ALIN FORNADE: Dor de "Ştiinţa" Craiova
"Universitatea n-are cum să dispară definitiv. O aştept să joace din nou
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu nu cred că nu mai există Universitatea Craiova. Nu pot scrie un text neutru, trăgînd cu ochiul la paragrafele din regulamentul FRF. Nu-i pot consola din vîrful buzelor pe suporterii cărora li s-a amputat deodată, în miezul zilei, o parte din viaţă. “Ştiinţa” n-a fost doar o echipă de fotbal. A fost un reazem în zilele anoste din epoca în care sportul era singura bucurie îngăduită de regim. A fost prietenul alături de care traversai încă o săptămînă aşteptînd să-l auzi pe Domozină anunţînd golul cînd mingea era încă în terenul advers. “Fotbalul nu e o problemă de viaţă şi de moarte, e mult mai mult decît atît”, e una dintre expresiile celebre din lumea microbiştilor. Pentru Universitatea a rămas doar moartea şi regretul că merita o viaţă mai dulce.
Craiova a fost pumnul ridicat împotriva sistemului care împărţise campionatul în două mari feude. Ne-a alungat complexele cînd a învins la Leeds, ne-a făcut să fim mîndri că nu sîntem mai prejos decît Brehme şi Passarella. Cînd mingea era la Balaci, simţeai că eşti egalul zeilor. Nimic nu părea imposibil. A fost pînă la urmă un zbor neterminat, frînt de trădările perverse ale celor care-i juraseră credinţă. Pe nostalgii “Craiovei Maxima” îi veţi recunoaşte uşor. Se vor fotografia în vacanţă, în pieţele moleşite de soare, alături de leii sculptaţi în piatră, vor zîmbi amar cînd vor privi cerul albastru, acoperit, pînă mai ieri, de căciulile aruncate în aer la golurile cu Fiorentina sau Kaiserslautern.
Ce straniu sună acum alintul “Campioana unei mari iubiri”. Nici măcar în al 12-lea ceas nu i-a sărit nimeni în ajutor. Sper ca personajele care conduc judeţul Dolj şi oraşul Craiova să nu candideze pentru o funcţie în Parlament şi să nu ajungă, Doamne Fereşte!, în echipa guvernamentală. Nu m-aş simţi reprezentat de astfel de momîi, fără glas şi fără coloană vertebrală. Nici suporterii nu sînt cauţionaţi. Au cedat prea uşor. Cînd Genoa n-a primit dreptul de a evolua în Serie A, a fost revoluţie în oraş. Nu este un îndemn la violenţă, dar mă aşteptam să se strîngă undeva, lîngă stadion, măcar pentru a-şi jeli echipa pierdută. Mîine va fi tîrziu, deja e prea tîrziu. Sutele de mii de fani ai “Ştiinţei” pot sensibiliza un investitor să aducă apă vie în Bănie.
Lui Adrian Mititelu i-am făcut un favor cînd l-am comparat cu Dinel Staicu şi cu Gigi Neţoiu. Omul se agaţă cu dinţii de emblema “Ştiinţei”, refuzînd cu obstinaţie să accepte evidenţa. Un virus mortal a condus Craiova pe ultimul drum. Nu i-au lipsit doar banii şi priceperea, ci şi un control psihologic.
Fotbalul oltenesc are resurse bogate. Dar aici e vorba despre Universitatea Craiova, nu de un club oarecare din zona unde scria poveşti Iancu Jianu. Şi, dacă e nevoie de o minune ca Ştiinţa să renască, daţi-mi voie să cred în miracole."
