N-am fi crezut că fostul suporter poate sluji cu atâta nesimţire un individ care va îngropa această echipă şi nici că el s-a transformat în sifonul lui Minciunelu. Acum şi suporterii ştiu cine este cu adevărat acest WiCe. A venit lângă boovean când mulţi începuseră să aibă îndoieli majore faţă de modul absurd în care acesta înţelegea să fie patronul Ştiinţei. E absolut incredibil, dar acest personaj jalnic ne spune că a plecat de la Curtea Booveană şi s-a rupt ceva-n el...
În loc să loc să ne vorbească despre cum a distrus stăpânul său etern acest club. Puţin contează pentru el că firma booveană nu va mai primi licenţa, că va retrograda mai mult ca sigur inclusiv pe teren. Nu e important că dictatorul parvenit şi megaloman, dar în acelaşi timp rupt în cur, îşi bate joc de acest nume şi şterge pe jos cu istoria Ştiinţei. Atunci nu se mai rupe ceva-n el. Nu contează pentru WiCe că Mărin e detestat de toată lumea, că nimeni nu-i mai poate înghiţi bădărănia şi modul în care face de râs zi de zi Universitatea Craiova. Nici măcar acum, în al 12-lea ceas, când pretinde că el a plecat pe bune de la Niuiorc, dacă tot iese public să-şi declare despărţirea de booveni, nu are decenţa să spună lucrurilor pe nume. O scaldă parşiveşte şi n-o să-l auziţi niciodată spunând public ceva rău despre stăpânul său, tocmai pentru că toată această mişcare e doar de faţadă, duplicitarul sifon fiind de fapt în continuare în relaţii strânse cu booveanul. Pletosul plin de onoare a girat în orice situaţie toate mizeriile stăpânului. Ba chiar a încercat să covingă lumea că Minciunelu e Zeus. Ce s-ar mai putea spune despre un astfel de om? Decât că “s-a rupt ceva-n el”… Probabil că s-a rupt demnitatea pe care altădată putea pretinde că o are, fără ca noi să-i spunem că e un mincinos.
“S-a rupt ceva din mine, parcă mi-a murit cineva drag, aşa m-am simţit la despărţirea de Universitatea, dar până la urmă aşa am crezut de cuviinţă că e mai bine. Dragoste cu sila nu se poate.”
Traducerea CRAIOVASPORT:
S-a rupt ceva în mine, aşa m-am simţit la despărţirea de Universitatea. Că io aşa consider, că FC Booveni e Universitatea, nu mi-am dat seama nici acum că echipa familei lu’ Şefu’ a încetat să mai fie Universitatea, deşi la stadion nu mai vine nici dracu şi prin Craiova şi frizeriţele sau vânzătoarele de covrigi îl înjură pe stăpânu’ meu. Io am onoare şi demnitate, că am fost mare suporter, a făcut şi şocâtele Şorici reportaj cu mine, dacă aţi văzut pe fiţuica punct ro. S-a rupt ceva în mine că trebuie să mă dau la fund puţin. Aveam salariu baban ca să fiu sifon şi acu’ dacă e criză nu prea l-am mai încasat... dragoste cu sila nu se face.
Dar până la urmă am crezut de cuviinţă că aşa e mai bine, că-mi săriseră toţi ăia de la BeLeu în cap, nu mai ştiam ce să-i mai mint şi ce să-i mai îmbârlig. Reuşisem să-i conving cât de cât că Şefu’ nu vinde si Piţi ăla e mare trădător şi a venit să ne fure jucătorii, da’ asta cu vanzarea lu’ Costea m-a redus la tăcere, n-am mai ştiut ce să mai mint. Şi mai ales că acum e clar că FC Universitatea Booveni nu mai scapă, m-am gândit că dacă tot nu-mi dă banii domnu’ Şefu’, e mai bine pentru mine să mă dau puţin la fund, să mai scap de înjurături şi de dispreţul lumii.
E nasol că s-au adunat toate acu’, nici salariu’ nu l-am mai luat, lumea mă înjura, aşa că s-a rupt ceva în mine… Nici măcar nu am ales să rămân până la sfârşit, dacă tot l-am slujit ca un câine credincios pe stăpânu’ meu până acum câteva zile. Puteam să stau până la sfârşit şi să-mi asum pe faţă distrugerea echipei, da’ am dat bir cu fugiţii, ca şobolanii ăia de pe corabia care se scufundă.
