Blogu’ lu’ preşedintele: Bună ziua,

Am deschis acest blog cu speranţa ca toată lumea să mă divinizeze şi sunt supărat că lucrul ăsta nu l-am putut aranja decât aici, pe blogul controlat de mine. Ştiu că aceia dintre voi care nu sunt foarte obişnuiţi cu tehnicile de manipulare de pe internet se miră cum de pe toate saiturile sunt bălăcărit şi contestat, în timp ce aici găsiţi o atmosferă triumfalistă şi o unanimitate comunistoidă pro-stăpân cum nici pe vremea lui Ceauşescu nu vedeaţi.

Sunt foarte ocupat în perioada asta. Îmi dau singur foarte multe mesaje pe blog, în care mă laud în fel şi chip, şi culmea, găsesc câţiva naivi care să creadă că astea sunt părerile diverşilor suporteri care ar fi năvălit în masă aici, ca să mi se închine.

Deşi între timp mulţi v-aţi dat seama, încă mai reuşesc să-i păcălesc pe unii dintre voi, completând diverse cifre în dreptul IP-ului mesajelor de prosternare, dar lăsând un X final care să acopere şmecheria, aşa că în cazul în care completez din întâmplare un IP al unui fan al Craiovei pe care posesorul şi-l cunoaşte, acesta să nu poată să deconspire minciuna după ce îşi dă seama că, de la adresa sa de Internet Protocol, un computer a luat-o razna, se deshide singur şi îi trimite mesaje pupincuriste lui Ajică, adică MIE.

Sunt un maestru al demagogiei, mint şi când respir, deşi mie îmi place să numesc asta “inventivitate”. Nu înţeleg de ce trebuie voi să despicaţi firu’ în patru şi să consideraţi declaraţii oficiale discuţiile mele cu câţiva suporteri (unii dintre ei inexistenţi, pentru că de fapt îmi răspund tot mie). Luaţi de bune decât gogoşile pe care vi le livrez la postări, nu şi pe cele mai puţin elaborate pe care le scriu la mesaje, că acolo trebuie să scriu tot felul de “inventivităţi”, ca să vă aduc pe drumul cel bun pe voi, biete oi rătăcite.

Mă scoate din minţi când văd că îmi demascaţi inventivitatea. Nu trebuie să mai faceţi aşa. Eu sunt zeul vostru, aşa că ghidaţi-vă doar după deviza „crede şi nu cerceta”!

Hai gata, că v-am băgat destul în seamă.

P.S. O precizare mititcă
La întrebarea plină de tupeu a unui vagabond huligan, care vroia să ştie dacă m-am implicat la echipă, am răspuns că da. Şi, ce o să-mi faceţi? Aşa vreau eu, e echipa mea şi a familiei mele. O să i-o las moştenire lu’ Gigi Aditză (pe Găbitza am scos-o momentan din ecuaţie până văd cu cine se mărită).

Hai ceau!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Nunta lui Chiose

Ţicleanu 2008 – „În condiţiile care sunt acum la Craiova, nu se poate face performanţă.”

Ţicleanu 2010 – „În mare, lucrurile sunt cam aceleaşi. Dar îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă..., de bărbat..., dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”

Aurel se anunţă un “yes-man” de calitate

“În condiţiile care sunt acum la Craiova, nu se poate face performanţă. Pe vremea mea, centrul de copii şi juniori producea talente prin munca multor antrenori, uitaţi... Trebuie reamintit şi faptul că publicul de pe fostul Central a avut un rol covârşitor. Suporterii umpleau până la refuz stadionul, aproape 45.000 de oameni, deşi arena din Bănie avea doar vreo 30.000-35.000 de locuri. Încurajările, atmosfera creată aici nu le-am uitat nici eu, cum probabil că nu le-au uitat nici Passarella, Bertoni, Antognoni, Graziani, toţi campioni mondiali, dar care au fost învinşi pe Central.” Asta declara Aurel Ţicleanu la începutul lui 2008, când nu ştia că peste doi ani şi jumătate interesul îi va purta fesul spre biroul preşedintelui Ajică.

Întrebat ieri de un reporter ce s-a schimbat la Universitatea din 2008, când spunea că la Ştiinţa nu sunt condiţii de performanţă, Aurel se afundă, deşi încearcă vizibil să evite penibilul: “În mare, lucrurile sunt cam aceleaşi. Dar îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă..., de bărbat..., dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”

Uluitor. Deci asta era cheia problemei, ca Balaci şi Ştefănescu să fie “cu sufletul” alături de echipă şi să vorbească frumos de ea. Halucinant. Aurele, nu-i ţine prea mult în spate, c-ai să oboseşti repede şi nu te-apucă pardesiul...

Noi credeam că oricum cei doi sunt mereu cu sufletul alături de Ştiinţa, dar chiar de n-ar fi fost, asta era ce lipsea Universităţii? Nişte fraze de la câţiva foşti mari fotbalişti înşirate în câteva ziare? De asta CFR şi Urziceni câştigă cupe şi campionate, iar Vasluiul şi Timişoara le suflă-n ceafă, în timp ce noi ne zbatem într-o continuă agonie, salvându-ne de la retrogradre în ultima etapă?

Ce uită totuşi Ţicleanu e că Balaci în 2008 chiar era implicat activ, cu o funţie fictivă în organigramă şi un unic şi bine definit rol, cel de a da declaraţii „de bine” la foc automat. Să nu uităm că de la Ilie aflam atunci, cu o cadenţă obositoare, o mulţime de lucruri, capul de afiş fiind celebra afirmaţie că el însuşi, la 18 ani, nu ştia cu mingea în regim de viteză mai bine decât Gogoşoiu, în timp ce Mitică Marcu („motoreta”) era surclasat de Gogo la capitolul viteză.

Poate doar Ştefănescu a mai făcut notă discordantă, după ce a refuzat să fie marioneta lu’ nea Adi, dar Beldeanu, Geolgău, Negrilă, Donose, Ungureanu, Lung,... ei şi-au permis vreodată să-l critice pe minciunelu? Exceptându-i pe Tilihoi - care nu depinde financiar de preşedintele din Booveni, Cămătaru - în conflict cu Mititelu de ceva ani, sau Cârţu - stabil economic şi conecat la alte cercuri, majoritatea componenţilor Maximei aflaţi în viaţă s-au complăcut în a menaja sau acoperi evenimentele urât mirositoare din era Ajică.

Muţi dintre ei încă îşi aşteaptă lunar salariul chiar de la acesta. O rentă, obscen de mică pentru ceea ce reprezintă aceşti eroi ai sportului românesc, pe care Ajică o plăteşte, e adevărat, din ce în ce mai greu, ca să-şi asigure liniştea, să le pună lacăt pe gură. Nu avem dreptul să-i judecăm şi cu atât mai puţin să-i condamnăm, dacă s-ar fi născut 30 de ani mai târziu ar fi fost toţi multimilionari. Dar soarta a vrut altfel şi asta nu e vina lor.

Revenind la noul antrenor, Ţicleanu vorbea în 2008 despre centrul de copii şi juniori şi despre rolul covârşitor al Centralului din Bănie. Chiose, poate ai uitat, dar Centrul de copii şi juniori este finanţat în proporţie de sută la sută de Consiliul Judeţean, acesta oferind cadou tinerele talente echipei despre care Mititelu spune că o va lăsa moştenire de familie, ca pe orice altă proprietate personală. Judeţul Dolj plăteşte formarea fotbaliştilor pe care mehedinţenii îi pot vedea pe viu o dată la două săptămâni, doar pentru că primarul de acolo a câştigat grotesca licitaţie cu care Ajică a ucis spiritul Universităţii. Iar rolul covârşitor al Centralului, de care amintea Ţicleanu, e jucat acum de atmosfera de sărbătoare câmpenească pe care o creează microbiştii severineni.

Aşadar, Aurel o întoarce după cum bate vântul lui Mititelu şi se anunţă şi el un “yes-man” de calitate. Wellcome in the club!

Să reţinem însă o frază a preşedintelui şi să vedem ce ne rezervă viitorul: “Nu aveţi dreptul de a-l judeca înainte pe Aurel Ţicleanu, un om care a făcut foarte multe pentru fotbalul craiovean şi cel românesc. După zece etape o să vă convingeţi de valoarea sa ca antrenor. Va fi altfel faţă de experienţa din 1994. Ţicleanu este un bun pedagog, un extraordinar tactician, cunoaşte câteva limbi şi este legat de Universitatea. Ţicleanu ştie fotbal cât nu o să putem vedea noi în zece vieţi. Sunt convins că o să reuşească.”