Ca să-nţelegem mai bine…

O mână spală pe alta…

De ce platim impozite şi taxe către stat? Ca să aibă jandarmeria română fonduri să-l escorteze pe Minciunelu de parcă ar fi preşedintele Statelor Unite. Să aduci o armată de mascaţi şi de jandarmi şi să-i mobilizezi la uşa unui fost hotel-bordel pentru a proteja un infractor şi impostor notoriu (care pretinde apoi că pe el îl ia lumea-n braţe pe stradă), e cel puţin obscen, având în vedere criza economică de care se vaietă România.

Probabil însă că un colaborator de nădejde al Deneaului merită să aibă bodiguarzi remuneraţi de la buget, deci de noi toţi, ca recompensă pentru că şi-a bătut joc de istoria unui club atât de iubit. Diabolicul tiran care a distrus fotbalul craiovean a avut grijă în aceşti ani să-i “achiziţioneze” pe câţiva dintre oamenii cu putere de decizie din Craiova, de care a simţit că are nevoie ca să-şi poată exercita dictatura sa dementă. Unul dintre ei e chiar jandarmul de frunte Ion Constantin, soţul arbitrului Fevronia Ion.

În schimbul unor servicii diverse sau mici “atenţii”, de genul invitaţiilor la tribuna oficială pentru “obligaţiile” jandarmului, Mărin şi-a asigurat o protecţie “specială” din partea unei instituţii a statului care ar trebui să-şi facă datoria şi atât, fără a-şi depăşi atribuţiunile şi raţiunea pentru care ea există. De câţiva ani însă, jandarmeria craioveană s-a transformat, cu precădere în timpul evenimentelor sportive, într-o armată personală a lui Minciunelu, purtătorii de pulane depăşindu-şi cu mult atribuţiunile. Şi nu e vorba de simple acte de exces de zel din partea acestora sau de o atitudine adresată vreunui grup de “huligani”, ci de un veritabil regim de represiune faţă de orice suporter care încearcă să-şi exprime punctul de vedere în interiorul arenei.

Oricine îndrăzneşte să-şi strige pe “Ion Oblemenco” nemulţumirea faţă de ospătarul chel este luat în câteva minute în primire de ostaşii ţării şi atenţionat că ar fi mai bine să se liniştească şi să nu mai scandeze (nu neapărat injurii) la adresa lui Mărin. Adică “muie Minciunelu” e interzis să pronunţi, dar e voie cu “muie steaua”, “muie X”, “muie Y”, atâta vreme cât X-ul sau Y-ul nu sunt aceeaşi persoană cu ospătarul Mărin, amicul şefului de dispozitiv.

Poate părea hilar, dar ca suporter al Ştiinţei e mult mai simplu să-ţi expui liber punctul de vedere în deplasări. Ştiaţi că la Craiova sunt interzise orice fel de bannere? De fapt nu chiar orice fel, dacă încerci să vii la stadion cu ceva de genul “Minciunelu e cel mai bun patron din Univers”, e posibil să fii lăsat înăuntru cu bucata de pânză. Dar orice mesaj ironic şi care nu încalcă sub nici o formă normele bine-cunoscute îţi va fi refuzat de vajnicul şef al “bodiguarzilor bugetari” booveni, pe numele său jandarmu’ Ion. Scuzele sunt diverse, că nu vrea observatoru’, că nu e pânza de bună calitate, că nu e scrisul caligrafic… Orice, numai să fie protejat conducătorul suprem.



Şi acesta nu e singura modalitate prin care booveanul a căutat să se pună la fereală de opinia suporterilor. Pentru situaţiile în care vreun ul-tras (pronunţia booveană împarte cuvântul în 2) mai încăpăţânat reuşeşte să expună vreo textilă care spune adevărul despre “mandatul” său, Mărin e protejat (ca măsură de siguranţă) de cenzura ziariştilor.

Ospătarul şi-a creat în aceşti ani un sistem diabolic de a manipula la scară largă. Oricine intră în contact cu el mai mult de 5 minute e nevoit să asculte un şuvoi de acuze la adresa diverselor publicaţii, în frunte cu “Gaeta” de Sud (culmea, ziarul respectiv chiar e revoltător de pasiv faţă de genocidul boovean), etc. Totul e făcut cu scopul de a crea o impresie falsă, o imagine a unui personaj-victimă care luptă pentru binele omenirii. De fapt, în spatele cortinei, ospătarul a reuşit să reducă la tăcere aproape toată presa craioveană, prin ameninţări, şantaje, sau chiar mici violenţe în cazurile în care a simţit că oamenii sunt mai slabi de înger.



Stroe, eşti senil sau idiot?

Dar poate cea mai mare dezamăgire pentru toţi suporterii Ştiinţei o reprezintă persoana care a stat lângă Mărin la meciul cu dinamo (şi nu numai). Într-o tribună oficială goală, pentru că nimeni nu mai onorează invitaţia chelului de a-şi asocia imaginea cu masacrul său, cine credeţi că stătea braţ la braţ cu impostorul? Ei bine, nimeni altul decât marele Corneliu Andrei Stroe, fostul preşedinte al clubului din vremea comunismului.

Relaţiile dintre Minciunelu şi Stroe au început atunci când booveanul a avut parte de primele contestări mai dure, cu câţiva ani în urmă, când a văzut că în mintea unora dintre fani deja încolţise ideea că până la urmă patrimoniul spiritual al Ştiinţei ţine de instituţia Universităţii din Craiova, nu de SRL-ul boovean. Atunci s-a panicat pentru câteva clipe Ajică şi a ajuns la concluzia că trebuie să aibă spatele asigurat din acea direcţie, astfel încât nimic defavorabil lui să nu se poată întâmpla prin birourile mai marilor Universităţii.

Nu mai e un secret că Stroe a fost cel care l-a ajutat pe analfabetul ospătar să intre la Facultatea de Sport şi că timp de 3 ani (Mărin e acum în anul 3) i-a aranjat examenele. Iar acest lucru nu trebuie nici măcar dovedit, atâta vreme cât boschetarul de la Niuiorc nici nu dă pe la cursuri şi dacă-i dictăm 3 fraze nu e-n stare să le scrie corect gramatical pe o foaie de hârtie. Mărin a fost mereu complexat că n-a avut şcoală şi a decis să-şi cumpere patalamaua, dacă tot are ocazia.

Care e însă logica pentru care un om precum Corneliu Stroe se aşează în trocul porcului, alături de porc însuşi, ne scapă şi sperăm doar ca omul să aibă judecata afectată de trecerea anilor. Pentru că dacă Stroe nu e senil, dacă are intactă puterea de a discerne, atunci înseamnă că el are un caracter josnic. Să te vinzi unui brutar agramat şi necioplit, când ai ajuns la vârsta senectuţii şi te-ai bucurat de un respect constant din partea oamenilor, e demn de milă. Iar dacă personajul numit de unii “făuritorul Craiovei Maxima”, i-o fi “făurit” cumva şi pe mireasa Chiose sau Marioneta Geolgău (din punct de vedere psihosocial), e de-nţeles de ce ultimii 2 sunt nişte argaţi fără coloană vertebrală, dispuşi oricând să fie cârpa de şters pe jos a dictatorului de la Niuiorc (şi nu sunt singurii din Craiova Maxima…). Poate că aşa se explică mai multe lucruri.

Acelaşi Stroe a mai acceptat şi vara trecută să fie unealta cu care Mărin comite nelegiuiri. Booveanul făcuse ceva ce nici măcar Neţoiu n-a îndrăznit să facă: dusese echipa la Severin, adică mutase Craiova din Craiova! Şi ce făcea onorabilul Stroe? Mergea pe la Primărie în delegaţia lui Minciunelu ca să negocieze cu autorităţile revenirea echipei contra a diverse beneficii pentru diabolicul Minciunelu. Adică booveanul răpise echipa şi acum ne şantaja, iar Stroe făcea parte din echipa care solicita răscumpărare oraşului. În mintea lui Stroe, Craiova trebuia să dea birul sultanului de Booveni, ca să-şi mai vadă echipa.

“În acest moment, a continua să jucăm la Severin e mai bine decât la Craiova, inclusiv din punct de vedere economic. Acolo suntem foarte bine primiţi, nimeni nu a fost înjurat, deşi le-am dat destule ocazii oamenilor să o facă”, asta declara vara trecută dubiosul don Cornel. Momentan, e posibil ca Stroe să fie singurul aliat pe care distrugătorul Ştiinţei îl mai are în mediul conducerii universitare.

Iar Mărin va încerca să se folosească la maximum de influenţa pe care o are fostul decan al Facultăţii de Educaţie Fizică si Sport, pentru ca instituţia de învăţământ superior să nu facă ceea ce ar trebui să facă, adică să-i nege dreptul de a-i folosi numele în scopuri personale. Şi, mai mult, de a umili acest nume prin circul grotesc la care asistăm cu toţii şi contraperformanţele sportive fără precedent. În faţa implacabilului faliment sportiv şi financiar al SRL-ului boovean, Universitatea e datoare să reacţioneze, indiferent ce jocuri murdare ar face oameni precum Corneliu Stroe!



Psihologia asasinului Ştiinţei...
Dar nu-i nimic, chiar şi acest lucru (răpirea echipei din 2010) ne-a folosit la ceva. Ne-a ajutat să înţelegem ce anume îl distruge psihic pe boovean, care e coşmarul său cel mai teribil.
Ştiţi care e? Uitarea!
Atunci când nimeni nu va mai fi interesat de boovean, când nimeni nu va mai da 2 bani pe ce anume face sau declară pe la Sa-muilă, slinosul va face atac cerebral. El nu iubeşte cu adevărat Craiova, se iubeşte doar pe sine şi vrea cu orice preţ ca jucăria sa să fie cea mai râvnită, pentru ca el să fie în centrul atenţiei. Acest personaj sinistru nu poate exista fără mediatizare, nu poate supravieţui fără doza periodică de publicitate.

Nu contează cu adevărat nimic, nici ce performanţe are echipa, nici cât de fericiţi sunt suporterii, atâta timp cât el e vedeta oraşului. Dacă vreun antrenor sau jucător îl întrece în popularitate, acesta devine (la început în secret, pentru că nu o poate spune public) duşmanul de moarte al tiranului Minciunelu, care va face apoi orice pentru a scăpa de neavenitul ce vrea să-i fure gloria.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să ne închipuim că Minciunelu deţine SRL-ul X, oricum s-ar numi el, care ar avea dreptul de a folosi numele de Universitatea Craiova. Ei bine, dacă prin absurd, ca-n filmele de ficţiune, un virus nemaiîntâlnit ar lovi Craiova şi Oltenia-ntreagă, iar percepţia tuturor oamenilor ar fi modificată ireversibil, în sensul că toţi ar identifica Universitatea Craiova cu o altă echipa Y, ei bine Mărin s-ar înbolnăvi de nervi. Şi chiar dacă el ar fii convins că Universitatea Craiova este SRL-ul lui, faptul că nimeni n-ar mai fi interesat de societatea şi echipa sa l-ar distruge psihic.

În acel moment tiranul obsedat de propria persoană ar arunca la gunoi clubul X şi ar face orice să încerce să pună mâna pe celălalt, cel recunoscut de oameni.



Cine suntem noi, de fapt?
Atunci de ce să nu ne punem problema dacă SRL-ul boovean e cu adevărat Universitatea Craiova? De ce să plecăm de la premisa că Universitatea Craiova e o hârtie şi Ştiinţa nu este de fapt spiritul nostru, sentimentele noastre, visurile nostre? De ce să nu realizăm odată pentru totdeauna că ŞTIINŢA suntem NOI, toţi cei care o iubim, suferim şi ne bucurăm pentru ea? Fără noi, fără pasiunea noastră, ce-ar mai fi Universitatea Craiova? Ce-ar mai reprezenta aceste 2 cuvinte? Nimic! Ar fi 2 cuvinte goale, fără substanţă, fără conţinut, fără viaţă!

“Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa”, ne amintea Alin Fornade cuvintele Regelui Ferdinand. Şi cât de adevărată şi de sugestivă e această pildă...

Ne placem să spunem că “Ştiinţa va dispărea doar cînd vor muri toţi oltenii. Ce se întîmplă acum e doar un capitol de viaţă”, iar bătrânul Ioaniţoaia citează exprimarea de suporter prin editorialele sale alambicate. Asta înseamnă că această echipă este esenţa oltenismului, că Ştiinţa suntem noi toţi. Prin urmare, Ştiinţa nu poate fi Minciunelu şi familia sa de cocalari parveniţi! Echipa unui oraş e aceea pe care oraşul o recunoaşte ca fiind echipa sa. Vâltoarea pasiunii oltenilor e prea puternică pentru ca o canalie, un impostor ca Minciunelu să ne calce-n picioare fluturându-ne o hârtie cu SRL-ul său şi al copiilor săi şi să ne spună ceva despre un consiliu de administraţie în care a băgat toţi steliştii incompetenţi sau chiar portarii şi şoferii, alături evident de rubedeniile pe numele cărora îşi derulează “afacerile” duhnind de evaziuni şi ilegalităţi de tot felul. Să-şi ia SRL-ul şi să plece! Oricum ne-a arătat ce reprezintă pentru el acest nume, Universitatea Craiova, atunci când a transportat o echipă aşa cum se transportă circurile dintr-un oraş într-altul pentru a fi montate şi, atunci când scena e gata asamblată, pe ea să se urce măscăriciul, în căutare de noi aplaudaci.

De ce se mută circul dintr-un oraş în altul? Poate pentru că dacă rămâne în acelaşi loc, după o vreme oamenii învaţă trucurile clovnilor şi aceştia nu mai pot păcăli nici măcar copiii. Saltimbancii îşi iau atunci circul şi se mută în altă parte, în căutarea unui public avid de iluzii, deci mai uşor de păcălit cu vechile trucuri. De aceea ne spunea Stroe, atât de mulţumit, că acolo oamenii nu-i înjură deşi le-au dat motive! Avea dreptate, severinenii nu-i înjurau... încă!

De aceea Mărin a mutat, contra-cost, echipa familiei sale în urbea lui Gherghe. Ajică a găsit prostul şi a profitat de el. Şi-a mutat circul pe malul Dunării şi chiar se distra cu naivii severineni, care-l aclamau ca pe Mesia şi nu înţelegeau că trăiesc doar o farsă, o iluzie.

Iar din planul diabolic al lui Ajică făcea parte şi revenirea în Craiova. Dar aceasta trebuia să se producă în condiţii de vasalitate a comunităţii faţă de bişniţar. Perversul boovean ar fi blufat în continuare şi ar fi întins coarda încă măcar 6 luni, dacă oamenii nu ar fi început să priceapă strategia sa. Ei bine, atunci când suporterii Ştiinţei au început să nu se mai identifice cu echipa familiei sale, cu FC Booveni-Severin, despotul s-a panicat şi a decis că nu mai e timp de pierdut şi trebuie să aducă din nou circul pe “Oblemenco”. Pentru că până la urmă condiţia “sine qua non” ca personajul său să mai existe este ca fanii să-i recunoască SRL-ul şi să-l considere a fi echipa Craiovei. Abia apoi se poate gândi licheaua la cum să profite de pe urma imposturii.

Murim sau încercăm să trăim…?

Unde se află acum Ştiinţa noastră şi unde ne situăm noi, în raport cu ea? Ei bine, palamaresul nu e ceva palpabil, iar glorioasa Universitatea Craiova nu mai există decât scriptic. Sau nici aşa, pentru că nimeni nu deţine un SRL care să se numească UNIVERSITATEA CRAIOVA (nici nu mai e voie, o interzice legea).

Ce valoare are o hârtie din biroul lui Minciunelu, îl face ea stăpân pe vieţile şi pe sentimentele noastre? Momentan, după “principiul continuităţii”, federaţia consideră SRL-ul boovean ca fiind U Craiova. Dar asta nu înseamnă NIMIC! Această asociere cu istorica Universitatea Craiova a firmei boovene poate dispărea cât ai clipi. Aşa s-a întâmplat cu Timişoara. Poli era la Zambon. Palmares, continuitate, tot. Iancu avea un alt SRL, pe care-l adusese în Banat ca să continue istoria lui Poli. Iar timişorenii au considerat că de-atunci aceea e echipa lor, a oraşului lor. A confirmat şi Politehnica din Timişoara, care până-n acel moment nu avea nimic în comun cu AEK-ul din Bragadiru, societatea care circulase pe traseul Doboş – Iancu. Iar acum Timişoara este numai una, recunoscută atât de judecător cât şi de Ligă & Federaţie şi se bate pentru titlu...

Şi dacă zeci de mii de timişoreni pe stadion şi alte sute de mii de pe străzi, din baruri, de-acasă sau de aievea spun că aceea e echipa lor, atunci acest lucru nu-l mai poate schimba nimeni. Nici chiar hârtia lui Zambon. Sau a lui Minciunelu.

În afara recunoaşterii de către oameni – cea mai importantă componentă, palmaresul şi identitatea sportivă îţi pot fi recunoscute şi de un tribunal şi-atunci coşmarul Minciunelu s-ar încheia chiar şi din punct de vedere al hârţoagelor. Un proces în care în aceeaşi tabără să fie Primăria, Clubul Sportiv şi Universitatea din Craiova, susţinute public de suporterii Ştiinţei, adică cetăţenii comunităţii, ar fi pur şi simplu imposibil de pierdut în faţa unui infractor ca Mărin. Nu e o bătălie uşoară, dar sacrificiul merită făcut pentru cei mai frumoşi suporteri din România şi pentru că oricum alternativa e dispariţia definitivă, moartea unei legende. Avem şi precedentul, ne trebuie doar curaj. Şi uneori disperarea e cea mai bună sursă de curaj.

Noi credem că trebuie să ne grăbim, să nu mai pierdem timpul. Ce avem de pierdut? Ani din viaţa noastră... Seneca (pentru Mărin, ăsta nu e coleg cu Adi de la Vâlcea), a spus asa: “constiinţa morţii ce stă dinaintea noastră trebuie să ne dea dimensiunea importanţei folosirii timpului, iar dintre toate modurile consumării lui, cea mai ruşinoasă este nepăsarea faţă de irosire!”

Până la urmă e doar la alegerea noastră, a tuturor. Murim odată cu Mărin, sau încercăm să trăim şi să reconstruim aşa cum ne vom pricepe mai bine tot ce a distrus acest dezaxat?