VICTIME COLATERALE

Minciunelu duce, în ultimii ani, un război neînţeles de nimeni cu câţiva din vechii capi ai galeriei craiovene. Greşeli au fost de ambele părti, dar de această dată primul a întrecut măsura. El a studiat cu atenţie comportamentul foştilor patroni şi a învăţat ce şi când să declare, cum să se poarte cu fiecare tip de suporter în parte, pe care să-l ameninţe şi pe care să-l facă să viseze cu vorbe dulci.

Şi dacă tot nu putea investi prea mulţi bani, Minciunelu ne-a spus cea mai frumoasă minciună din lume, prima păcăleală cu care pleacă la un drum al profitului şi îmbuibării orice nou samsar. Chiar propriii copii sunt cei pe care s-a jurat că nu va fi cu putinţă ca vreun oltean valoros să mai slujească, de-acum înainte, echipele Bucureştiului.

Prima greşeală a făcut-o cu Ionescu. La nici o săptămână, nu s-a putut abţine şi a mai comis una, şi mai mare: de teama unei reacţii, şi-a interzis propria galerie pe stadionul lui Dinamo. Dând nişte explicaţii absurde, el a devenit acum o ţintă a fanilor, care gândesc cam aşa: la fel cum Minciunelu m-a catalogat pe mine şi pe alţi trei-patru sute ca „huliganii lui Blondu şi Poştaşu”, pentru mine şi el va aparţine, de acum înainte, tagmei lui Neţoiu şi Dinel.

Dacă suporterii olteni reacţionează corect sau nu, e nedrept să judece cei ce nu se gândesc la Ştiinţa înainte să adoarmă. Ei şi-au lăsat acasă familiile şi au plecat la meci ca să-şi susţină necondiţionat echipa, cheltuindu-şi banii pentru care munciseră în timpul săptămânii. Mulţi au jurat sâmbătă seara că nu vor mai veni la meciurile Ştiinţei, dar probabil nu îşi vor putea respecta făgăduinţa. Alţii şi-au scuipat în barbă şi au promis că se vor răzbuna pe patronul parvenit, din cauza căruia au fost umiliţi la porţile Bucureştiului şi batuţi pe drumul de întoarcere.

Din păcate, obsedat de câteva personaje pe care şi el le-a ajutat să-şi dobândească notorietatea, Minciunelu nu vede nimic greşit în nişte victime colaterale, câteva sute de ghinionişti de care se poate dispensa oricând, pentru că aşa hotărăşte el, în timp ce înfige scobitoarea într-o măslină, în restaurantul lui Vasile Turcu...

Mărturii din deplasarea groazei!

Redăm mai jos, mărturia unui suporter al Universităţii Craiova, batjocorit şi umilit alături de alte câteva sute de fani, pentru că Ajică Minciunelu crede, aşa cum spune chiar el, că îi poate „sacrifica”.

Cronica meciului
Mascaţii de la DPIR - Universitatea Craiova
Marti erau toţi banii strânsi pentru coregrafie.
Miercuri, joi şi vineri s-a vopsit câte 10-12 ore. Eram mai entuziaşti ca niciodată. Se anunţau 1.000 de suporteri pe Dinamo. Numai brigăzile închiriaseră opt microbuze. A venit şi ştirea că Mititelu nu ne recunoaşte. Nu ne-am făcut mari probleme, aşa se întamplase şi la Cluj şi la Bistriţa şi la ultima deplasare pe Dinamo.\r\nTotuşi, clubul din Ştefan cel Mare a anunţat că nu ne pune spre vânzare niciun bilet. Băietii din sudul dinamovist s-au oferit să ne ajute să facem rost de bilete. Vicentiu Neagoe, oficialul nostru care se ocupă cu astfel de probleme ne-a spus că a vorbit cu observatorul meciului şi nici nu se pune problema să nu intrăm. Apoi, cineva a vorbit cu altcineva din nordul dinamovist, care luase legătura cu oficialii dinamovişti. Iar promisiuni că vom intra. Ne-am liniştit. Cea mai mare prostie. Vineri, la 23.30, era totul gata (coregrafia ieşise mai bine ca niciodată).

Sâmbătă, 12.30. Locul de plecare geme de suporteri. Microbuzele intârzie. Jandarmii din Craiova ne anuntă că nu vom intra la meci. Nu-i credem. Peste o oră se pleacă. Suntem 10 microbuze şi foarte multe maşini. La Albota, oprim pentru o bere şi-un mic cam însângerat. Câteva înjurături. Parcă din pământ, 15 ţestoase mascate, cu grenade la piept împart câteva lovituri. Nu e de-a bună! Mai mulţi jandarmi şi poliţisti ca niciodată. Totuşi, era meci cu Dinamo! Plecăm spre Bucureşti. La 6 trebuia să ajungem în Bucuresti, am ajuns. Unii dintre cei cu maşinile şi alţii din Bucureşti s-au urcat cu noi în microbuze. Cam înghesuiţi. Nu conta. Mergeam în Ştefan cel Mare şi echipa juca nesperat de bine.

Nu intrăm bine în Bucureşti că se opreşte coloana. Incredibil, mascaţii au propriul lor autocar, plus dubele aferente! Sunt minim 100. Noi, maxim 300. Îşi freacă pulanele şi mâinile înmănuşate. Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei şi cel al Poliţiei sunt la datorie. E groasă. Ni se spune să facem lista cu membrii microbuzelor ca să mergem să ne luăm bilete. Ne asteptam şi la asta. Şoferii primesc câte 3 milioane amenda şi nimeni nu are voie să coboare din microbuz. După ce listele sunt finalizate, închidem uşile să plecăm. Nu ni se permite. Coborâm toţi. Motivul pentru care nu putem porni: „Nu aveţi bilete.”

Carevasăzică, noi scriseserăm listele să ne cumpărăm bilete, dar nu puteam pleca fiindcă nu le aveam. La nicio deplasare nu am avut bilete din Craiova. Cu atât mai puţin la Dinamo. Cum puteam să avem bilete dacă nu ajungeam la stadion? De ce aveam nevoie de bilete ca să mergem până la stadion? Capitala noastră este un mare stadion alb-roşu în care nu ai voie să intri fără tichet de intrare? Ni se spune ceva de Legea 4. Care Lege 4? Niciun gradat sau costumat nu ştie să o spună. Ideea e că nu avem voie. Nici pe jos. De ce? Suntem grup organizat. Ne puteam dezorganiza? Nu. Cei care stau în Bucureşti nu au voie să plece acasă. Se lovesc de un zid negru de plastic. Apar televiziunile.

Oamenii cu care v-aţi obişnuit încep să dea interviuri. Nu-i mai văzuse nimeni la meciuri. Într-o staţie se aude că Badea ne pune bilete. Îl sunăm pe oficialul nostru care se ocupa cu biletele. Telefonul închis. Aflăm că Mititelu intervenise să nu fim lăsaţi să intrăm. Se strigă împotriva lui Mititelu, Jandarmeriei, fotbalului modern… Aşa şi? Se strigă în draci. Încep poveştile celor doi purtători de cuvânt. „Noi le-am asigura securitatea dar n-au bilete” sau „Potrivit legii, nu au voie să meargă spre stadion, fiindcă sunt prea mulţi în mirobuze.” Bineînteles că n-aveam voie nici pe jos să plecăm. Bun, şi ce să facem? Unii zic să plecăm spre casă. Alţii să stea şi să cânte până se termină meciul. La 21.00, primii caştigă. Se porneşte spre casă. Majoritatea îl injură pe Mititelu şi-şi promit: „Vede el la meciul cu Timişoara!”

Coloana porneşte. În faţă este o masină de poliţie. În spate, 14 dube de jandarmi. Da, 14. Numărate. Microbuzele opresc la un OMV de pe autostradă pentru ca suporterii să-şi facă nevoile şi să-şi cumpere ţigari, apă… Din spate, vine un şarpe negru din plastic. Mascaţii. Cine nu apucase să intre în microbuz la îndemnurile mascaţilor: „Marş în maşini, futu-ţi morţii mă-tii!” este rupt în bătaie cu pulanele. Nici cine este pe locul de la intrarea în microbuz nu scapă. Unii DPIR-işti mai leneşi le aruncă decât câteva jeturi de lacrimogene. Se porneşte din nou. De la ora 6 când se oprise înainte de Bucureşti, nimeni nu-şi făcuse nevoile. Era ora 22. Cum trăgea un microbuz pe dreapta, era încadrat de dube. În drum spre Craiova, toate magazinele şi popasurile aveau luminile stinse chiar dacă aveau clienţi înăuntru. La Albota urma să fie apogeul deplasării.

Microbuzele opresc. Unii coboară. Primesc iar pulane. Patru microbuze primesc jeturi de lacrimogene. La unul dintre ele, un mascat ţine piciorul la uşă să nu aibă pe unde ieşi gazul. Mulţi rămân pe jos, pierzându-se de maşina cu care veniseră şi reuşesc să intre în alte microbuze printre pulane şi picioare. Cine are vreun geam deschis primeşte gaz. Sunt nevoiţi să pornească din nou. Şoferii nu văd drumul. La câtiva kilometri, trag iar pe dreapta. Unii se întind pe iarbă fiindcă nu pot respira, şoferii, cu ochii înlăcrimaţi, încearcă pentru câteva secunde aerul curat. Operaţiunea Albota se repetă. Mulţi îşi fac nevoile în sticle, alţii pe geam. La intrarea în Craiova, Vito-uri nenumărate, poliţie, jandarmi, mascaţi. Apar şi civilii cagulaţi şi cu pulane-n mână. În sfârşit, suporterii pot să coboare. Microbuzele se împart pe cartiere. Fiecare este însoţit de jandarmi şi mascaţi. Revoluţia şi Constituţia sunt laitmotive. Ba au devenit deja clişee.

Asteptăm meciul cu Timişoara şi, mai ales, prima înfăţişare la tribunal, dacă o mai exista vreo fărâmă de justiţie în ţărişoara asta a noastră, pe care mulţi o iubim.

Minciunelu „sacrifică” suporterii Universităţii

Preşedintele Universităţii a declarat intr-un ziar de sport central că a decis să sacrifice fanii, care au mers în deplasarea de la Dinamo pe banii lor, în numele evitării unor presupuse incidente: „Ne-ar fi ajutat aceşti 150 de suporteri, dar am decis să-i sacrific ca să nu iasă incidente mari”.

Minciunelu confundă, din păcate, suporterii Ştiinţei cu niste miei pe care crede că îi poate sacrifica după bunul lui plac, atunci când consideră că este momentul. Aceasta este deci viziunea preşedintelui despre fanii Craiovei, despre care vorbeşte ca şi cum le-ar fi proprietar.

Blue Lions: „Mai josnic decât Neţoiu!”

Acesta este comunicatul Blue Lions, după ce fanii Craiovei nu şi-au putut încuraja echipa la derbiul cu Dinamo:

„Nu am scăpat de Gigi Neţoiu! El există la Craiova, sub un alt nume: Adrian Mititelu! Nici măcar fostul securist nu ne-a interzis accesul pe stadion!


Teama de propriii suporteri este justificată: a vândut un jucător Stelei, încălcându-şi jurământul esenţial dat faţă de toţi suporterii Craiovei! Dorim să informăm că patronul Mititelu nu a ajutat, sub nicio forma, galeria cu bani în ultimii 2 ani petrecuţi în Liga 1! Ne-am dorit foarte mult să fim pe stadion cu Dinamo pentru a ne încuraja echipa, dar ni s-a interzis accesul chiar şi în oraş! Doar minerilor lui Cozma li s-a mai interzis accesul în Bucureşti! Ultimii patroni ai Craiovei au plecat în caştig de la clubul nostru, vânzând jucătorii, singurii păgubiţi mereu fiind noi, suporterii!


Mititelu a avut nevoie de Universitatea Craiova să se realizeze în plan social! Nu vrem un patron care încearcă să ne umilească! Îi reamintim patronului Mititelu că nimeni nu a câştigat niciodată războiul cu suporterii Craiovei! Ne dorim un patron cu bani, care să facă performanţă adevarată şi care să ne respecte! Orice club din ţara şi-ar dori suporteri fanatici, aşa cum numai Craiova are!


PS: În 13 meciuri, cu Mititelu patron, nu am câştigat niciodată cu vreo echipă din Bucureşti!


PPS: Mentalitatea lui Mititelu este: suporterii adevăraţi nu sunt aceia care vin, pe banii lor, dupa echipă la meciuri, ci aceia care stau la televizor, mănâncă seminţe şi beau bere. Niciodată nu vom susţine un asemenea patron! Nu merită!”

Dorinţele „preşedintelui”

„Preşedintele”, aşa cum îi place lui Minciunelu să i se spună în ultima vreme, a declarat la o emisiune de televiziune că este o problemă între Fotbal Club Universitatea Craiova şi galeria Universităţii. Aşa cum ne informează şi site-ul editie.ro, prezentând părerea patronului despre umilinţa pe care suporterii olteni au îndurat-o sâmbătă după-amiază, „Minciunelu vrea un lider adevărat de galerie”.

Ce spune Minciunelu că vrea, contează prea puţin în acest moment, după ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute. Când Ajică zice că vrea un lider de galerie „adevărat”, el de fapt vrea să spună că are nevoie de un Zmarăndescu de Craiova, un om care să-i garanteze linişte totală indiferent de ceea ce va face el, fie că îl va vinde Stelei pe Costea sau va ameninţa că mută echipa în alt oraş pentru că vreo autoritate locală nu stă drepţi în faţa lui. De asta ar avea nevoie Minciunelu, de un personaj care să reprime orice protest al publicului şi să cenzureze definitiv vocea celor care iubesc Universitatea, pentru că „nu bagă ei bani, ca să aibă dreptul să spună ceva”.

Chiar dacă există oameni cu influenţă în rândul ei, galeria Craiovei nu are un lider unic şi probabil că nici nu va mai avea vreodata. Cu defecte sau poate chiar interese mai mici sau mai mari, cei mai importanţi membri ai grupărilor organizate de suporteri, aşa cum sunt ele, răsfirate pe întreg stadionul, nu pot fi obligaţi să stea în genunchi în faţa patronului echipei, oricine ar fi acesta.

Minciunelu vrea să instaureze o dictatură totală, şi cum şi presa scrie doar ce vrea el să apară, stadionul e singurul element care îi lipseşte pentru a completa acest puzzle. Dar cine e oare Ajică, să spună el ce lider de galerie e „adevărat”, şi care nu?

Poate că şi suporterii Universităţii Craiova vor un patron adevărat, un om care să investeasca bani serioşi, cu condiţia să-i aibă, care să îi respecte şi să le ducă echipa în topul Ligii I. Care să nu le mai promită titlul sau cupele europene, pentru a sfârşi câştigând lupta la retrogradare cu Ceahlăul sau Buzăul.

Noul „Comandant”

Mai rău ca Neţoiu şi Staicu la un loc, aşa s-a comportat Ajică Minciunelu cu sutele de suporteri ai propriei echipe. Ce n-a reuşit nici măcar Gigi Netoiu, a comis Ajică. E prima oară în istorie când o galerie nu este lăsată să intre într-un oraş. Culmea, din cauza propriului club. E ceva ce nu s-a auzit niciunde în lume.

Indiferent de următoarele rezultate ale echipei, paharul s-a umplut şi Minciunelu şi-a pecetluit sâmbătă, soarta. E clar, el nu va avea niciodată un „trai bun” cu cei din tribune, pentru că nu îi respecta şi nu i-a respectat cu adevărat nicodată. Nici măcar atunci când îi ajuta să ducă razboiul cu Neţoiu. Şi atunci o făcea tot pentru el, pentru propriile interese. Aşa cum, tot interesul lui a fost ca Ştiinţa să retrogradeze, pentru că resursele financiare nu i-ar fi permis niciodată să ia o echipă de Divizia A, cu jucători cu tot.

Minciunelu e diabolic în tot ceea ce face. N-are scrupule, n-are remuşcări. A avut cel mai bun profesor posibil, pe Dinel, omul a cărui „semnatură” stă, oficial, pe retrogradarea Universităţii Craiova în Divizia B. Ascuns de ochii tuturor, adevărul e însă altul şi a ieşit la iveală mai târziu. Dinel nu a comis singur această oroare, a mai avut un complice: pe proprietarul de azi al „brandului U Craiova”, aşa cum îi place să spună.

Şi, exact ca maestrul său, care a avut mult timp legături cu un nume important al presei craiovene, ajuns acum doar o epavă, Cuvântul Libertăţii, Minciunelu a înţeles cât de important e să deţii un mijloc de manipulare. Şi a trecut repede la treabă, şi-a deschis propriul ziar. Minciunelu a înţeles apoi şi mai mult cât de uşor poate fi lumea înşelată de o imagine falsă, de un titlu, sau de un rezultat bun al echipei.

Aceasta e istoria, relatată pe scurt, a unei poveşti de succes, a unui ospătar, apoi brutar, ajuns "preşedinte" al Universitaţii Craiova. Şi acesta e, în câteva cuvinte, modul în care el a reuşit, în ultimii trei ani, să anestezieze orice reacţie de nemulţumire a publicului, amestecând cu pricepere promisiunile şi intimidările.

În doar trei ani, Minciunelu a reuşit să-i jignească în repetate rânduri pe fani, să le cenzureze exprimarea oricărui punct de vedere, să vândă din nou Bucureştiului fotbaliştii Universităţii şi acum, să interzică de pe stadion galeria Craiovei, în complicitate cu şefii dinamovişti şi reprezentanţii ministerului de interne.