"Mi-e dor de fotbal, de atmosferă, de antrenamente...dar mergem înainte.Trăiesc un coşmar. În fiecare zi mai apare un jucător care semnează cu alt club. Mă doare sufletul, dar sunt încrezător că se vor întoarce înapoi. Acest lucru nu se putea face dacă aveam un preşedinte de federaţie sănătos la cap.
Echipa nu o voi ceda niciodată! Putem să stăm şi 5 ani, nu unul, în afara fotbalului! Sunt dezamăgit că suporterii Universităţii au căzut în plasa celor care au vrut să mă denigreze şi au asistat pasiv la distrugerea clubului. Le-am spus de ani de zile că există oameni care vor să distrugă clubul şi pe mine, dar nu m-au crezut."
FRF l-a nenorocit pe măscăriciul de la Booveni. Dacă diabolicul pervers Ajică Minciunelu a reuşit să se pişe pe suporteri
(ne referim aici la marea masă a acestora, nu la milogii care l-au înregistrat pe Piţurcă şi care stau cu mâna-ntinsă pe la Niuiorc), pe numele şi tradiţia Ştiinţei, pe fotbalul craiovean, cineva i-a venit totuşi de hac. Aşa insalubră cum e şi plină de indivizi dubioşi cum e, Federaţia Română de Fotbal nu a cedat la bălăcărelile ţaţei boovene şi a aplicat regulamentul, unul pe care Mărin îl încălcase cu bună-ştiinţă.
Să fie clar, brutarul şi-a dorit să scape de corvoada salariilor şi a asigurării unui buget, iar pentru asta să mai şi poată da vina pe cineva, dar îşi imagina şi spera la o pedeapsă mai puţin aspră. Cu alte cuvinte, ar fi vrut să dicteze şi cum să fie sancţionat, aşa încât să-şi poată totuşi continua circul grotesc.
Acum, când redevine încet-încet un nimeni, un căcat anonim şi muritor de foame, Mărin sufere îngrozitor. Pentru el, un circar cu vocaţie şi talent, nebăgarea în seamă e mult mai rea ca foamea, e sinonimă cu moartea. Ăsta e coşmarul lui Mărin! Nemernicul care a ucis cel mai frumos simbol al fotbalului românesc stă toată ziua pe trotuarul de la Niuiorc şi prin încăperile fostului bordel şi se scarpină-n cur, gândindu-se cu ce-ar putea să mai şocheze ca să mai apară o dată pe săptămână pe undeva.
Psihopatul care îşi imaginează că o stare de spirit e proprietatea lui şi a copiilor lui manelişti e, practic, irecuperabil. Îi e dor să mai fie întrebat de şocâtele Şorici una-alta în interviuri regizate pe care să le mai difuzeze cineva, să mai facă noaptea tactica împreună cu cancelarul moldovean care-l spală pe picioare, să mai dea afară sau să mai critice un antrenor, un arbitraj, ceva… Ce-ar mai supraveghea el antrenamentele diverselor marionate trimise la caterincă pe bancă, ca apoi să le cheme la Niuiorc la raport, imaginându-şi că e cel mai mare antrenor şi cel mai bogat preşedinte din lume...
E însă sigur că nu va ceda SRL-ul său niciodată! Doar prin existenţa şi recunoaşterea acestuia ar mai putea exista şi personajul său greţos.
“Putem să stăm şi 5 ani în afara fotbalului, nu unul!”, subliniază dementul. Ca şi cum ar mai fi o surpriză pentru cineva că el va încerca prin orice mijloace să rămână în centrul atenţiei şi să profite de apatia şi chiar nesimţirea conducerii unei instituţii de învăţământ cu renume - Universitatea din Craiova, a unor edili de căcat şi a unui oraş care nu ştie să ia atitudine şi să-şi apere drepturile şi valorile. Acesta a fost marele noroc al viermelui descreierat care a asasinat fotbalul craiovean, după ce l-a transformat într-un circ ambulant, gata să presteze, contra-cost, spectacole prin orice oraş.
Deşi ne întristează teribil tragedia clubului pe care-l iubim de când ne ştim şi pe care poate-l vom avea din nou atunci când vom merita asta, simţim o bucurie imensă atunci când ştim că nenorocitul care a asasinat Ştiinţa se tăvăleşte-n chinuri. Şi sperăm că ăsta e doar începutul, iar blestemele noastre, ale tuturor, îl vor ajunge pe acest vierme hidos!
