii mai târziu, altfel palmaresul ar fi fost probabil imaculat) ?


Aurele, întrebările sunt retorice, nu e nevoie să răspunzi. Nici tu, Ghiţă.
Trăiască domnu’ preşedinte!

Cine-l lucrează pe Aurel...?

După ce au mazilit bucătarii şi pescarii în primele două meciuri, severinenii au „încins o miuţă” cu nişte croaţi. Nu că ar fi foarte importante rezultatele din amicale, dar cu două săptămâni înaintea meciului cu CFR Cluj, băieţii lui Ţicleanu au luat două boabe de la locul cinci din Croaţia, fără să introducă vreodată mingea în poarta adversă.

Sursele CRAIOVASPORT au dezvăluit că la final, coach-ul severinenilor era foarte supărat pe cel care a aranjat acest amical, care se pare că a vrut să-l lucreze, aducând în faţa echipei sale o forţă a Europei doar ca să-i strice lui nea Aurel palmaresul şi linia de clasament din amicale.

Nu vă îngrijoraţi însă, suntem pe val şi brendul e pe mâini bune! Are preşedinte inventiv şi antrenor ascultător.
Se pare că în amicalul cu En Ca Osie, experimentatul coach („coci” pentru Ajică) a făcut câteva teste: Lung giuniăr a urcat în atac, Stoianof a fost folosit portar - că lui îi veneau cel mai bine mănuşile lui Silvică, Ologu a fost fundaş central, iar Dina fundaş stânga. Cel mai bun jucător de pe teren a fost Barbu, noul pleimeicăr al severinenilor.
Vom reveni cu amănunte, că e palpitant rău...!

Ajică vrea să facă bani chiar din istoria de care-şi bate joc

Preşedintele brendului, Ajică Mărin Minciunelu (zis şi inventivu’), anunţă cu surle şi trâmbiţe că va pune în vânzare 3.000 de tricouri cu numele sacrului Ion Oblemenco. Iniţiativa pare lăudabilă, lăsând la o parte că ea trebuia să presupună un model de tricouri care să le imite pe cele ale Campioanei Unei Mari Iubiri şi nu pe cele care le vor purta la Severin nişte proaspăt salvaţi de la retrogradare...

În mod normal şi la un club normal ideea ar fi deci de apreciat, cel mai iubit jucător al echipei din toate timpurile meritând chiar periodic astfel de omagieri. La fel şi suporterii, care pot avea acum ceea ce le era imposibil să-şi procure pe vremea când evoluau Oblemenco, Balaci, Donose, Cârţu, etc. Numai că în ograda lui Ajică MM (primul M e de la Mărin, celălalt prenume al booveanului, nu fiţi răutăcioşi!) tot ce se întâmplă are un substrat malefic.

Disperat de sărăcia în care se zbate, mimul lui Becali speră să mai acopere cheltuielile până vor veni banii din bilete la Severin. De investiţii nici nu poate fi vorba, din contră, adevăratul brand fiind exploatat de cel care îl calcă în picioare în momentul de faţă. Truda şi talentul gloriilor Ştiinţei este valorificată prin asumarea mişelească a palmaresului, siglei şi numelui. Ipocritul preşedinte a luat în deşert numele sfânt al „Tunarului”, mutând Universitatea de pe „Ion Oblemenco”, acolo unde a avut el interes.

Gloriile Ştiinţei, în viaţă sau decedate, sunt la cheremul sărăntocului narcisist. Sub „mandat” (cine i l-o fi dat nu ştim, dar aşa îi place să-şi numească dictatura) ajician, Ţicleanu, Geolgău şi Lung se compromit, iar bietul Oblemenco nu se poate opune când un troglodit profită cu nesimţire de renumele său, aşa cum nu a mai putut-o face nici când echipa a părăsit stadionul care-i poartă numele, locul unde Ştiinţa a câştigat toate trofeele.

Bloggerul Mărin ne-a mai spus că va continua seria „omagială” cu Bălan, Deselnicu, Crişan sau Neamţu. Dacă vă întrebaţi de ce nu apar şi numele fostelor vedete care nu ne-au părăsit, răspunsul este simplu: Minciunelu nu-şi permite să-i „vândă” pe Balaci, Cârţu, Cămătaru, Tilihoi, Ştefănescu sau Gică Popescu, care constituie „Opoziţia” în momentul de faţă”. În plus, momentul vrea să însemne şi o lovitură afectivă dată de „preşedinte” lui Ilie Balaci, care, alături de Oblemenco, are un loc special în inimile fanilor olteni.

Îndepărtat de lângă echipă după ce s-a săturat să accepte compromisuri, Balaci e în dizgraţia farseorului cu ochelari de sudor. Nu se vor vinde tricouri cu Ilie, pentru că booveanul vrea să pună într-un antagonism forţat cele două legende, „Tunarul” şi „Minunea blondă”, profitând astfel de dispariţia „îngerului Oblemenco”, al cărui simbol să-l folosească în dublu scop: atât cel material, cât şi cel al asumării capitalului de simpatie al fostului golgheter în rândul tuturor suporterilor Universităţii CRAIOVA.

Dacă n-ar fi fost plecat în voiajul austriac, am fi fost foarte curioşi să vedem cum comentează această situaţie Ghiţă Geolgău de la Pieleşti, cel care ne explica acum vreo zece zile că ar fi o trădare ca Universitatea CRAIOVA să revină pe Stadionul care se numeşte... „Ion Oblemenco”.



«Citesc că finanţatorul Craiovei se foloseşte de notorietatea lui Oblemenco şi vrea să vândă tricouri cu numărul 9, să mai facă rost de un bănuţ...
Nu comentez, dar constat că imaginea celor din “campioana unei mari iubiri” şi a celor din “Craiova Maxima” este folosită din plin pentru interesul lui privat. Şi când se pune problema ca Universitatea să joace pe legendarul stadion “Ion Oblemenco”, acolo unde nişte fraieri au luptat pentru brandul Ştiinţei, ne ia pe toţi peste picior», remarca trist şi Nicolae Tilihoi.

BREAKING NEWS: Ştiinţa a spulberat bucătarii la K-Prun!

Atmosfera de la malul Dunării cunoaşte o efervescenţă de nedescris, iar optimismul domneşte înaintea debutului unui nou sezon de excepţie. Sub bagheta lui Chiose, Universitatea e în formă maximă şi, de vreo trei zile, bate la bucătari ca la fasole. Indiferent dacă în faţa lor sunt pescari de prestigiu sau specialişti în gastronomie, gata oricând să le prepare deserturi delicioase ori porci la proţap, nimeni nu le mai stă în cale severinenilor.

După ce i-au căsăpit pe maeştrii culinari de la Sport Club… Bişonşopron, Vlad stelistu’ şi-a dorit ca noul sparring-partner să fie un nume de referinţă şi a aranjat o întâlnire cu pescarii de la celebra grupare din regat, FC Flinston Tăun.

Britanicii au început destul de curajos meciul şi chiar puteau să deşchidă scorul, după câteva atacuri tăioase. Universitatea a revenit însă spectaculos şi a trecut la conducerea partidei, prin golul cu călcâiul din voleu al lui M. Costea. Tăunii au continuat să spere şi au încercat să-şi creeze noi ocazii de a înscrie. Nu au făcut însă decât să-i întărâte pe galactici, care au majorat avantajul prin lobul de senzaţie, din întoarcere, de la jumatea terenului, reuşit de Dina şi aplaudat chiar şi de adversari. Prepeliţă a punctat decisiv, cu un gol din foarfecă, de la 35 de metri şi trupa lui Chiose a încheiat an fanfar o primă repriză de vis.

Partea a doua a meciului a scos în evidenţă orgoliul rănit al puternicei formaţii din insulă, care a încercat să profite de pasul înapoi făcut de Ştiinţa Severin. A urmat o scurtă perioadă de uşoară dominare a echipei aflate în dezavantaj pe tabelă, însă tot baieţii regizorului Ţicleanu au dictat ritmul. Cu toate că au fost mult mai prezenţi în jumătatea adversă şi chiar dacă s-au apropiat, la un moment dat, de careul oltenilor, pescarii nu au reuşit să înscrie, pentru un final mai tensionat.

Deşi ambele combatante erau iniţial creditate cu şanse egale, echilibrul teoretic nu s-a confirmat şi în practică. Severinenii şi-au dorit mai mult victoria, aşa că au avut mereu iniţiativa, au presat constant şi au obţinut un succes meritat în urma unui meci mai echilibrat decât o arată scorul. Chiar dacă englejii au primit un sprijin consistent din partea arbitrului, alb-albaştrii au făcut o figură frumoasă şi s-au instalat comod în fotoliul de lider al amicalelor.

Acum înţelegem de ce au anulat macaronarii de la Juve meciul... se pare că experimentaţii lor conducători au simţit pericolul care venea dinspre Cazanele Dunării şi au evitat o umilinţă în ultima clipă.



..................................................................................................................

După aproape o săptămână la K-Prun, CRAIOVASPORT a reuşit să penetreze “fortăreaţa” severineană şi să vă aducă primele concluzii ale staff-ului profesionist:

“Sunt mulţumit, este foarte frumos şi plăcut aici, oamenii sunt primitori, atât localnicii cât şi recepţionerele de la stabilimentul în care avem cartierul general. Acestea ne-au servit cu orice am avut nevoie şi pot spune că suntem în raporturi bune. Sunt satisfăcut după primele contacte cu Austria. Până acum am susţinut două partide, bineînţeles amicale. Dacă prima a fost una în care am finalizat de multe ori, a doua a fost mai “hard”, adversarul a fost în formă, dar ştiţi cum se spune, l-am călărit tot meciul!”, ne-a mărturisit Ghiţă, şeful delegaţiei.

Cel mai citit antrenor din Liga I a declarat:
“Da, fără falsă modestie, pot sa spun că este adevărat, sunt un om citit. Citesc foarte mult, de aceea port şi ochelari. Totul a început la arabi. Acolo nu înţelegeam limba, nu prea aveam eu nimic în comun cu obiceiurile lor şi mă plictiseam foarte tare, aşa că mi-am găsit un refugiu în cărţi. Cred că am citit peste un vagon de volume... Chiar săptămâna trecută am terminat ultima carte a doamnei Sandra Brown. Cu echipa... suntem pe drumul cel bun. Cum ar spune suporterii: avem echipă, avem valoare şi nu ne stă nimeni în cale!”

Încă neobişnuit cu presa şi vizibil emoţionat, tacticianul Sandu ne-a spus:
“Sunt onorat să lucrez la Universitatea, alături de idolii mei din tinereţe. Îi mulţumesc din tot sufletul meu domnului preşedinte că m-a adus aici, îi voi fi recunoscător toată viaţa. Nu mă aşteptam, a fost o surpriză uriaşă, când m-a sunat era să-mi cadă telefonul din mână. Nici măcar nu aş fi avut curajul să sper că voi ajunge să corespondez cu dânsul toată ziua. Sunt foarte mândru de mine, este ca un vis din care nu vreau să mă trezesc. Nici nu ştiu ce să spun, am mari emoţii. Mulţumesc familiei şi tuturor celor care mi-au fost alături şi au crezut în mine! Echipa arată foarte bine... totul e superb, suntem cei mai buni!”

Juve l-a scutit de o chetă pe „sinistratul” de la Niuiorc

După ce ştirea care anunţa faptul că Juventus a confirmat oficial amicalul cu Universitatea Severin (de fapt era menţionat într-un colţ de pagină) a tronat zile întregi pe saitul fiţuicii de pe tricoul lui Costea, „Bătrâna Doamnă” i-a dezumflat pe ciracii lui Ajică de la Niuiorc, anunţându-i că nu mai vor să-i primească pe terenul de la Pinzolo. „Sinistratul” Ajică, care tocmai şi-a procurat un set de ochelari ieftini cu ocazia lansării 3D a Gsp şi Prosport, nu ştia dacă să fie bucuros sau necăjit.

Partea bună este că a scutit un drum costisitor până în Italia, pentru care demarase deja operaţiunea „Teledon” prin sediul clubului. În scopul de a strânge bani de gaz pentru merţan, preşedintele şi-a pus oamenii în mişcare, scotocind prin toate buzunarele şi ungherele şi chiar apelase la o soluţie extremă: o deplasare a magazinului mobil prin toată Oltenia, care era pusă în pericol de faptul că o parte a potenţialilor clienţi se află în concediu.

L-au liniştit oamenii lui Agnelli, care s-au informat de pe CRAIOVASPORT în privinţa calităţii morale şi a potenţialului material ale lui prezidente piccolino şi i-au dat cu tifla preferând să joace contra unei reprezentative a regiunii Trento. Cu alte cuvinte, nişte bucătari în pofida unui ospătar.
Este posibil ca italienii, care au pus în vânzare bilete pentru meciul cu amatorii din zonă, să fi luat în calcul ca după un drum prea lung şi prea costisitor, era posibil ca patronul adversarei să nu mai fi posedat ceva „schimbat” şi pentru accesul la oficială şi atunci ar fi nimerit printre ultraşii juventini de la peluză, unde ar fi riscat o nouă cafteală, în stilul celei aplicate de Blondu’ şi Poştaşu’ acum câţiva ani, la Timişoara.

Scuza găsită imediat de Ediţie Specială a fost ridicolă: „Datorită numeroaselor absenţe din lotul juventinilor, cauzate de participarea naţionalei Italiei la Campionatul Mondial din Africa de Sud, dar şi mai multor indisponibilităţi cauzate de accidentări ale unor jucători ai “Bătrânei Doamne”, conducerea clubului italian a decis decalarea, cu o săptămână, a întregului program de meciuri amicale din această vară, făcând astfel imposibilă disputarea testului cu alb-albaştrii”

Blogu’ lu’ preşedintele: Bună ziua,

Ca şi voi (că ştiţi că io sunt unu’ dintre voi, “patronu’-suporter”), am fost foarte interesat de programul competiţional 2010-2011. Cum unica mea preocupare, între două scărpinături pe burtă, este cum să vă mai torn în cap un lighean de minciuni, mai băgai o postare aci, la mine pe blog.

După cum cred că observarăţi şi voi, programul este unul foarte tare. Eu când observai eram la mine la Niuiorc, pe canapeaua mea din piele de bou, aşezat cu cracii-n sus ca să mă maseze valetu’ Lucică la tălpi. Bine că au dat aştia la televizor toată vrăjeala, că dacă nu trebuia să stau până băgau programu pe saituri ca să observ, că n-am avut bani de benzină să trimit un om la Bucureşti şi n-avea cin’ să-mi dea raportu’.

M-am gândit să nu mă mai împrumut că şi-aşa am două cumpene vara asta, ca să dau totuşi senzaţia că nu sunt falit: îmi trebuie bani să mă duc la mare, să mă pozeze paparaţii când iau atitudinea aia de magnat sictirit (ţin telefonu’ la ureche şi mă prefac că vorbesc cu cineva despre milioane de euro în timp ce mă scarpin în cur) şi să ajung la amicalu’ cu Juventus, poate vine Agnelli şi mă bag şi eu cu el în seamă. Mi-am făcut şi replica de ştart: “Ceau mistăr Anieli, io sono Piccolino!”. Pe urmă traduce Roşca, şi-a cumpărat un dicţionar săptămâna trecută...

Dar să revenim la program, că vreau să mai bat puţin câmpii. El pare foarte greu, dar sper ca echipa să-şi demonstreze valoarea. În primele două etape jucăm cu CFR Cluj şi cu Steaua. Nu ştiu dacă o să stau iar capră, încă mă mai gândesc la strategia pentru viitorul sezon... Eu, după cum mă ştiţi şi voi, nu mint niciodată, aşa că mă limitez să vă spun doar atât: nu suntem cu nimic mai prejos decât CFR sau Steaua. Vedeţi, sunt modest, puteam să spun că suntem la fel de buni ca Barcelona.

Nouă nu ne lipseşte nimic ca să facem performanţă. Chiar dacă încă n-am plătit rovinieta la autocar, vă asigur că avem fonduri suficente să trecem şi peste acest hop, spre disperarea duşmanilor, care vor să mă vadă fără rovinietă şi să-mi ia echipa, ca să-mi distrugă viaţa.

Sunt foarte încrezător, mai ales că sper ca Zeiţa Fortuna (vedeţi că scriu cu Z mare, să mă vadă doamna Zeiţă că o respect) să fie de partea noastră. Cu Zeul Euro sunt eu în relaţii mai proaste, că a trecut în opoziţie şi mă sabotează. Îl bănuiesc că a intrat în camarila care vrea să mă distrugă.

Forţa brendu’!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

DEZASTRU: Minciunelu nu mai are bani nici de benzină!

Universitatea Severin dă dovezi tot mai clare, pe zi ce trece, că impasul financiar pe care-l traversează este unul crunt. Zilele trecute, preşedintele Ajică a răspuns pe blog unui “suporter adevărat”, care-l chestiona în legătură cu prezenţa sa la amicalul de luat ochii naivilor, cu Juventus, explicând că “va face tot posibilul să ajungă la faţa locului”.

Cum singura afacere a fostului ospătar este clubul de fotbal, UNICA EXPLICAŢIE pentru care Minciunelu nu ar putea ajunge la amicalul cu italienii este lipsa acută de lichidităţi, conturile prin care suflă vântul nepermiţându-i nici măcar să achite cazarea şi benzina până în Alpii italieni pentru câteva maşini cu oameni din “conducerea” clubului (Ajică, doi-trei lachei şi patru-cinci badigarji). Deşi, după aceste insinuări rău-voitoare ale CRAIOVASPORT, suntem siguri că “preşedintele-suporter” va face tot posibilul să acceseze un nou mini-împrumut de la vreunul din cămătarii cu care “lucrează” de ani buni.

O altă dovadă a sărăciei în care se zbate clubul a venit astăzi, la tragerea la sorţi de la sediul LPF, când Universitatea Severin a fost singurul club din Liga I care nu a avut un reprezentant în sală, pentru alb-albaştri făcând tragerea la sorţi unul din oficialii LPF, Alexandru Boc, momentul penibil fiind transmis în direct la posturile TV de sport şi acompaniat de chicotelile şi zâmbetele cu subînţeles din sală. Ca fapt divers, acolo au fost prezenţi oameni ca Dinu Gheorghe, Marius Stan, Gheorghe Chivorchian, Vali Argăseală, Tică Dănilescu, sau chiar Ioan Niculae, patronul Astrei Ploieşti.

Sursele CRAIOVASPORT au dezvăluit că absenţa oricărui reprezentant al clubului ex-craiovean a fost cauzată din nou de lipsa banilor, preşedintele nefiind în stare în această dimineaţă (nu mai spunem de aseară, că mai trebuia plătită şi o cameră la hotel) să pună la dispoziţia unui oficial o maşină cu rezervorul plin şi o diurnă care să ajungă măcar pentru câteva sandwichuri dintr-o benzinărie şi câţiva mici, o ciorbă de burtă şi-o apă plată la Albota. Sau poate că absenţa de azi a fost o strategie a magnatului din Booveni, care strânge bani pentru cel mai costisitor moment al verii, eventuala deplasare la amicalul de pe 11 iulie…

Vestea care l-a bucurat pe Minciunelu a fost însă debutul de campionat stabilit pentru Ştiinţa de mâna norocoasă a lui Boc (Sandu, ca să nu înţelegeţi greşit). Dacă CFR-ul ar putea găsi de data aceasta uşa închisă, “brendul” va juca în etapa a doua chiar cu Steaua, aşa că e foarte posibil, dacă nimic nu se va schimba până atunci prin conturile clubului, ca acesta să fie momentul unui nou “cash-in” care să prelungească agonia... 

„Embargoul” bucureştean al "patronului-suporter"

De când a preluat echipa i-a plăcut să-şi constuiască o imagine de patron-suporter. Ştia cât avuseseră de furcă finanţatorii dinaintea sa cu fanii pe care îi trădaseră şi de la început a pozat într-un apropiat al suporterilor, care acum mai are priză doar la unii naivi ce îl chestionează „languros” pe blogul său.

La început chiar spunea că nu-i place denumirea de patron şi că la un moment dat va oferi Universitatea craiovenilor, pentru că este a lor de drept. În schimb, le-a răpit cel mai îndrăgit lucru, mai întâi la figurat, apoi şi la propriu, ducând Ştiinţa lor departe de casă, acolo unde o poate viola în voie, sub protecţia unui primar severinean mai pervertit decât Solomon.

Şi a mai promis „patronul-suporter” că nu va trăda niciodată interesele echipei, în special în beneficiul Bucureştiului care ne subjugase de ani buni. A venit însă din nou timpul să fim satelitul Stelei, să îi cedăm punctele când are nevoie (şi a avut nevoie de fiecare dată de când e el patron), ba chiar a trebuit să salvăm şi Steluţa de la Buzău de la retrogradare. Dar nu numai Jiji a apelat la bunăvoinţa lui. Vasluiului i-au trebuit anul trecut toate punctele în ultima etapă, iar banii lui Porumboiu au fost mai utili decât tururile preliminare ale Europa League, care nu ar fi garantat intrarea în grupe, mai ales că trebuia să şi întărească echipa. Nu doar Moldova a venit după „pământ şi apă” în inima Olteniei. Ardealul a plătit şi el la pauză preţul cerut pentru a întoarce scorul de la 0-2 în inferioritate numerică în fieful „suporterului” de la Severin.

Dar nu s-a oprit la aceste mişelii. Tot „ultrasul” care venea cu rata la meciurile Craiovei Maxima a mai promis că nu va vinde nici un jucător marilor rivale şi doar Dinamo i-a „scăpat” până acum, asta pentru că nu a plătit îndeajuns. Dar pentru a masca o altă trădare avea nevoie de o regie care să-i mascheze promisiunile înşelate. Precedentul a fost Andrei Ionescu. „Micul Balaci” cică nu ar fi vrut să-şi prelungească înţelegerea cu Universitatea, deşi când l-a trimis în Ghencea pentru 500.000 de „arginţi”, Iuda cheliosul a uitat să spună că mai avea aproape doi ani de contract.

A urmat Bornescu şi un alt scenariu, cu altă ceartă fictivă în vestiar, deşi lacrimile lui „Pepe” nu prea l-au ajutat. Portarul titular a ajuns în Giuleşti pentru vreo 400.000 de euro, scăpând şi de plata unui contract baban.

Acum a venit rândul căpitanului din ultimii ani să treacă pe la audiţiile de la Niuiorc. A aşteptat o lună un semn de viaţă, mai avea puţin şi stătea în faţa biroului cu un contract în mână, dar Dorel voia şi ceva în plus. Ceva de neconceput. Bani. Dar tot asta voia şi „patronul-suporter”. Şi astfel a căzut de acord cu prietenul Piţurcă pentru o regie la fel de credibilă precum simularea negocierilor pentru a-l instala pe banca Ştiinţei. Şi s-a mai dus un jucător, aşa cum şi Wobay o să fie vândut pentru că „e neserios şi nu s-a prezentat la pregătiri” sau cum şi Gângioveanu nu a vrut să dea bacalaureatul pentru că Porumboiu era dispus să plătească bani frumoşi pe el, nu înainte de a-l avea în „probe”.

Şi va veni în curând rândul fraţilor Costea să aibă o atitudine de nesuportat şi vor izgoniţi la alte echipe unde vor face performanţă pentru a se învăţa minte. Şi tot aşa, „ultrasul” de la Niuiorc va apăra interesele echipei făcând afaceri profitabile cu puncte şi jucători şi continuând să promită performanţe maxime pentru cei din urmă naivi care îi vor venera ochelarii.

Compromisuri maxime

În lipsa minciunelului, care stă pitit în bârlog ca să nu-şi atragă şi mai multă antipatie din partea publicului craiovean, doi dintre foştii componenţi ai Craiovei Maxima au rostit luni, la conferinţa de presă de la stadionul pe care Universitatea CRAIOVA nu mai joacă, nişte fraze incredibile:

Aurel Ţicleanu:
“Nu cunosc prea bine lotul, dar vom avea timp suficient în Austria, în cele două săptămâni să ne cunoaştem. Trebuie să accept şi sugestiile patronului, eu nu am venit aici pe o poziţie de opozant al domnului Mititelu. Vâslim în aceeaşi barcă, soluţiile le vom găsi întotdeauna împreună. Am rămas impresionat de ceea ce am văzut în ultimele zile. Absolut toţi jucătorii din lot sunt priviţi de patron la fel ca propriul său copil. Ţine enorm la toţi şi, sincer, am început şi eu să mă molipsesc de la dumnealui.”

Ghiţă Geolgău:
“Sezonul următor vom evolua cu certitudine tot pe «Municipal». La Severin s-au găsit oameni total diferiţi faţă de cei de aici, mult mai înţelegători şi atunci li s-a făcut o promisiune conform căreia Ştiinţa va juca o perioadă mai lungă acolo. În timp, poate peste un sezon, două, sunt convins că Universitatea se va întoarce la Craiova. Dacă ne-am întoarce acum, consider că ar fi o trădare faţă de oamenii de acolo, o trădare comparabilă cu cea a lui Dorel, care a negociat cu Steaua în loc să vină să vorbească mai întâi cu noi.”


Dacă Ţicleanu ne lasă perplecşi, mărturisind nonşalant că trebuie să accepte şi sugestiile patronului şi că va găsi întotdeauna soluţiile împreună cu acesta, cu alte cuvinte anunţându-ne de pe acum că rolul său e pur decorativ şi nu va ieşi din cuvântul stăpânului, Geolgău şochează spunând că întoarcerea echipei pe “Ion Oblemenco” ar fi trădare, comparând revenirea Universităţii pe “Central” cu transferul lui Stoica la Steaua, ca şi cum pentru conducătorii de azi ai Universităţii legendarul stadion din Bănie înseamnă tot atât de multe ca şi… steaua bucureşti!

Despre declaraţiile uluitoare ale domnilor Ţicleanu şi Geolgău ar fi atât de multe de spus, încât e mai bine să nu le comentăm în acest moment, din respect pentru fotbaliştii care au fost odată cei doi...

Profesioniştii

Agitaţie mare la Niuiorc, luni de dimineaţă. Chemaţi la raport, Geolgău, Ţicleanu, Lung, Tăbârcă, Roşca sau Mitu, dădeau ocol clădirii, neliniştiţi, în aşteptarea împăratului. Apoi, obosiţi de atâta stat în picioare, profesioniştii din staff-ul Ştiinţei îşi fac curaj şi, unul câte unul, intră în biroul prezidenţial, luând loc, timizi, pe canapea. Doar ultimii doi sunt mai dezinvolţi… Sunt “de-ai casei”.

După câteva ore de aşteptare, în parcarea de vizavi de Minerva îşi face apariţia, tacticos, merţanu lu’ Ajică. Faraonu’ coboară agale, cu ochelarii de sudor pe ochi. Păşeşte greoi, aşteptând aplauzele cetăţenilor care trec pe stradă. Dar nimic. Taximetriştii, cele trei femei de pe trecerea de pietoni, bărbatul în costum şi cu diplomat (vreun contabil ceva…), grupul de şcolari şi cerşetorul aşezat pe caldarâm, toţi îşi văd cu seninătate d’ale lor, ignorând augusta apariţie a starului din Bănie.

Înainte de a intra în clădire, preşedintele aruncă o ultimă privire în jur, doar-doar l-o fi remarcat cineva. Dar… nimic. Nici o privire, nici o întrebare despre echipă… Nu-i face nimeni cu mâna… Nici măcar vreun reproş sau vreo înjurătură nu-l au ca destinatar.

Încruntat, Minciunelu intră în birou. Deschide uşa şi, din toate colţurile, îl întâmpină un amestec de saluturi, rostite în acelaşi timp:
“Bună ziua şefu!” / ”Salut Adi!” / ”Să trăiţi dom’ preşedinte!”…, în funcţie de cum se raporta fiecare dintre profesionişti la majestatea sa. Ultima formulare i-a aparţinut probabil lui Tăbârcă.

“Ce e bă cu voi aici?”, întreabă autoritar stăpânu’.

„Ăăă... păi şefu..., dumneavoastră ne-aţi chemat...”, răspunde Mitu, cu juma’ de gură.

„Când bă?”, continuă Ajică, parcă iritat.

„Aseară.... ştiţi... cu conferinţa... să ne-nvăţaţi ce trebuie să spunem...”, intervine Geolgău, cu aerul său împăciuitor şi arborând un zâmbet nătâng.

„Aaa, da bă, aşa e... staţi jos să facem repetiţie! Sandule, şi tu bă! Ce-ai rămas aşa, în poziţie de drepţi?”

„Da dom’ preşedinte”, răspunde şi Tăbârcă într-un târziu, cu vocea gâtuită de emoţie...

[..........]

După două ore de repetiţii asidue, oamenii din staff-ul Ştiinţei Severin ies încolonaţi din biroul mogulului. Toţi sunt transpiraţi, dar concentraţi şi conştienţi de misiunea lor, gata să spună pe de rost răspunsurile pentru presă:
avem cel mai bun lot din Europa, nu mai e nevoie de transferuri; la Severin e cel mai vulcanic public din lume, care nu poate fi trădat; preşedintele-i iubeşte pe jucători, care-i sunt ca nişte copii; o să jucăm bine şi sigur vor veni şi rezultatele şi, în general, totul e roz în paradisul alb-albastru…

Demagogul Ajică a bătut toate recordurile de sărăcie: doar 3 jucători cumpăraţi în 5 ani!!!

Dacă vă uimeşte campania de achiziţii a Stelei din vara aceasta atunci ţineţi-vă bine: Becali i-a cumpărat lui Piţurcă în câteva zile de 3 ori mai mulţi jucători decât a luat Ajică de Booveni în cinci ani!!!


De asemenea, echipe de „mare tradiţie” în fotbalul românesc precum Internaţional Curtea de Argeş, Victoria Brăneşti sau Astra Ploieşti au cheltuit fiecare în parte pe achiziţii în ultimele sezoane mai mult decât a cumpărat vreodată cel care a încălecat pe Ştiinţa, adică pe Prepeliţă, Tănasă şi Wobay.


Restul „achiziţiilor” Ştiinţei au fost jucători liberi de contract, fie că au venit pe filiera Dan Stălinescu din Australia sau i-au „dibuit” Mitu sau Roşca, versaţii conducători ai clubului. În vara aceasta, de pe blogu’ lu’ preşedintele am aflat că la Universitatea au venit 2 jucători, Antchouet şi Gargorov, evident din postură de jucători liberi, deşi în iarna trecută plecaseră vreo 8 fotbalişti doar pentru că lui Ajică nu i-au ajuns drepturile de televizare ca să-i plătească pe toţi, buzunarele sale fiind goale de câţiva ani.


Mai mult, blogheru’ de serviciu ne anunţase două cambeacuri de marcă, Stoica şi Wobay, dar i-ai de unde nu-s, fiindcă amândoi au fugit încotro au văzut cu ochii, departe de sărăcia booveanului. În lipsă de alte noutăţi (nici măcar agenţi liberi căutaţi pe internet de Vlăduţ Roşca), preşedintele mititel anunţă cu surle şi trâmbiţe că i-a prelungit contractul lui Iliev, de parcă îi transferase pe Răduţ, Wesley şi Traore dintr-un foc.

Ca să se justifice cumva în faţa celor care încă mai pun botul la „demagogia” (cuvânt auzit de Ajică şi uzitat în exces şi în necunoştinţă de cauză) sa, preşedintele adaugă la numărătoare şi „lotul Caracal”. Apoi ne aduce aminte cum a cumpărat el echipa doar cu doi jucători. Păi să nu uităm de ce a existat această situaţie: pentru că „şarpele cu ochelari” a contribuit la retrogradarea echipei, neavând bani să o cumpere din prima ligă cu tot restul jucătorilor care cu un an mai devreme, fără implicarea malefică a sa, obţinuseră locul 4, cea mai bună clasare din ultimii 15 ani.


Dar cum a rezistat Universitatea în Liga I timp de 4 ani doar cu 3 jucători cumpăraţi? Pentru că oraşul Craiova, care nu ajută cu nimic Universitatea conform discursului demagogic al nefinanţatorului, a crescut prin grupele de juniori ale Consiliului Judeţean, jucători precum Lung, Bărboianu, Găman, Gângioveanu, Firţulescu sau Andrei Ionescu, pentru ca Ajică să se folosească de ei la Severin sau să îi vândă la Steaua, cum e cazul ultimului.

P.S. Conform DEX, definiţia lui Ajică = Persoană care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase.

Aurele, naşu' Balaci îţi sabotează căsnicia!

Veşti proaste pentru mirii Aurel şi Ajică, la doar câteva zile de la anunţarea căsătoriei din interes.
După cununia de săptămâna trecută, oficiată de preacuviosul Ghiţă Geolgău, ca intermediar prin telefon, masa şi dansul au avut loc pe şestache, la Niuiorc şi se pare că nu au costat prea mult, având în vedere criza prelungită prin care trece mirele Ajică.

Acum însă, când cei doi însurăţei se pregăteau să înceapă luna de miere, liniştea le-a fost tulburată chiar de naşul Ilie. Acesta a declarat că a refuzat oferta Ştiinţei deoarece altcineva din club îi făcuse deja lotul şi programul de pregătire, făcând aluzie la ginerică Minciunelu:
“Într-adevăr, am avut ocazia să antrenez Universitatea, dar m-am simţit ca ultima spiţă la căruţă şi nu am mai venit. Am fost chemat în ultima zi înainte de reunire, cu lotul fixat, cu programul de pregătire făcut. Cine le-a făcut să răspundă şi de rezultate!”

Naşu’ Ilie a introdus niţel nuiaua prin gardul noii familii, atât cât s-o contrazică pe mireasa Aurel, care s-a lăudat către toţi cunoscuţii că are acceptul naşilor, care vor fi cu sufletul alături şi vor vorbi frumos de căsnicia ei. Aşadar Aurel nu prea-l are pe Ilie în spate, aşa cum neinspirat grăise săptămâna trecută noul “pariu” al lui Minciunelu.


Nae Tilihoi, un fost coleg de liceu al miresei, nu vede nici el cu ochi buni alegerea acesteia: “Eu îi doresc să aibă rezultate cât mai bune, dar nu cred că-l apucă paltonul la Universitatea. Sper însă ca Ţicleanu, împreună cu Geolgău şi Silviu Lung, aduşi şi ei acum la echipă, să-l convingă pe Mititelu să readucă Universitatea la Craiova”.

Casă de piatră!


...........................................................................................................

“Îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă, dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”, spunea mireasa săptămâna de trecu.

Mitomanul

Ştiam deja de prea mult timp ce gen de personaj a ajuns să vorbescă în numele Universităţii, nu mai era nevoie de dovezi suplimentare. Mitomanul care-şi ascunde ochii în spatele lentilelor fumurii, tocmai din teama ca respectivele organe să nu-i trădeze aburelile, îşi continuă seria interminabilă. Cu fiecare repiraţie a sa, Ajică slobozeşte o minciună. Sau, cum ar spune el atunci când se autodescrie, o “inventivitate”.


Dacă ar fi să contabilizăm minciunile acestui individ, am ajunge la o cifră colosală, dar e foarte probabil să nu reuşim niciodată… Omul minte atât de des, încât probabil a ajuns să nu mai ştie nici el cand spune adevărul, dacă o face vreodată. Iar naivii, victime sigure, au parte de o veritabilă demonstraţie de forţă din partea celui care, după ce s-a plictisit să i se tot spună bosu’ sau şefu’ de diverşii lingăi de prin preajmă, s-a autointitulat “preşedintele”, că e mai de bontón.

Pe blogul său - locul care, de acum înainte, va găzdui cel mai mare număr de neadevăruri rostite vreodată -, preşedintele a mai zis una de referinţă. Văru’ lu’ Lubeniţă a povestit cum “pe vremuri, când ne întorceam cu trenul din deplasări, DACA TU N-AI FII / PENTRU CE-AS TRĂI / TU EŞTI VIAŢA MEA / ŞTIINŢA CRAIOVA erau versurile cele mai tari, îi exasperasem pe tovarăşii mei cu ele!!!”

E de-a dreptul uimitor până unde poate merge tupeul şi impostura acestui parvenit. Unicul scop al cocalarului cu ochelari de soare este acela de a câştiga popularitate şi a fi în centrul atenţiei, aşa că recurge la orice minciună care crede că-i va aduce vreun capital de simpatie în rândul suporterilor echipei pe care a capturat-o.

“Vremurile”, ca şi întâmplarea în sine, sunt doar rodul inventivităţii lui Ajică. Acum câţiva ani, în noiembrie 2005, la Sibiu, ultraşii craioveni au cântat pentru prima oară pe un stadion un cântec ce conţinea aceste versuri - incomplete în varianta booveană, ajunse dintr-o pură şi nefericită întâmplare la urechile celui care a asasinat spiritul Ştiinţei. Cu nonşalanţa unui hoţ de buzunare, a unui şmenar de târg provincial, acest personaj fără jenă sau scrupule îşi arogă în stilu-i caracteristic ceea ce nu-i aparţine, aşa cum face şi cu însăşi istoria clubului pe care se crede stăpân, deşi vacile pe care pretinde că le păştea odinioară prin Booveni nu par a avea vreun merit în performanţele Universităţii CRAIOVA de acum câteva decenii.

Pentru că n-are nimic în comun cu Universitatea CRAIOVA, cu excepţia faptului că de cinci ani a luat prizonier acest simbol ca să-i exploateze renumele, minciunelu nu ştie decât din auzite istoria clubului CRAIOVEAN şi cu atât mai puţine lucruri cunoaşte despre fanii săi.

Acum patru ani şi jumătate, adică “pe vremuri”, minciunelu nu se întorcea cu trenul din deplasare. El parvenise, nu mai servea la mese, îşi cumpărase maşină şi “tovarăşii” săi nu mai erau ceilalţi ospătari cu care împărţea bacşişul, ci valetul Lucian şi câţiva badigarji, pentru că spânul cel flocos nu intrase încă pe orbită.

„Ion Oblemenco”, bun doar pentru burdihanul booveanului

Ştiinţa s-a antrenat ieri pe „Ion Oblemenco”, acolo de unde nu a dat-o nimeni afară vreodată. Ajică se plânge că „răuvoitorii” au îndepărtat Ştiinţa de acasă, dar el îşi plimbă bine-mersi burdihanul hidos pe unde asudau cândva Balaci, Cârţu, sau Gică Popescu încercând să construiască un palmares pe care să se tolănească un mititel.

În timpul antrenamentului, condus de „profesionistul” Tăbârcă, Ajică a uitat că nu e prin imaşul de la Booveni şi, luându-şi atitudinea de mafiot, respectiv cu ochelarii pe chelie şi cu mâna în cur, s-a năpustit pe teren spre stupefacţia jucătorilor, angrenaţi într-o miuţă. Dacă Dina, Prepe şi Dănănae îi cunoşteau metehnele ghiolbanului, mare i-a fost suprinderea „octogenarului” Henry Antchouet, care nu pomenise nici prin jungla din Gabon asemenea intervenţii grobiene.

Mai târziu, la jocul-şcoală programat ca antrenorul „de culoare” cu ochelari să-şi facă o primă impresie despre achiziţiile sale preţioase care i-au secătuit visteria, am putut admira lufturile lui Dina, care nu-şi poate etala talentul pe „Ion Oblemenco”, stadion obişnuit cu jucători de clasă şi care nu suportă ştifturile promovate în prima echipă chiar de posesorul lor. Dacă suporterii sunt batjocoriţi în continuare prin surghiun la Severin, Ajică păşeşte când vrea ochelaru’ lui pe „Ion Oblemenco”, acolo unde pretinde că a băgat milioane de euro într-o spoială la vestiar şi două terenuri, la inaugurarea cărora doar Obama a scăpat neinvitat pentru a-i aprecia „grandioasa” investiţie.

Între timp, colea mai spre Ardreal, Paszkany a construit aproape din temelii un stadion de Liga Campionilor şi nu a mai dus CFR-ul pe la Turda sau Gherla pentru a cerşi la municipalitatea Clujului, un oraş mult mai potent. Başca, a mai câştigat două campionate şi trei Cupe în trei ani şi a bătut şi AS Roma chiar pe „Olimpico”. Degeaba însă, el nu are proiect viabil ca booveanul, care trebuie să prindă un amărât loc de cupă europeană peste vreo 250 de ani, când se va naşte generaţia de olteni cu trei picioare, călăuziţi de Adrian al XV-lea. Că, de, Universitatea nu e a noastră şi a copiilor noştri, ci a neamului mititel în vecii vecilor!

Blogu’ lu’ preşedintele: Bună ziua,

Am deschis acest blog cu speranţa ca toată lumea să mă divinizeze şi sunt supărat că lucrul ăsta nu l-am putut aranja decât aici, pe blogul controlat de mine. Ştiu că aceia dintre voi care nu sunt foarte obişnuiţi cu tehnicile de manipulare de pe internet se miră cum de pe toate saiturile sunt bălăcărit şi contestat, în timp ce aici găsiţi o atmosferă triumfalistă şi o unanimitate comunistoidă pro-stăpân cum nici pe vremea lui Ceauşescu nu vedeaţi.

Sunt foarte ocupat în perioada asta. Îmi dau singur foarte multe mesaje pe blog, în care mă laud în fel şi chip, şi culmea, găsesc câţiva naivi care să creadă că astea sunt părerile diverşilor suporteri care ar fi năvălit în masă aici, ca să mi se închine.

Deşi între timp mulţi v-aţi dat seama, încă mai reuşesc să-i păcălesc pe unii dintre voi, completând diverse cifre în dreptul IP-ului mesajelor de prosternare, dar lăsând un X final care să acopere şmecheria, aşa că în cazul în care completez din întâmplare un IP al unui fan al Craiovei pe care posesorul şi-l cunoaşte, acesta să nu poată să deconspire minciuna după ce îşi dă seama că, de la adresa sa de Internet Protocol, un computer a luat-o razna, se deshide singur şi îi trimite mesaje pupincuriste lui Ajică, adică MIE.

Sunt un maestru al demagogiei, mint şi când respir, deşi mie îmi place să numesc asta “inventivitate”. Nu înţeleg de ce trebuie voi să despicaţi firu’ în patru şi să consideraţi declaraţii oficiale discuţiile mele cu câţiva suporteri (unii dintre ei inexistenţi, pentru că de fapt îmi răspund tot mie). Luaţi de bune decât gogoşile pe care vi le livrez la postări, nu şi pe cele mai puţin elaborate pe care le scriu la mesaje, că acolo trebuie să scriu tot felul de “inventivităţi”, ca să vă aduc pe drumul cel bun pe voi, biete oi rătăcite.

Mă scoate din minţi când văd că îmi demascaţi inventivitatea. Nu trebuie să mai faceţi aşa. Eu sunt zeul vostru, aşa că ghidaţi-vă doar după deviza „crede şi nu cerceta”!

Hai gata, că v-am băgat destul în seamă.

P.S. O precizare mititcă
La întrebarea plină de tupeu a unui vagabond huligan, care vroia să ştie dacă m-am implicat la echipă, am răspuns că da. Şi, ce o să-mi faceţi? Aşa vreau eu, e echipa mea şi a familiei mele. O să i-o las moştenire lu’ Gigi Aditză (pe Găbitza am scos-o momentan din ecuaţie până văd cu cine se mărită).

Hai ceau!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Nunta lui Chiose

Ţicleanu 2008 – „În condiţiile care sunt acum la Craiova, nu se poate face performanţă.”

Ţicleanu 2010 – „În mare, lucrurile sunt cam aceleaşi. Dar îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă..., de bărbat..., dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”

Aurel se anunţă un “yes-man” de calitate

“În condiţiile care sunt acum la Craiova, nu se poate face performanţă. Pe vremea mea, centrul de copii şi juniori producea talente prin munca multor antrenori, uitaţi... Trebuie reamintit şi faptul că publicul de pe fostul Central a avut un rol covârşitor. Suporterii umpleau până la refuz stadionul, aproape 45.000 de oameni, deşi arena din Bănie avea doar vreo 30.000-35.000 de locuri. Încurajările, atmosfera creată aici nu le-am uitat nici eu, cum probabil că nu le-au uitat nici Passarella, Bertoni, Antognoni, Graziani, toţi campioni mondiali, dar care au fost învinşi pe Central.” Asta declara Aurel Ţicleanu la începutul lui 2008, când nu ştia că peste doi ani şi jumătate interesul îi va purta fesul spre biroul preşedintelui Ajică.

Întrebat ieri de un reporter ce s-a schimbat la Universitatea din 2008, când spunea că la Ştiinţa nu sunt condiţii de performanţă, Aurel se afundă, deşi încearcă vizibil să evite penibilul: “În mare, lucrurile sunt cam aceleaşi. Dar îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă..., de bărbat..., dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”

Uluitor. Deci asta era cheia problemei, ca Balaci şi Ştefănescu să fie “cu sufletul” alături de echipă şi să vorbească frumos de ea. Halucinant. Aurele, nu-i ţine prea mult în spate, c-ai să oboseşti repede şi nu te-apucă pardesiul...

Noi credeam că oricum cei doi sunt mereu cu sufletul alături de Ştiinţa, dar chiar de n-ar fi fost, asta era ce lipsea Universităţii? Nişte fraze de la câţiva foşti mari fotbalişti înşirate în câteva ziare? De asta CFR şi Urziceni câştigă cupe şi campionate, iar Vasluiul şi Timişoara le suflă-n ceafă, în timp ce noi ne zbatem într-o continuă agonie, salvându-ne de la retrogradre în ultima etapă?

Ce uită totuşi Ţicleanu e că Balaci în 2008 chiar era implicat activ, cu o funţie fictivă în organigramă şi un unic şi bine definit rol, cel de a da declaraţii „de bine” la foc automat. Să nu uităm că de la Ilie aflam atunci, cu o cadenţă obositoare, o mulţime de lucruri, capul de afiş fiind celebra afirmaţie că el însuşi, la 18 ani, nu ştia cu mingea în regim de viteză mai bine decât Gogoşoiu, în timp ce Mitică Marcu („motoreta”) era surclasat de Gogo la capitolul viteză.

Poate doar Ştefănescu a mai făcut notă discordantă, după ce a refuzat să fie marioneta lu’ nea Adi, dar Beldeanu, Geolgău, Negrilă, Donose, Ungureanu, Lung,... ei şi-au permis vreodată să-l critice pe minciunelu? Exceptându-i pe Tilihoi - care nu depinde financiar de preşedintele din Booveni, Cămătaru - în conflict cu Mititelu de ceva ani, sau Cârţu - stabil economic şi conecat la alte cercuri, majoritatea componenţilor Maximei aflaţi în viaţă s-au complăcut în a menaja sau acoperi evenimentele urât mirositoare din era Ajică.

Muţi dintre ei încă îşi aşteaptă lunar salariul chiar de la acesta. O rentă, obscen de mică pentru ceea ce reprezintă aceşti eroi ai sportului românesc, pe care Ajică o plăteşte, e adevărat, din ce în ce mai greu, ca să-şi asigure liniştea, să le pună lacăt pe gură. Nu avem dreptul să-i judecăm şi cu atât mai puţin să-i condamnăm, dacă s-ar fi născut 30 de ani mai târziu ar fi fost toţi multimilionari. Dar soarta a vrut altfel şi asta nu e vina lor.

Revenind la noul antrenor, Ţicleanu vorbea în 2008 despre centrul de copii şi juniori şi despre rolul covârşitor al Centralului din Bănie. Chiose, poate ai uitat, dar Centrul de copii şi juniori este finanţat în proporţie de sută la sută de Consiliul Judeţean, acesta oferind cadou tinerele talente echipei despre care Mititelu spune că o va lăsa moştenire de familie, ca pe orice altă proprietate personală. Judeţul Dolj plăteşte formarea fotbaliştilor pe care mehedinţenii îi pot vedea pe viu o dată la două săptămâni, doar pentru că primarul de acolo a câştigat grotesca licitaţie cu care Ajică a ucis spiritul Universităţii. Iar rolul covârşitor al Centralului, de care amintea Ţicleanu, e jucat acum de atmosfera de sărbătoare câmpenească pe care o creează microbiştii severineni.

Aşadar, Aurel o întoarce după cum bate vântul lui Mititelu şi se anunţă şi el un “yes-man” de calitate. Wellcome in the club!

Să reţinem însă o frază a preşedintelui şi să vedem ce ne rezervă viitorul: “Nu aveţi dreptul de a-l judeca înainte pe Aurel Ţicleanu, un om care a făcut foarte multe pentru fotbalul craiovean şi cel românesc. După zece etape o să vă convingeţi de valoarea sa ca antrenor. Va fi altfel faţă de experienţa din 1994. Ţicleanu este un bun pedagog, un extraordinar tactician, cunoaşte câteva limbi şi este legat de Universitatea. Ţicleanu ştie fotbal cât nu o să putem vedea noi în zece vieţi. Sunt convins că o să reuşească.”

Craiova Maxima, folosită din nou ca scut de protecţie

Numirea lui Aurică Ţicleanu poate însemna pentru unii o încercare de reconciliere a lui Minciunelu cu fostele glorii ale echipei, o readucere a acestora lângă echipă şi încercarea de a repara imaginea clubului. În fapt, este o reluare a politicii lui Ajică de a folosi ca scut o fostă glorie a Ştiinţei atunci când reproşurile se înmulţesc şi se înteţesc asupra lui. Pentru a anihila protestele suporterilor a mutat echipa la Severin, unde beneficiază de protecţia totală a primarului Gherghe, iar numirile lui Gheorghiţă Geolgău, Silviu Lung şi Aurică Ţicleanu sunt menite să “blocheze” momentan toate criticile venite din partea fostelor glorii, în special a celor care au compus Craiova Maxima.

În fapt, Minciunelu are numai dispreţ pentru cei care au construit imaginea şi palmaresul acestui club, dar acestea sunt ideale ca manta de vreme rea. Primul caz a fost chiar cel al căpitanului “Craiovei Maxima”, Costică Ştefănescu, adus în 2006 în postura de antrenor principal, alături de Ovidiu Stângă, şi îndepărtat după câteva etape cu scandal, deoarece nu accepta compromisuri. De fapt, relaţia Craiovei Maxima cu Minciunelu poate fi analizată pe posturi.

Silviu Lung - el nu s-a putut exprima niciodată vehement la adresa lui Minciunelu deoarece fiul cel mic a fost în lot în ultimii ani. În cele din urmă, Lung i s-a alăturat fiului său în vara aceasta, deci “ciocu mic”.

Gabi Boldici – A fost antrenor cu portarii la Universitatea în sezonul disputat în liga secundă şi îndepărtat la un moment dat pentru a fi adus “celebrul” Papp Deac.

Nicolae Negrilă – A fost mereu în organigrama lui Mititelu în postura de “scouter” sau de membru al imaginarului Consiliu de Administraţie de la Craiova, deci “Negoro” a fost “de-al casei” în toată această perioadă. În momentul în care s-a operat în primăvara lui 2010 Negrilă nu avea salariul plătit de mai multe luni.

Costică Ştefănescu – instalat ca antrenor-marionetă, fapt neacceptat de căpitanul Craiovei Maxima, care nu a ezitat să-l acuze public pe Minciunelu.

Nicolae Tilihoi - unul dintre contestatarii constanţi ai lui Minciunelu. Având o rubrică permanentă în Gazeta de Sud, Nae Tilihoi nu a ezitat să-l desfiinţeze pe Ajică atunci când acesta şi-a făcut de cap, în timp ce Minciunelu i-a asmuţit pe spânul cel flocos, valetul Lucian şi ceilalţi lătrăi de la Ediţie Specială să-l atace cu nesimţire pe fostul stoper al Craiovei Maxima.

Nicolae Ungureanu – Adus de două ori la Universitatea de Minciunelu, prima dată ca antrenor secund în Divizia B, apoi ca antrenor de faţadă, deoarece avea licenţă PRO, iar una dintre marionetele preferate ale lui Ajică, Daniel Mogoşanu, nu poseda “patalama”.

Ilie Balaci - A avut mai multe funcţii debitate de Minciunelu, de la director tehnic, manager general, manager tehnic, preşedinte de club, vicepreşedinte, etc, însă rolul a fost acelaşi – de a-i folosi imaginea pentru a bloca toate criticile şi protestele de orice natură şi din orice direcţie la adresa preşedintelui. Recent, “Minunea Blondă” s-a convins asupra caracterului celui care conduce Universitatea şi a anunţat că nu va mai antrena Craiova. Balaci voia să spună că nu va mai antrena Ştiinţa cât timp aceasta va fi condusă de Minciunelu, însă după ce acesta a precizat în dese rânduri că va lăsa clubul drept moştenire de familie, completarea nu mai era necesară.

Aurică Ţicleanu – S-a aflat şi el la un moment dat printre contestatarii moderaţi ai lui Minciunelu, dar în vara aceasta a acceptat compromisul.

Gheorghiţă Geolgău – Adus şi el în mai multe funcţii de conducere de Ajică, Geolgău a fost marioneta ideală, suportând şi tot felul de umilinţe, cea mai mare fiind înlocuirea sa din postura de antrenor al unei echipe de juniori la un turneu final şi instalarea lui Florin Cioroianu, altă unealtă de uz propriu a lui Minciunelu.

Costică Donose şi Aurică Beldeanu - vezi comentariul la Nicolae Negrilă, întrucât cei trei au fost folosiţi în situaţii similare. Ei nu au fost doar mantale de vreme rea, ci scuturile de bază ale proiectului malefic al lui Ajică.

Sorin Cârţu – Alt contestatar îndreptăţit al lui Minciunelu. Cei doi nu se înghit de pe vremea când Cârţu antrena Craiova, iar Minciunelu era vicepreşedinte, “Sorinaccio” neacceptând intervenţia booveanului la echipă, în stilul adoptat în ultimii ani la club. Cârţu nu a ezitat să-i dea peste nas, cel mai rău de când a mutat Universitatea la Severin, iar replicile lui Ajică au fost puerile, limitându-se la jigniri şi injurii la adresa gloriei Craiovei Maxima.

Mircea Irimescu – fiind mereu în siajul lui Sorin Cârţu a avut aceeleaşi idei cu acesta, însă le-a exprimat mai rar şi mai moderat.

Radion Cămătaru – Unii dintre duşmanii declaraţi ai lui Minciunelu, l-a “demascat” pe acesta deoarece cei doi se cunoşteau mai bine având anumite afaceri pe vremea când Minciunelu nu preluase echipa.

Corneliu Stroe - Preşedintele Craiovei Maxima a fost numit preşedinte de onoare, cu adevărat o funcţie onorifică, niciunul dintre sfaturile oferite şi în presă de Stroe nefiind puse în practică de Minciunelu. Stroe a aderat şi el la circul lui Minciunelu deoarece avea nevoie de susţinere în campania electorală de acum doi ani.

Adrian Păunescu - Ajică a apelat la el cu disperare pe vremea când a fost aproape de a nu primi licenţa, numindu-l şi el preşedinte de onoare al clubului. După ce a scăpat de probleme, Minciunelu l-a ignorat cu autorul “Cântecului pentru Oltenia”, care a şi renunţat la funcţie după ce Universitatea a fost mutată la Severin.

Gică Popescu - Nemaisuportând mediocritatea de la Universitatea şi batjocura lui Minciunelu care a mutat echipa la Severin pentru a o antrena în voie, “Baciul” s-a alăturat vocilor crtitice şi în vara aceasta a tras un semnal de alarmă asupra situaţiei Ştiinţei.

În loc de Piţurcă e Tabârcă şi în loc de Abel e Aurel

După ce a lăsat să se creadă că a negociat cu Piţurcă, Sabău, Balbo sau Conceicao, Minciunelu l-a instalat antrenor principal pe Aurică Ţicleanu, al cărui CV rivalizează doar cu cel al lui Sandu Tăbârcă, noul “metodist” al echipei. Ţicleanu a mai antrenat Craiova în 1994 când a fost dat afară după câteva etape în care echipa nu juca nimic, în locul său a fost adus Victor Piţurcă, iar Universitatea s-a bătut apoi la titlu.

Cu jucători precum Craioveanu, Stângă, Gane, Vasc, Ungur, Papură, etc, Ţicleanu adusese echipa la retrogradare, pierzând lamentabil şi calficarea în Cupa UEFA în faţa echipei Dinamo Tbilisi. În cei 16 ani scurşi, Piţurcă a calificat în două rânduri naţionala la turneele finale, a câştigat trofee cu Steaua, iar Ţicleanu şi-a completat cartea de muncă în ţările arabe, mai mult la echipele de juniori de la Al Sahel Al Jahra, Al etc. Cu tot respectul pentru cariera frumoasă ca jucător al mijlocaşului Craiovei Maxima şi al naţionalei, Aurică Ţicleanu nu există ca antrenor. Numirea lui Ţicleanu are alt substrat. Va urma…

Blogu’ lu’ preşedintele: Bună seara, prieteeeeeni!

Un suporter către Ajică:
 Nu pricepi că n-ai ce să-mi mai dai?
 Întelegi că nu poţi tot sa ai?
 Chiar nu vezi că ei nu te mai vor?
 Chiar nu simţi durerea-n ochii lor?

Mititelu către suporterul Ştiinţei:
 Vrei să dormi şi dormi, nici că-ţi imaginezi,  (pe cine o să pun antrenor)
 Vrei să dormi şi dormi, tu nu poţi să visezi...  (la performanţă)

Hai, gata, că n-am intrat pe blog ca să vă cânt, deşi vă salut în stil minculescian!
Vă anunţ că în urmă cu doar câteva clipe am căzut… nu din copac, ci la o înţelegere cu marele fotbalist Aurică Ţicleanu, care va intra în pâine, cum se zice la brutărie, peste câteva zile.

În acest caz, chestiunea cu banca tehnică a echipei va arăta astfel:
Aurel Ţicleanu – antrenor principal
Sandu Tăbârcă – director tehnic
Silviu Lung – antrenor cu portarii
George Biţă – antrenor secund
Gabriel Martinez Poch – preparator fizic

Am ales aşadar, pentru viitorul sezon, care se anunţă unul de excepţie, cuplul Ţicleanu-Tăbârcă.


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Bună seara,

Precizare

Vreau să vă spun că când intru pe blog eu citesc toate mesajele voastre, dar ştiţi, eu sunt un om foarte ocupat, am multe biznisuri şi timpul nu-mi permite să vă răspund la toţi. Dar nu vă lăsaţi, adulaţi-mă în continuare, merit asta, pentru că eu sunt salvatorul vostru.

De asemenea, în afară de vizorul de care vă povesteam într-o postare anterioară, eu am şi un cântar şi vă promit că voi cântări foarte bine ca antrenorul pe care îl anunţ deseară să se plieze şi să fie compatibil. Da, ştiu că eu sunt cel mai în măsură să mă pliez pe lotul echipei, mai ales că eu îl fac, nu aşa-zişii antrenori, dar trebuie să pun şi pe cineva pe bancă, de ochii lumii.

După ce trece perioada asta de vară, o să am timp berechet să stau pe blog, chiar mă gândesc să-mi iau un laptop şi să mă aşez în parcarea de taxiuri din faţa clubului, mai o blogăială, mai o discuţie cu suporterii înfocaţi care trec pe stradă şi mă asaltează cu tot felul de întrebări, spre extazul meu.

Sunt cu ochii pe voi! Hai, v-am pupat, Big Bradăr vă salută!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Nu este adevărat

Nu este adevărat. Dar deloc. Mai ales că este fals. Am auzit eu că e mişto să pui titluri din astea din care nu se înţelege nimic, ca să vă fac pe voi curioşi să citiţi ce scrie aici, în timp ce mă adulaţi şi mă veneraţi. Apropo, vă mulţumesc pentru milioanele de mesaje de încurajare.

Ştirea difuzată astăzi de toate siteurile şi televiziunile (ştiţi că noi suntem mediatizaţi, că suntem brend – ce-mi place cuvântul ăsta, foarte mulţi ani m-am întrebat ce-nseamnă!), este o minciună ordinară. Viermii din mass-media au ieşit la atac! Duşmanii Universităţii au ieşit din bârlog şi vor din nou să mă distrugă!

Aşa, să revenim… Deci este o minciună grosolană, care clar nu este adevărată. De fapt eu am negociat cu Abel Balbo, ăla care a jucat la Roma, dar am renunţat la acestă pistă pentru că ăsta are un frate, Cain, care ţine cu Lazio. Ei erau duşmani când juca Balbo la Roma, dar acum, după ce Abel a pus ghetele în cui, prietenii şi familia i-au împăcat.
Problema este că au devenit aşa de apropiaţi încât Abel Balbo face numai ce-i spune frate-so, şi cum ăla ţine cu Lazio şi e încă supărat pe mine că am făcut egal cu ei la Auronţo de Candore, anul trecut, n-a vrut în ruptul capului să-l lase la Craiova.

Oricum, în câteva zile o să încerc să fac tot posibilul să mă chinui să pun antrenor, că am eu mai mulţi în vizor. Noi avem un vizor aici la club, l-am cumpărat eu când am fost în America, dacă aţi văzut poze… două rânduri mai jos de aia unde sunt călare pe cal. Pot să vă dezvălui în premieră că deja se vede ceva prin vizor şi în curând vom avea mai multe date.

O zi bună vă doresc, s-auzim de bine şi multă sănătate, că-i mai bună decât toate!



Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Emil Gargorov, la Universitatea

UPDATE: Aşa cum v-am făgăduit şi am plănuit când mi-am făcut blog, vă dau din nou de ştire că totul merge perfect. Mă grăbesc, pentru că eu am multă treabă, Universitatea are nevoie de mine!
Aşa că vă spun scurt de tot: am semnat un contract pe doi ani cu domnul Emil Gargorov. E un jucător foarte bun şi ne va ajuta mult.

Nici nu mai zic nimic, aştept reacţiile voastre… Sunt modest. Lăudaţi-mă doar dacă credeţi că merit. Se ştie că nu prea mă dau eu în vânt după astfel de chestiuni, dar dacă e ideea vostră şi vine din suflet, puteţi să-mi faceţi şi-un imn.

P.S. Mai m-am gândit… retrag chestiunea cu imnul, că o să ziceţi că e neavenită. Accept maximum, dacă totuşi insitaţi, o statuie în faţa stadionului, pentru că pe cea a lui Oblemenco am în plan să o mut la Severin.


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT