„Embargoul” bucureştean al "patronului-suporter"

De când a preluat echipa i-a plăcut să-şi constuiască o imagine de patron-suporter. Ştia cât avuseseră de furcă finanţatorii dinaintea sa cu fanii pe care îi trădaseră şi de la început a pozat într-un apropiat al suporterilor, care acum mai are priză doar la unii naivi ce îl chestionează „languros” pe blogul său.

La început chiar spunea că nu-i place denumirea de patron şi că la un moment dat va oferi Universitatea craiovenilor, pentru că este a lor de drept. În schimb, le-a răpit cel mai îndrăgit lucru, mai întâi la figurat, apoi şi la propriu, ducând Ştiinţa lor departe de casă, acolo unde o poate viola în voie, sub protecţia unui primar severinean mai pervertit decât Solomon.

Şi a mai promis „patronul-suporter” că nu va trăda niciodată interesele echipei, în special în beneficiul Bucureştiului care ne subjugase de ani buni. A venit însă din nou timpul să fim satelitul Stelei, să îi cedăm punctele când are nevoie (şi a avut nevoie de fiecare dată de când e el patron), ba chiar a trebuit să salvăm şi Steluţa de la Buzău de la retrogradare. Dar nu numai Jiji a apelat la bunăvoinţa lui. Vasluiului i-au trebuit anul trecut toate punctele în ultima etapă, iar banii lui Porumboiu au fost mai utili decât tururile preliminare ale Europa League, care nu ar fi garantat intrarea în grupe, mai ales că trebuia să şi întărească echipa. Nu doar Moldova a venit după „pământ şi apă” în inima Olteniei. Ardealul a plătit şi el la pauză preţul cerut pentru a întoarce scorul de la 0-2 în inferioritate numerică în fieful „suporterului” de la Severin.

Dar nu s-a oprit la aceste mişelii. Tot „ultrasul” care venea cu rata la meciurile Craiovei Maxima a mai promis că nu va vinde nici un jucător marilor rivale şi doar Dinamo i-a „scăpat” până acum, asta pentru că nu a plătit îndeajuns. Dar pentru a masca o altă trădare avea nevoie de o regie care să-i mascheze promisiunile înşelate. Precedentul a fost Andrei Ionescu. „Micul Balaci” cică nu ar fi vrut să-şi prelungească înţelegerea cu Universitatea, deşi când l-a trimis în Ghencea pentru 500.000 de „arginţi”, Iuda cheliosul a uitat să spună că mai avea aproape doi ani de contract.

A urmat Bornescu şi un alt scenariu, cu altă ceartă fictivă în vestiar, deşi lacrimile lui „Pepe” nu prea l-au ajutat. Portarul titular a ajuns în Giuleşti pentru vreo 400.000 de euro, scăpând şi de plata unui contract baban.

Acum a venit rândul căpitanului din ultimii ani să treacă pe la audiţiile de la Niuiorc. A aşteptat o lună un semn de viaţă, mai avea puţin şi stătea în faţa biroului cu un contract în mână, dar Dorel voia şi ceva în plus. Ceva de neconceput. Bani. Dar tot asta voia şi „patronul-suporter”. Şi astfel a căzut de acord cu prietenul Piţurcă pentru o regie la fel de credibilă precum simularea negocierilor pentru a-l instala pe banca Ştiinţei. Şi s-a mai dus un jucător, aşa cum şi Wobay o să fie vândut pentru că „e neserios şi nu s-a prezentat la pregătiri” sau cum şi Gângioveanu nu a vrut să dea bacalaureatul pentru că Porumboiu era dispus să plătească bani frumoşi pe el, nu înainte de a-l avea în „probe”.

Şi va veni în curând rândul fraţilor Costea să aibă o atitudine de nesuportat şi vor izgoniţi la alte echipe unde vor face performanţă pentru a se învăţa minte. Şi tot aşa, „ultrasul” de la Niuiorc va apăra interesele echipei făcând afaceri profitabile cu puncte şi jucători şi continuând să promită performanţe maxime pentru cei din urmă naivi care îi vor venera ochelarii.