Belea mare: s-a întors Ubi!

Aşa cum ştiţi deja, nu tot ce e pe placul fanilor şi de natură să le mai dea un dram de optimism, e şi în concordanţă cu meschinul interes al lui Ajică. Ubi s-a întors ieri în România, spre bucuria celor care încă mai au puterea să rabde mizeriile niuiorcheze şi au imaginaţia atât de bogată încât să creadă că actuala Universitatea mai e echipa lor. Dacă revenirea numărului 77 le mai dă de doi bani speranţă optimiştilor incurabili, Minciunelu e tot mai nervos. Are, de acum, încă o problemă în plus: îl apucă ameţeala când se gândeşte că trebuie să-i plătească salariul futbolistului din Sierra.

În cercul „connaisseur”-ilor se ştia deja că Ubi a fost pe undeva prin Inglănd, acolo unde s-a antrenat de zor pentru marea gală K1 care va avea loc zilele următoare, când vânjosul african îşi va încrucişa mănuşile cu campionul local Silvian, ca să încheie meciul început anul trecut, dar suspendat fără un învingător cert. Încă nu se ştie care va fi favoritul publicului, dar lupta se anunţă una foarte spectaculoasă pentru martorii oculari.

Sursele CRAIOVASPORT ne-au dezvăluit că africanul ar fi încercat până în ultimul moment să evite confruntarea, străduindu-se timp de o lună să profite de faptul că potentul preşedinte al Universităţii Severin i-a transmis să-şi găsească o echipă care să-l transfere. Adică o variantă care nu numai că l-ar fi scutit pe Ajică de plata unui salariu ucigător de mare pentru situaţia sa financiară, dar i-ar mai fi şi adus în conturi ceva parale, necesare ca aerul pentru evitarea falimentului, prognozat tot mai des de specialiştii de la CRAIOVASPORT Mani Cenăl.

Se pare însă că leonezul n-a reuşit să facă rost de o ofertă cu care să evadeze din sărăcia lui Mărin. Acum, lui „Iulică”, aşa cum îl prezenta tâmp crainicul adus de Minciunelu să polueze fonic Stadionul “Ion Oblemenco”, nu-i mai rămâne decât să suporte regimul boovean. Adică salarii plătite cu vreo două luni întârziere, la limită cât să nu poată depune memoriu (asta pentru cei câţiva jucători cu personalitate, că puştimea probabil n-a văzut cum arată dolaru’ anul ăsta), prime la stânga şi la dreapta şi foarte probabil presiune pentru revizuirea termenilor contractului, mai precis micşorarea unei sume, ştiţi voi care... aia mare.

Prin urmare, de îndată ce a ajuns pe plaiuri olteneşti, Ubi s-a dus glonţ la sala de forţă, acolo unde face ultimele retuşuri, pentru că în curând va urca în ring pentru smardoiala pentru care se pregăteşte de vreo lună prin Anglia.

Cel mai bun să câştige!

“Coach”-ul Aurel, faţă cu reacţiunea (a se citi programarea)...

Antrenorul cel profesionist al severinenilor a povestit deunăzi momentul în care a aflat care sunt obstacolele până la ţinta unanim acceptată şi fixată împreună cu colegii din generaţia sa: paltonul!

“Gheorghiţă Geolgău mi-a spus programul pentru primele cinci etape şi când am auzit de CFR, de Steaua, i-am zis să se oprească la două, că îmi ajung. Şi aşa am fost ameninţat că nu apuc paltonul la Craiova”, a rememorat Ţicleanu secvenţa în care s-a informat despre programul din sezonul care începe în 14 zile. Nu te speria Aurele, nu stăm noi în punctele astea. Noi avem un plan pe termen lung...

Apoi, tehnicianul şi-a pierdut pentru o clipă simţul realităţii. Cu busola rătăcită, mireasa lui Ajică a uitat pesemne de transferurile giuleştenilor şi, imaginându-şi că Minciunelu e de nivelul financiar al “zgârcitului” Copos, iar Vlad stelistu’ sau valetu’ Lucică (şi el tot stelist de fel) sunt la fel de puternici ca Dinu Vamă (pe Ghiţă nu-l intruducem în ecuaţie, că în ciuda titulaturii el se ocupă de treburi ceva mai pământeşti), Aurel profesionistu’ a făcut imediat o paralelă cu rapidiştii, că doar şi noi suntem un club cu pretenţii: “Am vorbit şi cu Marius Şumudică şi el tot la fel se plângea că are un program foarte greu. La despărţire mi-a făcut o urare să apucăm să ne strângem mâna înainte de meciul din etapa a opta şi sper să se realizeze.”

Antrenorul oficial şi-a încheiat apoi alocuţiunea cu o frază jenantă: “Vă asigur că nimănui nu-i va fi uşor cu Universitatea în noul sezon”. Dacă după nici două săptămâni în ograda lui Ajică, “coci”-ul Aurel s-a domesticit într-atât încât nici măcar nu mai găseşte alte formulări de prostit suporterii decât cea slobozită de boovean, putem trage deja concluziile…

Mai contează că o astfel de aberaţie este o jignire pentru cei care iubesc acest club? Mai contează că măreţul obiectiv, cel de “a le fi altora greu cu noi”, o inepţie fără pereche, este de data asta enunţat de un component al echipei anilor de glorie -e adevărat, obişnuit cu compromisurile din perioada Neţoiu- ? Oare ce ar fi obţinut Craiova Maxima dacă tot asta ar fi fost şi mentalitatea lor (noroc că filosofia booveană a apărut câteva decenii mai târziu, altfel palmaresul ar fi fost probabil imaculat) ?


Aurele, întrebările sunt retorice, nu e nevoie să răspunzi. Nici tu, Ghiţă.
Trăiască domnu’ preşedinte!