De ce-şi bagă elefantu’ trompa-n veceu

Dacă nu aţi intuit încă motivul pentru care elefantul cu pigment închis se bagă ca musca-n curu’ calului în mizeria generată de boovean, vi-l mai spunem noi o dată. Lucrurile sunt atât de simple, încât şi un observator neutru îşi poate da seama care e scopul cubului de osânză.

Cum Marean are şi el un club de fotbal, e direct interesat în a neutraliza o “piaţă” cum este cea din Bănie, unde în cazul unui proiect serios oamenii s-ar înghesui lângă echipă, iar suportul lor ar da o forţă de nebănuit unei formaţii care i-ar putea încurca socotelile. Acesta e motivul pentru care elefantul îndelung cercetat penal se vâră neinvitat în veceul lui Minciunelu.

Marean s-a temut de Craiova lui Piţurcă şi acest lucru a fost probat clar de cearta provocată de acesta în toamna anului trecut, el atingându-şi atunci parţial scopul: Piţurcă a fost suspendat pentru o etapă de comisii. De ce preferă magraonul o Craiova mititică, iarăşi nu e prea greu de înţeles. Mărin e un sărman ajuns în ultimii ani circarul campionatului, subiectul de caterincă al tuturor celor din fotbal. Nu e întrunire a vreunei comisii sau prilej de adunare a oamenilor din fotbal pe la ligă, în care pe holuri să nu se spună bancuri cu Minciunelu în rol de Păcală.

Interesul elefantului vopsit în violet contravine interesului suporterilor craioveni, care-şi doresc un club puternic condus într-o manieră profesionistă (şi de care începuseră să se teamă după doar câteva luni cu Piţurcă) de un specialist în fotbal şi nu de amatori paranoici ca Minciunelu. Sub tirania booveană, agonizând într-o sărăcie lucie, Craiova nu are nici cea mai mică şansă de a face performanţă urmărind vreun trofeu şi implicit de a-l încurca în vreun fel pe Marean şi pe alţii care au aceste obiective. De aceea şi Becali sau Porumboiu preferă să-l aibă ca adversar pe Ajică decât pe Victor Piţurcă, chiar dacă maschează totul cu pretextul apărării ideii de patronat. Rechinilor Ligii I le convine deci să aibă un adversar mai puţin în lupta pentru supremaţie, iar o Craiova neutralizată şi incapabilă să lupte pentru altceva decât evitarea retrogradării e o grijă mai puţin.

Când a fost vorba despre el, elefantul s-a luptat până-n pânzele albe (sau negre) pentru palamaresul, numele şi culorile Temeşvarului, care în acte-i aparţineau lui Zambon. Şi, cu ajutorul intituţiei Politehnica din Timişoara, al autorităţilor locale şi al suporterilor care au pus presiune pe factorul politic, umflatul a avut câştig de cauză. Când însă vine vorba de alţii, iar interesul său nu mai converge spre aceeaşi rezolvare a unei situaţii de criză, Marean e de partea zambonilor. Pentru că asta este Minciunelu, omul care a mutat echipa Craiovei într-un alt oraş pentru că aşa a vrut el (a se citi banii primarului de la Severin) şi a transformat-o în echipa familei sale, declarând public asta de nenumărate ori.


PS. N-ar fi rău ca această umilă postare să fie citită şi de nişte papiţoi gesepişti, care spuneau ieri că elefantul a câştigat multe litigii şi dacă el îi dă dreptate booveanului, atunci ospătarul ar putea avea câştig de cauză. Argumentul deontologilor numărători de gagici de fotbalişti, cărora nu le-a trecut prin neuron că poziţia elefantului ar putea fi dictată de interese, este unul care dă măsura calităţii presei sportive din ţara noastră.

Nimic important

Mărin cel rupt în cur a publicat ieri motivele cu care vrea să justifice gonirea lui Piţurcă. N-am avut răbdarea necesară de a comenta inepţiile scrise acolo de disperatul boovean şi slugile sale insalubre. Vom încerca să ne găsim puţin timp în zilele care urmează, dar nu promitem, pentru că sunt lucruri mai importante despre care am putea vorbi.

Ospătarul, ajutat de avocatu’ Bielă-Manivelă şi de cancelaru’ ciorbar, a compus vreo 10 pagini de stupizenii greu de urmărit. Aceleaşi prostii de care ne-a vorbit şi până acum, cu Piţurcă lipsind de la serviciu în vacanţă, de parcă şi dacă era manager scrie în contrat că omul trebuia să muncească la uşa biroului lui Minciunelu şi să semneze zilnic condica (şi nu o putea face de oriunde, spre exemplu urmărind jucători), cu fotbaliştii neplătiţi deşi nu mai erau bani şi cu instigările la revoluţie, Piţurcă fiind în rolul lui Che Guevara. În mare, nimic important, doar o sumă de cuvinte împrăştiate pe nişte coli A4 de agramaţii argaţi ai lui Mărin.