CRAIOVASPORT continuă să explice diversiunile ordinare ale lui Mărin, bufonul care se erijează de un cincinal în mare suporter şi salvator al Universităţii Craiova. Demagogul slinos este însă pe cale să distrugă un club pe care ni-l prezintă a fi Universitatea Craiova când are interesul să încaseze banii noştri, dar despre care spune apoi că e jucăria sa şi a familiei sale, panicat de posibilitatea ca echipa să fie salvată de cineva de dictatura sa.
Toată lumea trebuie să ştie contextul retrogradării din 2005, când booveanul a tras sforile pentru a putea lua echipa de la mentorul său, Dinel. Ca să poată pune mâna pe echipă, aceasta trebuia să coste cât mai puţin, pentru că Mărin nu avea nici atunci prea mulţi bani. Clubul a fost dus în liga a doua, sacrificat în interesul celor 2 samsari, fiecare urmărindu-şi propriul interes: miliţianul să vândă clubul pe bucăţi, ca la târg, lotul de jucători şi apoi stema echipei, iar booveanul să pună labele sale unsuroase pe un nume important al fotbalului românesc, de care avea nevoie pentru că era vehiculul perfect spre notorietate.
În schimbul siglei şi a 2 juniori, Ajică a dat o benzinărie, neavând lichidităţi. A făcut rost de bani pentru a încropi un lot abia după ce i-a vândut un teren lui Penescu. Au fost singurii bani investiţi de Mărin în fotbal în aproape 6 ani. Pentru că în afara lotului Caracal + Prepeliţă şi Tănase, el nu a plătit, cu bani sau în natură, pentru alţi fotbalişti. Doar fraţii Costea au mai costat ceva, dar o sumă infimă când vorbim de fotbalul profesionist, câteva zeci de mii de euro. În rest, booveanul a adus doar jucători liberi de contract sau a promovat copii formaţi pe banii publici la centrul de juniori, centru susţinut de Consiliul Judeţean Dolj. E patronul care a investit cei mai puţini bani în fotbalul românesc în ultimii 5 ani.
Apoi a făcut în aşa fel încât clubul să fie sancţionat cu interzicerea transferurilor. Jagardeaua Mărin (caracterizarea îi aparţine idolului său, Jiji) a mimat indignarea, pentru ca apoi să se dea de gol şi chiar să ajungă să recunoască public că totul a fost, de fapt, un plan al său.
Poate că mulţi suporteri se mirau când perversul megaloman anunţa că investeşte milioane în reamenajarea tribunei oficiale, dar se vedea clar că el nu are bani să facă vreun transfer mai de Doamne-ajută... Naivii chiar erau la picioarele lui. Era perioada de glorie, când minciunile îi mergeau şi se găseau încă destui care să pună botul la diversiunile sale. De ce a făcut acele lucrări la stadion şi la terenuri, al căror cost a fost de maxim câteva sute de mii de euro? Pentru că în perversitatea sa, Ajică s-a gândit că va scoate (a se citi extorca) înzecit de la autorităţi, pe care le va şantaja cu fiţuica sa şi le va forţa, în cele din urmă, să joace după cum cântă el. Plus să stadionul, cel mai valoros imobil din oraş -nu doar sentimental, ci chiar financiar-, reprezenta o mare ispită în faţa căreia parvenitul imobiliar nu a putut rezista.
De ce nu a prezentat niciodată Mărin nici un act care să ateste cu exactitate cât au costat acele lucrări? Pentru că ele au fost făcute cu câţiva muncitori necalificaţi (maxim 10-15) care au lucrat la negru şi cu materiale ieftine, cumpărate la preţ redus. Doar că totul a fost prezentat pompos şi într-un stil propagandist în fiţuica sa, iar laudele gratuite s-au repetat ca o bandă stricată din partea celor care s-au simţit flataţi că au fost invitaţi la inaugurare. Unde sunt devizele de lucrări? Unde sunt facturile pe materiale? Booveanul nu a prezentat niciodată nimic. Ba mai mult, el s-a jucat mereu cu suma cheltuită în funcţie de toanele şi de starea sa dintr-un moment sau altul. Când cheltuise peste 500 de mii, când peste 1 milion, apoi peste 3 şi în final s-a oprit la vreo 4 şi ceva. Cum îi venea la gură, aşa ne aburea.
Cei care l-au mai compătimit pe Mărin atunci când el se autovictimiza cu atâta pasiune, ar fi trebuit să se gândească de ce oare îşi dorea el atât de mult să fie patronul acestui
“brend”, dacă au fost atât de mari cheltuielile, iar el nu s-a gândit nici o clipă la propria notorietate? Şi de ce, dacă nu poate face faţă şi nu este un bolnav de narcisism, nu se retrage şi nu lasă echipa altuia mai potent finaciar? Minciunelu e şi a fost mereu limitat din punct de vedere al resurselor financiare. Ce este însă îngrijorător, dacă nu chiar extrem de periculos pentru viitorul apropiat al echipei, este faptul că el ne-a demonstrat că este în stare de orice mârşăvie pentru a-şi continua tirania.
Acum ne uităm cum echipele din provincie fac legea în România. Atât cele cu patroni care investesc, cum sunt Vasluiul, Clujul sau Timişoara, dar şi Urziceniul campion sau actualul lider de la Galaţi, care au ales să profesionalismul în locul circului. Până la succesul celor de la CFR Cluj, Mărin îi îmbrobodea pe creduli cu vrăjeli fataliste, de genul
“nimeni din provincie nu poate face nimic, bucureştenii sunt prea tari şi au de partea lor sistemul care nu ne lasă pe noi să câştigăm cupe, campionate şi ligi ale campionilor…”
Măscăriciul n-avea o para chioară în buzunar, dar se ocupa de mutarea sediului comisiei de arbitri la Sibiu sau de sabotarea lui Mircea Sandu. Chiar dacă “naşul” de la federaţie avea multe bube, nu era Mărin cel în măsură să se ridice împotriva lui. Era prea mic, un fel de muscă zburând în jurul unui elefant. Dar booveanul urmărea doar să creeze puţin spectacol, pentru ca apoi să poată justifica toate nereuşitele sale şi mediocritatea în care zăcea Ştiinţa cu o răzbunare de care am avea parte din partea boşilor fotbalului. Discursul belicos de semianalfabet al lui Ajică a adus doar deservicii clubului. Amărâtul cu ochelari de cocalar a expus Ştiinţa doar de dragul şoului personal şi pentru a-şi masca sărăcia.
Aceasta e radiografia erei Minciunelu, pe care chelul o numeşte cu mult tupeu “mandat”. De parcă suporterii i-ar fi dat lui mandatul de a terfeli culorile alb-albastre şi numele acestei echipe, cu gloria căreia el nu are nimic în comun… Laţul însă se strânge, încet dar sigur, aşa cum spunea chiar idolul din Pipera.
