O noapte întunecoasă
[de Ajică Mărin Minciunelu]
Modul în care Ştiinţa se îndreaptă spre faliment sub cârmuirea lui Mărin este tot mai jenant. CRAIOVASPORT nu exagerează cu nimic când subliniază, cu aciditate sau ironie, sărăcia lucie în care se scaldă Universitatea Craiova. Ultima situaţie penibilă s-a întâmplat vineri, chiar când echipa urma să intre în cantonament pentru meciul cu FC Timişoara, însă a rămas în beznă deoarece patronul său nu a avut bani să plătească energia electrică, suma restantă ajungând la 10.000 de dolari din 2007 încoace.
ACTUL 1. Scena 1.
Cantonamentul din Lunca Jiului. Beznă. Jucători, antrenori, masori, toţi orbecăie prin încăperile clădirii. O rază de lumină mai răzbate dinspre Parcul Tineretului.
Nilă e nervos:
„ - Bre, nea Aurele, io nu pot să vorbesc cu piţipoanca la telefon, ce, bleacberiu’ meu e lanternă?”
Chiose aude ceva, dar nu-l recunoaşte pe interlocutor.
„ - Piţi, tu eşti? Vii să-mi iei locul? (Către Tăbârcă, oriunde s-ar afla) Săndele, sari de mă apără, că noi suntem profesioniştii, aşa a zis şi nea Adi!”
Silviu Lung îşi linişteşte colegu’:
„ - Nu e nimeni Aurele, că şi io aveam emoţii că vine cu Boldici să mi-l antreneze pe Silvică şi io să ajung să mă rog iar de Cârţu să mă ia în staf”.
ACTUL 1. Scena 2.
Alertat, Mărin soseşte cu merţanu’. Priveşte în faţă prin geamul lateral, s-a obişnuit de când i-a trosnit Trică parbrizul. Nu renunţă nici acum la ochelarii fumurii, chiar dacă nu dicleşte nimic. Se opreşte pentru a-şi lua poziţia consacrată: îşi propteşte degetele groase în posterior ignorând chiloţii de culoare alb-maro, mizând pe faptul că nu-l vede nimeni. Chelia lui răspândeşte ceva lumină în jur, un fel de aură care-l învăluie ca pe un Mesia al Universităţii Craiova ce se află.
„ - Nea Adi, scoate deştiu’ din fund că nu mai dau noroc cu mata”, îl întâmpină Dănănae din uşa cantonamentului.
„ - Iea… iete-te la ăsta… bă mucosule, te-am luat de la Dinel pe tine şi pe Gângioveanu şi-acuma amândoi v-aţi răsculat. Eşti tricolor acu’ şi ai prins glas? Ce bă, la naţională au ăia curent mereu?
„ - Au nea Adi, că eu dorm numai cu becu’ aprins că mi-e frică de-ntuneric”.
„ - Aoleu! I-auzi Şefu’ cine ne consuma nouă atâta curent!”, se gudură valetu’.
„ - Dacă au, atunci de-aia n-au bă rezultate, că i-am spus şi lu’ Răzvan că mă inervează că nu-l ia pe Costea să-l vând şi io mai repede. Aşea se-ntâmplă bă la cluburile profesioniste, mai stau pe întuneric, să-şi formeze relaţiile de joc mai bine, să se simtă jucătorii între ei, să fie omogenitate de-aia, nu-i aşea Aurele?”
„ - Aşa e nea Adi, săru’mâna, că io am învăţat tactica asta în liga a şaptea din Bahrein unde antrenam cămilele la opaiţ”, confirmă imediat Chiose.
Sandu “Alain Delon” Tăbârcă îl completă şi el, din obişnuinţă:
„ - Oricum, e normal şi fireşte acest lucru, că io îi ştiu pe Timişoara cu ochii închişi, aşa că fără lumină e atmosfera perfectă. Doar cu Mansour şi Parks să nu ne suprindă, că e greu să-i dibuim pe-ntuneric”.
ACTUL 2. Scena 1.
Preşedintele îşi reia discursul:
„ - Solomon e de vină, l-am dat în gât la denea şi acuma se răzbună. Mi-a mai tăiat o dată nocturna pe stadion ca să pierd cu 3-0 cu Astra. Am stat cu morcovu’ în cur până în ultima etapă, credeam că nu mai promovez ca să mă laud cu performanţa mea încă patruj’de ani de-acu’ încolo”.
Valetu’ Lucică se strecoară în discuţie:
„ - Şefu’, ne-au întrerupt ăştia firele că nu am plătit de 3 ani, avem vreo zece mii de parai de plată la CEZ”.
„ - Unde mă, la CEC?”
„ - Nu, la CEZ, aşa le zice ăstora cu becurile acuma”.
„ - Vezi bă, de-aia v-am dus la Severin, că plătea Gherghe tot, de la lumină pân’ la mâncare, de-i mai luam şi pe plozii Gigi şi Găbitza să bage şi ei o masă caldă la Dunăre. Başca, ne umplea şi rezervoru’ la autocar, să ajungeţi înapoi la Craiova după meci. Acia mă pun ăştia să dau bani pe toate ielea”.
„Adaptabil” din fire, valetu’ face rost de o lanternă şi o aprinde direct în ochelarii preşedintelui.
„ - Bă Lucică, dacă-ţi dau una acu’… păi tu vrei să mă orbeşti să nu mai văd tactica câştigătoare pentru duminecă? Luminează tabla, să-i arăt lu Dina cum s-o bage-n poartă!”.
ACTUL 2. Scena 2.
Minoritarul Nelu Nicolae, supranumit Gechi, vine cu soluţia. Noul Balaci, Maradona şi Pele - toţi la un loc - din lotul lui Mărin apelează la numeroasa-i familie, amplasată chiar în zonă:
„ - Aoarde mamooo, adu fă lumânările de le ţineam la capu’ lu’ a bătrână când i să făcea rău de la macheală, că nea Adi nu mai avu creiţari să lumine becurile şi nu mai bunghim jabulaniu’!”.
La un moment dat, Prepe se-mpiedică de un coechipier, aflat în patru labe pe parchet.
„ - Ce faci căpitane, bagi alunecări pe negură?”
„ - Feriţi bă, că îmi pierdui lentilele de contact!”, ţipă Prepeliţă ca din gură de şarpe.
Spirit rebel, mezinu’ Costea ia atitudine:
„ - Să moară mama, nea Adi, eşti mai bulangiu ca Onicaş, banii ni-i dai de două ori pe an, acuma ne laşi şi fără curent”.
De undeva, din întuneric, se aude un glas:
„ - No pay, no play! No pay, no light!”.
„ - Care eşti mă, să moară mama, că fac infract?!”, sare ca ars acelaşi Nilă.
Wobay zâmbeşte larg pentru a-şi anunţa intrarea:
„ - Waka, waka, it’s time for Africa! I feel like home, man!”.
Auzind cuvinte în limba sa, Dilevski apare şi el bolborosind ceva, revoltat că nu-şi poate alimenta laptopul să joace Football Manager.
Şi cum de masă nu mai poate fi vorba, jucătorii bâjbâie spre camere pentru a pregăti în continuare „un meci extrem de important, contra unei echipe foarte puternice”, cum îl prefaţa Mărin pe blog.
