Porumboiu a stricat vrăjeala cu echipamentu’ unicat

Cu o săptămâna înaintea primei etape, unul din servitorii preşedintelui a organizat o conferinţă de presă ca să ne anunţe ceva extrem de important. Respectivul era chiar valetu’ Lucică, personajul demn de milă care din când în când, atunci când hotărăşte Minciunelu, îşi joacă micul rol de “vedetă”. Paiaţa iese pentru câteva clipe în lumina reflectoarelor, recită poezia cu mult patos, dar fără pic de talent, şi-apoi se retrage cuminte în spatele stăpânului, cu limba mereu pregătită pentru o nouă sesiune.


Evenimentul pe marginea căruia s-a organizat chiar o conferinţă de presă era marea victorie pe care a repurtat-o conducerea mehedinţenilor în această vară. Spre bucuria de nedescris a întregului lot, în frunte cu Gogo şi Gechi, finanţatoru’ Mărin a făcut o investiţie masivă, de câteva mii de euro, ca să cumpere 3 rânduri de câte 25 de tricouri pentru echipa din Severin.

Sufocat de emoţia celebrităţii, valetu’ Lucică se miră şi el cum a ajuns un semianalfabet să dea interviuri şi cum unii dintre noi găsesc, e adevărat cu eforturi supraomeneşti, răbdarea să-i asculte inepţiile. Cu un noian de sughiţuri şi fraze lemnoase - că doar nu puteţi bănui că spălătorul de picioare e cumva capabil de nişte acrobaţii lingvistice - , valetu’ şi-a început expozeul.

Mai întâi, realizând că e un ilustru anonim, iar gloria-i e mai trecătoare decât o ploaie de vară, servitoru’ s-a autodecretat “colegu’ lu’ Dănănae”, ca şi cum toată microbimea românească ar fi auzit de el, încântată de driblingurile-i sclipitoare. Noul “elev al lui Chiose” ne-a lăsat însă mască atunci când a dezvăluit cu mândrie măreaţa înfăptuire, recte că ditamai Adidaşu ar fi “lucrat special pentru noi un model nou de echipament”.
Tot de la valet am aflat şi că în această vară a mai survenit o schimbare radicală în viaţa clubului, decisă după lungi dezbateri de Consiliu’ Director, care se pare că a studiat timp de 2 luni cerinţa lui Prepeliţă de “a apărea cu Prepe”... 

Răuvoitorii s-au amuzat copios de bazaconie, dar nici chiar ei nu se aşteptau ca după doar câteva zile, plăieşii agricultorului Porumboiu să se îmbrace în nişte maiouri viu colorate, în general gălbui şi pe alocuri verzui, care păreau şutite din vestiarul de la Severin al “brendului reprezentativ” pentru România şi vopsite-n culorile Braziliei de vreun pictor care restaurează mănăstirile moldave.

Preşedintele s-a arătat foarte şucărit şi a dat un ultimatum moldovenilor:

“Este o cacialma, nu mă aşteptam la aşea ceva din partea omologului meu, domnu’ Porumboiu. Noi am plătit o sumă extrem de uriaşă pe aceste tricouri, circa zece - cinşpe mii de ieuro. Se pare că dujmanii mei nu se lasă, a vrut iar să mă lucreze şi l-a îmbârligat pe Porumboiu să îşi facă şi el nişte copii dupe echipamentu’ nostru unicat. Vă spun io că al nostru e singuru’ care e original, restu’ sînt făcături, veţi vedea că timpul îmi va da dreptate şi ale lor nu va mai fi bune dupe 2-3 spălări.
O vină în această chestiune are şi familia Voinea, care ne-a făcut nişte vrăji ca să semene tricourile noastre cu ale lu’ Vaslui, ca să bage învrăjbeală în oraşi. Dacă moldovenii mai joacă vreun meci în tricourile copiate dupe ale noastre, vă asigur că voi face contestaţie şi va pierde la masa verde, pentru că este o chestiune de fond, nu doar de formă. Eu sînt tăbăcit, da’ aşea ceva este inadecvat şi aduce atingere la interesele lu’ brendu’ nostru...”