„Toţi cei care iubim Universitatea Craiova ne era ruşine cu gazonul care era înainte pe stadion. Am avut o viaţă foarte grea jucând în altă parte, niciodată, să fiu sincer, nu m-am simţit acasă decât aici. Iată că am ajuns şi la ziua când putem spune că acest nou gazon este gata 99 la sută în stare bună de joc.
A fost greu chiar dacă unii ne-au luat peste picior. Am reuşit să refacem gazonul care cândva a făcut istorie în fotbalul craiovean şi românesc. Sper să intre în circuit odată cu darea lui în folosinţă. El se află aproape de finalizare, în maxim patru săptămâni poate fi bun de joc. O să mă consult şi cu Napoli şi cu băieţii. 99 la sută arată foarte bine, foarte pufos, foarte gras. Se poate spune că operaţia a fost reuşită. Eu voiam ca, încă de la meciul cu Timişoara, să jucăm pe el, însă au fost mici probleme, dar mai bine mai târziu decât niciodată”
Dragul, bravul şi agramatul nostru conducător suprem, noi, suporterii Universităţii Craiova, te anunţăm pe această modestă cale, intitulată sugestiv craiovasport.blogspot.com, că nu gazonul a făcut istorie în fotbalul craiovean şi românesc, ci neşte băieţi pe numele lor mici Nelu, Petrică, Silviu, Costică, Nicolae, Aurică, Rodion, Ilie, Zoli, Mircea, Gheorghiţă sau Sorin...
Şi, ca să readuci pe cele mai înalte culmi această echipă înconjurată de vreo 60 de ani (aniversare de care ai uitat) de pasiunea noastră, tovarăşe, te sfătuim preteneşte, să investeşti bani adevăraţi în jucători de valoare, în loc să ne spui „cât de greu ţi-a fost” cu iarba buclucaşă şi cum „te-a luat unii peste picior”, îndoindu-se, netrebnicii, de calitatea „celei mai speciale seminţe” de gazon din lume, pe care au semănat-o muncitorii conduşi exemplar de inginerul acela..., văr primar după tată cu patronu’ de la Chelsea.
Dar, ca să nu stricăm momentul solemn la care ne îmbie site-ul promovat pe tricourile tinerelor vlăstare din pepiniera noastră, ca cum ar fi Barbu, Buşu sau Gogoşoiu, drag tovarăş Ajică Minciunelu, îţi scriem azi, aici, că te iubim, te vom iubi şi nu vom căuta altă cale, decât cea din planul tău pe termen lung. Tinereţea noastră ţi-o dăruim ţie şi alta nu vom mai avea. Te iubim, dar nu demagogic, ci în intimidate, dimpreună cu familiile noastre, cu toţi vecinii noştri de pe scară, cu întregul oraş, înfloritor înainte de a fi confiscat de duşmanii tăi, care nu au dat nici o cană cu apă plată la echipă, lăsând acest lucru doar în seama maseorilor Tufan şi Bamse.
Pentru Universitatea Craiova, căreia îi eşti geniu tutelar, ai făcute mai multe decât au făcut, pentru echipele lor, toţi Becalii, Paszkanii, Turcii, Iencii, Bucşarii şi Porumboii la un loc. Ajică, eşti un geniu binecuvântat, ai lângă tine o familie excepţională, iar la lumina grijii tele părinteşti creşte un tânăr patriot revoluţionar, din ce în ce mai matur şi mai serios, în care deja simţim că se regăseşte un viitor conducător strălucit: însuşi fiul tău, Aditză!
Trăiască Ajică Minciunelu şi gazonul, care „creşte foarte pufos şi foarte gras şi va intra în circuit odată cu darea lui în folosinţă” !!!
