După atâţia ani de tristeţe,
în care am aşteptat în zadar o rază de bucurie, ŞTIINŢA cea adevărată, cea care
a făcut o ţară-ntreagă să-i iubească culorile, a renăscut când nici nu mai
speram. E susţinută de oraş prin reprezentanţii săi, ceea ce e nu-i un lucru
obligatoriu, dar important în zilele noastre.
Stemele noastre |
Ştiinţa renaşte azi sub stema
lui Oblemenco şi a Campioanei Unei Mari Iubiri. E încă bolnavă, ciuntită în
imaginea sa de impostorul care încă-i foloseşte abuziv ultima siglă, cea din
epoca modernă, cu leul alb-albastru, lansată la ceas de sărbătoare, în 1983.
E
stema pe care noua generaţie a prins-o, ultima redută în spatele căreia se
ascunde groparul de la Booveni şi cei pe care a reuşit să-i cumpere. Dintr-o
disperare nebună, acesta a înregistrat pe la Osim o căruţă de steme cu lei şi
denumiri care mai de care mai hilare, pe care apoi le-a expus în cancerigenul său
mediu virtual pretinzând că a securizat “palmaresul”. Da, ştim, e
caz de Bălăceanca. Dar aberaţia încă mai are ecou în rândul unor ignoranţi,
pretinşi suporteri cu vena umflată şi spume în colţul buzei care nu ştiu nimic
despre istoria Ştiinţei.
Despre Mărin Muicelu nu prea
mai e nimic de spus... Greţosul individ ştie că e UN NIMENI dacă nu se
foloseşte abuziv de numele Universitatea Craiova şi aşteptăm ca instituţia
respectivă să facă toate diligenţele legale necesare pentru ca ospătarul
impostor să nu mai aibă dreptul de a pângări acest nume sfânt, pe care îl visa
moştenire pentru piţipoanca introdusă la Drept şi pentru cocalarul pe care i
l-a băgat pe gât alenatorului lui FC Booveni, ca să-l facă “fotbalist”.
Nimic nu s-ar fi întâmplat
în această vară în Bănie dacă nu lua iniţiativa clubul sportiv al Universităţii
din Craiova, de partea căruia a trecut apoi şi primăria (care a pus la
dispoziţia Stadionul Ion Oblemenco) şi care ulterior a fost susţinut şi de câţiva
oameni de afaceri discreţi, care din fericire ne-au dăruit până acum exact
opusul a ceea a însemmnat ani în şir circul boovean.
Din disperare, Mărin a
amanetat şi cerceii nevestei ca să cumpere susţinerea reportofoanelor,
trasându-le acestora sarcina de a manipula tot ce mişcă în jurul lor. Fără să
se agaţe de numele Ştiinţei ospătarul e pierdut, fără el noi ne vom regăsi
demnitatea!