Blogu’ lu’ preşedintele: Mi-e milă de Stoica

În GSP, a apărut un interviu realizat cu fostul jucător al Universităţii Craiova, Dorel Stoica. Mie mi-e aşea… milă de el, că io sînt milos din cale-afară. Daţi-mi o batistă că mă năpădiră lăcrimile! De atâta milă ce-mi erea de el nici nu l-am plătit şi nu i-am dat nici primele în ultimele şase luni în care a jucat pentru echipa familiei mele. Dar pentru că în acel interviu apar multe afirmaţii adevărate, trebuie să contracarez şi eu cu nişte baliverne, ca să nu-mi sară lumea în cap. Le numerotez aşea, sanchi, că mi se pare mie că asta dă o notă de seriozitate şi de profesionalism:


Precizarea număru’ 1. Conform unui clasament pe care l-am făcut eu şi cu Vlad stelistu’, fotbalistu’ Stoica a fost cel mai extrem de privilegiat jucător al Universităţii, din 2005 de când am preluat Universitatea Craiova. Şi ce mai preluare am făcut, mai mult cu mâna, da’ n-a văzut arbitru’. Spun cu mâna pentru că a fost o tactică maradonistă, adică am şutit un simbol de sub nasu’ tuturor, suporteri, autorităţi, etc, fără ca vreunii din ei să realizeze pe mâna cui a încăput echipa.
Dar să revenim la Stoica.
- în cei 4 ani şi jumătate de contract cu Universitatea Craiova, nesimţitu’ a încasat chiar şi salariu. Atenţie, plătit de club! Şi am plătit şi impozite şi taxe. Ziceţi voi, nu merit eu o statuie pentru asta?
- Pentru aducerea lui la Universitatea Craiova din mocirla Diviziei B, clubul a achitat extrem de uriaşa sumă de 200.000 de dolari. Nu putea al dreaqu’ să se fi răscumpărat singur şi să fi venit gratis, din iubire pentru brend? Apropo de mocirla Diviziei B, şi Universitatea Craiova era tot acolo, în “mocirlă”, când a venit Dorel (contribuisem şi eu să ajungă acolo, ca să dau pe ea cât mai puţin). Ăsta chear încercase şi putea să joace în A cu un an mai devreme să promoveze cu noi, că îl vroiau pandurii lui Săndoi la Târgu Jiu.

2. De foarte multe ori a demonstrat că era esenţial în jocul echipei, la “umbra” lui permiţându-mi eu să-l cresc pe Găman de exemplu (dublat mereu de Dorel când greşea, inevitabil, din lipsa totală de experienţă), sau chiar să experimentez din cauza sărăciei cu unii mai puţin talentaţi, precum Barbu. Cu toate astea, când mai intra echipa într-o perioadă proastă sau mai pierdeam vreun meci cu miză - din ăla neprogramat să se termine aşea, de fiecare dată mă duceam peste ei la cantonament, îl acuzam pe Dorel de blat şi îl luam la rost (adică la înjurături, de familie şi de morţi). L-am dat şi afară de la echipă de câteva ori, pentru ca apoi să constat câtă nevoie am de el şi, dându-mi seama cât de idiot am fost, să îl sun şi să mă rog de el să se întoarcă.

3. Stoica ăsta a avut un contract pe cinci ani care prevedea salarii crescătoare, de la an la an. Nu că n-ar fi meritat, ca dovadă că a luat o grămadă de bani în străinătate şi acu’ la Steaua are tot un salariu baban. Dar bulangiu’ nu realizase nici o performanţă la Universitatea Craiova şi mai vrea şi bani. Deci e clar, e vina lui că nu am luat noi nici un trofeu şi nu am jucat şi noi măcar aşea, “de control”, vreun tur preliminar în cupele europene… Pe el trebuie să-l învinovăţească suporterii, trebuia să aducă bani de acasă să facem şi noi un lot mai puternic şi să punem şi noi un antrenor ca să realizăm vreo performanţă. Aşea, dacă n-aduce bani de-acasă, la dreaqu s-a mai apucat de fotbal?

4. Declaraţiile de-a lungul acestor ani, date de Dorel Stoica în media, confirmă modul extraordinar de frumos în care a fost tratat la Universitatea Craiova. Vedea el pe dreaqu dacă nu zicea exact ce am dat eu ordin să spună. Eu aşa fac cu toată lumea, cel mai bun exemplu fiind Ghiţă, care erea ideal pentru asta, cu excepţia faptului că uneori mai uita ce trebuie să declare şi se încurca în minciuni.

5. În momentul în care a plecat în Arabia Saudită, el ştie că mi-a făcut o favoare, că dacă se încăpăţâna nebunu’ să ceară salariile restante, ălea pe 6 luni, ne băga definitiv în faliment, că eu şi aşa abia am terminat sezonu’ trecut şi am şi acum restanţe uriaşe la jucători. Şi tot el ştie că s-a jurat pe posteru’ cu pitzipoanca din birou’ de la Niuiorc că va fi sclavu’ meu pe viaţă şi va prelua o parte din atribuţiunile lu’ valetu’ Lucică, ca de exemplu să mă spele pe picioare, să îmi parcheze maşina, etc. Asta aşea, ca să-i fac o favoare...

6. Deşi cred că foarte multe din afirmaţiile lui sunt făcute îndrumat de altcineva, mi-e tare milă de el pentru situaţia degradantă în care a ajuns. Punctu’ 6 ăsta fu aşea la caterincă, să mă dau mare că fac cât mai multe precizări. Sînt dat dreaqu mă, cine mai e ca mine? Staţi să termin şi facultatea, să vedeţi atunci... analfabet cu diplomă.

Hai ceau! Vă salută milostivu’!



Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Manipulările unui ospătar pervers

Minciunelu apelează din nou în aceste zile la o tactică veche, pe care deja a folosit-o de prea multe ori ca să mai aibă vreun efect. Bişniţarul de la Niuiorc pronunţă obsesiv şi din senin numele Neţoiu, rostind fraze fără noimă, despre cum ar vrea respectivul să-i ia echipa, de parcă ar lua un sac cu cartofi. Săracul săracilor caută să mute atenţia de la lipsa totală a investiţiilor şi de la salariile neplătite cu lunile ale fotbaliştilor spre o ţintă imaginară, pe care încearcă să o inducă în mentalul colectiv al fanilor Craiovei.

Demagogul de la Booveni invocă numele unui individ “certat” cu suporterii Ştiinţei, cu scopul pervers şi bine definit de a se poziţiona el într-o lumină mai bună, prin comparaţia subînţeleasă. Trucul la care apelează ex-văcarul este pe cât de parşiv, pe atât de inutil. Ceea ce nu realizează booveanul e că oamenii deja l-au citit şi ştiu că el a făcut lucruri care au depăşit ca nemernicie şi lipsă de respect faţă de suporteri ororile sprâncenatului, aşa cum îl numea pe-atunci Ajică în fiţuica lui.

Chiar dacă Minciunelu şi-a “vopsit” imaginea (în nuanţe strident-maneliste), purtând fularul şi fluturând steagul de „suporter adevărat”, e de-ajuns un singur exemplu: miliţianul doar a ameninţat că mută echipa la Focşani, în timp ce Mărin chiar a pus în practică ideea.