E probabil cel mai iubit jucător din pleiada ce i-a urmat „Craiovei Maxima”. Un atacant elegant, un spadasin mereu mai rapid decât picioarele nervoase ce-l urmăreau. La Gheorghe Craioveanu se încheie practic victoriile “Științei“. După transferul său la Sociedad, Bănia a învățat ce înseamnă suferința și rușinea. Acum, Craiova își propune să nu-și mai facă de râs leul de pe emblemă. Din păcate, sunt două echipe ce așteaptă pe grila de start. Craioveanu nu stă pe margine și nu ezită să-și argumenteze opțiunea.
- Gică, ești tot în vacanță?
- Da, vacanța mea durează până începe campionatul.
- În afară de munca la radio din Spania, vei colabora și cu CSU Craiova?
- În principiu, da. Îmi place proiectul,
e serios, oamenii care gestionează proiectul sunt serioși. Avem nevoie
de echipă la Craiova. Mi s-a explicat că CSU Craiova are palmaresul
Universității până 1994, când secția de fotbal s-a desprins de club.
„Toți marii fotbaliști sprijină echipa lui Pavel Badea”
- Care e adevărata Craiova, cea a lui Mititelu sau echipa sprijinită de autoritățile locale?
- Adevărata Craiova e asta, CSU, cu ea am câștigat și eu un campionat și două cupe.
Mititelu are palmaresul Craiovei doar din 1994 încoace. Eu vreau să mă
implic, echipa și-a propus să promoveze din primul an. Sper să fie
înscris și Adi Mititelu și lumea să decidă. Ai văzut că toți foștii mari
fotbaliști susțin CSU Craiova.
- Mai puțin Țicleanu, care a ironizat proiectul demarat de Olguța Vasilescu.
- Țicleanu are o relație foarte bună cu
Adrian Mititelu, a mai antrenat echipa. Eu am vorbit după cum știi cu
Adrian și a fost foarte sincer cu mine. Mi-a spus că nu poate, că nu are
bani. Nu exista nici un proiect. Nu am discutat concret de vreun
contract.
- Crezi că Mititelu a anunțat că înscrie echipa doar când a văzut că primăria are altă variantă?
- S-a aruncat probabil din disperare, ca
să mai știrbească din puterea noului club. Nu știu cum va menține
echipa în competiție. Are o datorie de 7 milioane de euro la Pițurcă. Un
fotbalist ca Dorel Stoica nu joacă pe 2.000 de euro pe lună. Trebuie
plătit măcar cu 5.000 de euro fiindcă e un lider. Toată lumea cunoaște
situația.
„Voi fi ambasadorul Craiovei”
- Ți s-a propus funcția de director de imagine. Ce implică?
- Voi fi un ambasador al Craiovei în
țară și în străinătate. Voi veni în țară la sfârșitul lunii august la
prezentarea echipei, voi veni o dată, de două ori pe lună în România.
Voi fi imaginea clubului. Eu, dacă mă implic, pun suflet. Am idei, mă
gândesc la pepinieră și la acțiuni de apropiere a suporterilor de
jucători.
- Mulți au considerat neinspirată ideea de a se reuni lotul lui Lincar la Mogoșoaia.
- Nu au vrut să creeze un conflict în
Craiova până se lămuresc lucrurile. În plus, și la stadion, și la
cantonament e șantier. La CSU se lucrează serios. S-a organizat un
cantonament în Serbia, s-au disputat deja partide amicale.
- Există voci care te acuză că ai trădat Craiova prin asocierea ta cu clubul sprijinit de forurile locale.
- Eu nu am trădat Craiova! Nu-mi place cuvântul trădare. Aș
fi trădat Craiova dacă mergeam la Steaua. Asta e Craiova! Dacă Adi avea
un proiect bun, aș fi mers cu el. Eu îmi doream să avem echipă, nu sunt
implicat la Extensiv sau Gaz Metan Craiova, sunt la Universitatea. Nu am semnat vreo înțelegere cu Mititelu, nu am promis nimic. Nu consider că e trădare, e penibil.
“Alejandro tremura, tata a plans”
- Ai discutat cu fanii?
- Când am fost la Craiova m-am întâlnit
cu mai mulți lideri de galerie. Mi-au spus „Gică, noi te vom ajuta
mereu”. La Craiova oamenii vor fotbal. Aveam nevoie de o echipă, de asta
am luat hotărârea. Până acum nu m-am implicat, fiindcă nu era nici un
proiect serios. Nu te poți bate la titlu, nu poți să faci performanță
fără investiții, fără trei-patru “piese”. Altfel, stăm la retrogradare,
iar eu vreau să facem treabă bună, să mulțumim oamenii.
- Ce a spus soția?
- Mi-a spus că, dacă îmi face plăcere,
pot să merg la Craiova. Gemma mă susține. De proiect se ocupă oameni
serioși, nu o să-i vezi pe la televizor. Vor vorbi antrenorul și
jucătorii.
- A contat în decizia ta și dragostea pe care ți-a arătat-o publicul oltean?
- Îmi amintesc că am fost cu băiețelul
meu, Alejandro, la meciul cu Vaslui din 2009. Stadionul mi-a scandat
numele, „Craioveanu! Gică Craioveanu!”. L-am văzut pe Alejandro că
tremură, îi dădeau lacrimile. Tata chiar a plâns atunci. “Nu știam că
ești așa de iubit”, mi-a spus, uimit, Alejandro.