Vinovat pentru dezastrul economic şi instituţional în care a adus această ţară, Băsescu s-a panicat în faţa săptămânilor de proteste şi l-a sacrificat pe Boc, unul dintre cei mai servili pioni ai săi. Exact aşa cum făcea şi Mărin când încerca să justifice lipsa crasă de performanţă sacrificându-şi slugile cele mai credincioase, ca să mute atenţia şi vinovăţia către ele şi sperând să se salveze pe el însuşi, deşi maimuţoii numiţi la mişto antrenori (exact cum a fost Boc numit prim ministru) oricum nu făceau altceva decât să execute ordinele stăpânului.
Apoi, marinarul l-a pus premier pe şpionu’ Ungureanu, dând ordin aparatului său de propagandă să-l umfle cât mai mult pe noul papiţoi în faţa opiniei publice. Băseştii cu pix şi laptop, în sclavia lor, au urmat ordinul şi, uitând să se mai oprească, au exagerat (ca de obicei) cu pupincurismul şi i-au zugrăvit noului secund al lui Băse o imagine care o punea în umbră chiar pe cea a stăpânului, lucru care l-a deranjat teribil pe chelul de la Cotroceni şi l-a făcut pe acesta să aibă o intervenţie în care l-a pus la punct pe noul premier, ca să arate cine e şeful.
Privind către Niuiorc, nu vă e foarte cunoscută imaginea? E un tablou care seamănă leit cu cel al booveanului, dictatorul care ridica-n slăvi câte un antrenor anonim dar ascultător pentru ca apoi, dacă acesta începea să se bucure de vreun dram de apreciere sau îl întrecea cumva în popularitate (cazul alenatorului Nicolo în primul mandat), să dea cu el de pământ de ciudă.
Ofticat că s-a dus în cap în sondaje şi încercând să fie el cel care aduce veştile bune, Băse s-a gândit să anunţe că măreşte salariile pe care tot el le micşorase ca să aibă ce fura ceata portocalie. Acum, după ce cu două luni în urmă spunea că nu sunt bani pentru aşa ceva şi că bate câmpii cine pune întrebări despre revenirea salariilor la valoarea dinaintea tăierilor, preşedintele marinar a uitat (ca de fiecare dată) ce spunea atunci şi vrea să pozeze în salvatorul naţiei şi să fie el cel care aduce vestea binefăcătoare.
Comportament identic cu cel al preşedintelui ospătar, iar exemple sunt zeci. Ca să dăm unul singur, situaţia e identică aceleia în care ospătarul Ajică muta echipa familiei sale la Severin pentru că erau nişte bani publici de deturnat (via Gherhe, primarul pedelist din Mehedinţi), spunând că aia e unica soluţie pentru că stadionul Craiovei nu mai e apt să găzduiască meciuri. Apoi, când a simţit că-i fuge pământul de sub picioare şi că suporterii nu au de gând să-i urmeze “echipa copiilor copiilor săi” prin alte judeţe, Mărin a vrut şi el să pară binefăcătorul care aduce înapoi echipa redevenită “a oraşului” şi, după a cules 3 buruieni crescute prin abandonata arenă a Craiovei, s-a autoproclamat eroul Băniei.
Stadionul “Ion Oblemenco” a redevenit brusc capabil să găzduiască meciuri de Liga I, aşa cum bugetul României redevine brusc capabil să susţină salarii şi pensii netăiate. Când e nevoie de voturile sau de susţinerea oamenilor, profesorii ori medicii nu mai sunt bugetarii care cocoşează naţiunea, la fel cum nici craiovenii nu mai erau cei despre care Mărin spunea că nu merită echipă de fotbal. O demagogie penibilă şi obositoare propagată în media de sclavi corespondenţi precum şocâtele Şorici - un fel de Andreea Pora analfabetă, dar la fel de “arătoasă”, în variantă masculină şi provincială.Zilele astea Băsescu se victimizează şi spune că e umilit de “dujmani”. Ştim pe dinafară tipul ăsta de comportament, ne vine silă când ne amintim de smiorcăielile lui Mărin, care identifica întreagă planetă în “dujmani” care îl opresc să facă performanţă. Să mai spunem şi că între Eba şi piţipoanca manelistă Găbitza egalitatea e perfectă la nivel intelectual, deşi ambele au aspiraţii care mai de care mai îndrăzneţe, evident pe ritmuri de Guţă?
Chiar dacă nu ne-am propus să vorbim despre politică pe acest blog, e imposibil să nu remarcăm asemănarea izbitoare dintre cei doi “preşedinţi”. Poate cu deosebirea că Alinutza încă n-a avut nicio funţie oficială în club.
