Prea mulţi aceşti muişti… şi prea puţini FORNADE!

Zilele trecute vorbeam despre gesepistul Gheonoaia şi despre moralitatea lui. La puţin timp, doar câteva zile mai târziu, băieţii de la gesepeu l-au dat afară pe singurul om care conta pentru noi din redacţia aia. De fapt e impropriu spus, pentru că ALIN FORNADE scria de undeva de la Cluj frazele sublime pe care Tolontan i le traducea apoi bătrânului bişniţar de la Giurgiu.

Am mai spus-o, şi-ncă de multe ori: ALIN FORNADE era un fel de marţian prin gesepeu. Locul său nu era acolo, aşa cum nu ştim dacă-l merită vreun ziar din ţărişoara asta coruptă şi imorală până-n măduva oaselor.

Nu-l ridicăm în slăvi gratuit şi inutil, n-avem vreo relaţie de prietenie (din păcate), dar FORNADE e printre puţinii (ca să nu spunem totuşi singurul) ziarişti sportivi care scriu la un cotidian naţional şi care şi-au păstrat nealterate virtuţile morale.

Să fii ziarist ar trebui să fie o onoare, idilic vorbind ar trebui să fie o meserie de o nobleţe şi de o boemie absolută. Probabil aşa a şi fost la începuturi. Nişte condeieri cu minţi luminate şi inteligenţă sclipitoare, jucându-se ca nişte copii cu metaforele din pasiune pentru societate, pentru cei din jurul lor, fără să se gândească la cât de mult pot profita financiar făcând asta.

Dar cine mai face azi gazetărie aşa? Nimeni! Totul s-a tabloidizat, paginile publicaţiilor sunt pline de ţâţele ştoarfelor dornice să facă un ban cinstit din cordeală. Un fel de prostituţie cu ştaif, într-o societate fără repere, în care atât de multe curve pretind că sunt artiste, eventual virgine, că poate ar trebui ca DEX-ul să pună semnul egal între cele două cuvinte. Cam ăştia sunt ziariştii de azi (iertaţi-ne că-i numim aşa, dar e târziu şi n-avem chef să căutăm sinonime la “curvă”)...

Iar jurnaliştii sportivi s-au adaptat la asta aproape la unison, unii chiar foarte bine. Pentru nimeni stilul boem şi fermecător al lui Ioan Chirilă nu (mai) înseamnă nimic, “patriarhul presei sportive” fiind doar invocat cu maximă ipocrizie pe la sindrofiile în care se dau premii, aşa cum e invocat Corneliu Coposu de politicienii mafioţi şi semidocţi care pretind că vor să ne scoată din căcat, sau cum e invocat Dumnezeu de Gigi Becali.

Generalizăm, deşi e evident că mai sunt şi excepţii. Dar atât de puţine, încât e o adevărată aventură să le găseşti prin marea de perverşi. Trebuie să navighezi temerar prin căcat, pretinzând că eşti Cristofor Columb, ca să mai dai pe undeva, probabil pe la vreun ziar local, de un “FORNADE” rătăcit.

Ce să mai înţelegi când Căcălin Tolontan, aka “Tolo”, îl dă afară pe cel mai talentat editorialist de la “Gaeta Sporturilor”? E incredibil cum Tolontan dă afară cel mai valoros om pe motive financiare, în timp ce la gesepeu scriu Decebal Rădulescu sau Costin Ştiucan, aceşti Toni Sorică ai redacţiei lui Gheonoaia. Adică ăia care, pe când făceau emisiunea de la gsptv, un fel de Dan Diaconescu Direct, îl sunau pe tatăl lui Marian Cozma şi-l întrebau ce simte ştiind că fiul său tocmai a fost ucis, zgândărindu-l chiar, doar-doar o spune omul ceva interesant sau şocant ca să facă şi ei audienţă.

Dacă excluzi un Vochin sau un Georgescu de la foaia asta de can-can sportiv în care poţi citi şi cu ce tip de hârtie se şterg la cur spurcaţii lui Becali şi, în general, câte oi mai are Gigi, la ce oră le mulge şi ce-a mâncat războinicul la micul dejun, gesepeul pare o turmă de otevişti care spun adevărul despre realităţile din spatele diverselor competiţii doar dacă au interesul, adică destul de rar. Ochelaristul Ioaniţoaia pare matroana unui bordel în timp ce majoritatea subalternilor săi sunt damele de companie ale diverşilor dubioşi din fotbal.

În rest, slujbaşii lui Ioaniţoaia funcţionează după următoarea ecuaţie: Becali trage o băşină, eventual la o oră de maximă audienţă, iar gherţoii se îngrămădesc, care mai de care mai deontologi, să comenteze în editoriale grave băşina lui Becali. O-ntorc pe toate feţele, o analizează psiho-social şi la final trag şi o concluzie doctă din care nu se înţelege nimic, decât cât sunt ei înşişi de idioţi şi/sau de perverşi (altfel de ce l-ai mai băga atât de insistent în seamă pe unul a cărui atitudine o tot condamni?). Unul spune că are informaţii sigure că băşina a mirosit naşpa rău şi că sigur latifundiarul a mâncat fasole, altul îl contrazice indirect o zi mai târziu, într-un alt editorial, explicând că dacă mănânci fasole te beşi cu un zgomot mai puternic şi cumva înfundat, în timp ce băşina de la Palat a fost mai “ascuţită”, semn că Becali a combinat lubeniţa cu iaurtul...

În fine, nişte jurnalişti adevăraţi, pe care probabil un novice ca FORNADE îi trăgea în jos, ba le mai încurca şi socotelile scriind pe bune despre personaje ale căror cauze conii şefi de la gesepeu aveau interesul să le promoveze. Deranja stilul lui ALIN şi clujeanul ăsta acaparase cam mulţi cititori. Nu mai rămăsese nimic şi pentru corifeii redacţiei de la bucureşti.

Gata, odată dat afară FORNADE s-a rezolvat cazul. Poate că acum va mai citi cineva şi ce scriu ceilalţi băieţi buni ai lui Tolo. Iar coana Ioaniţoaia şi domnu’ Tolo mai au doar un pas de făcut: s-o aducă grabnic în redacţie pe Ioana Popescu, jurnalistul de investigaţie sportivă care să ne dezvăluie, pe larg, în materiale-serial, după o ducumentare amănunţită, cât de mari sunt pulele fotbaliştilor. Chiar aşa domnu’ Tolo, pe Ioana Popescu când o angajaţi? Face şi asta parte din ironia tragică a sistemului, poate fi chiar un reper al jurnalismului promovat de voi!




http://rusdanyel.blogspot.com/2011/09/nu-l-plangeti-pe-alin.html

http://ellun.es/2011/09/23/aline-pune-i-tu-titlul-te-rog-mersi/

http://lespuc.blogspot.com/2011/09/omul-in-jurul-caruia-s-coagulat-cea-mai.html?spref=fb

http://www.ovidiublag.ro/2011/09/la-ce-te-poti-gindi-cind-auzi-ca-alin-fornade-a-fost-disponibilizat-de-la-gazeta-sporturilor/

http://liviualexa.ro/2011/09/22/bravo-tolo-afara-cu-alin-fornade/

http://blogmare.ro/2011/09/vrei-sa-furi-si-n-ai-de-unde/

http://www.vasileracovitan.com/2011/09/23/gsp-fara-alinfornade/