Singurul care nu a onorat invitaţia a fost Minciunelu. “Avem ceva de sărbătorit şi nu ştiu eu? Pentru ce să mă duc? În clasament stăm prost, cu banii şi mai rău!”. Ăsta a fost răspunsul de ghiolban al lui Mărin, care ne arată adevărata relaţie dintre el şi Piţi. Cuvinte pline şi de o perversitate caracteristică personajului. Substratul replicii este de fapt un alt atac la Piţurcă, pe care Ajică îl acuză că-i arde de sărbătorit. Iar acest lucru i-l reproşează tocmai booveanul, care a făcut chefuri cu manelişti la fiecare sfârşit de an, bătându-se cu ei pentru microfon în momente când echipa stătea mult mai prost în clasament.
Parvenitul diversionist, după ce că e prost, mai e şi fudul. A băgat clubul într-o situaţie dezastruoasă şi nu mişcă un deget pentru a încerca să salveze cât se mai poate. La valoarea sa de ospătar rupt în cur, Ajică nu poate să se coboare într-atât încât să participe la o cină cu primarul oraşului (care nu mai e Solomon!), să facă un mic efort pentru a socializa şi a îmbunătăţi relaţiile cu instituţia căreia îi cere (ăsta e substratul tuturor atacurilor din fiţuica falimentară) să lase investiţiile în spitale sau canalizări şi să dea bani firmei lui şi a familiei lui, ca să poată ţine clubul de fotbal şi să fie vedetă TV.
E prima masă de final de an la care unsurosul nu participă. De ce? Pentru că n-a mai organizat-o el (ci Piţurcă), n-a mai fost el tartorele. Chelnerii n-ar mai fi strigat “boss” la el, ci la Piţi, pentru că acesta îi plătea. Iar Mărin nu suportă să nu fie el vioara întâi. Deşi poate părea ciudat, asta defineşte cel mai bine mentalitatea lui Minciunelu. Dacă nu e el numărul unu, prezent în tot şi în toate, atunci nu mai contează ce se întâmplă cu echipa. Poate să ia şi titlul, care mai e sensul dacă văcarul nu mai e personajul principal?
