În paranoia lui, Mărin pare a nu-nţelege ce i se-ntâmplă. Tiranul încă nu e conştient că i se va înfunda de data asta. Ameninţă din nou cu plângeri la parchete, gresii şi faianţe, semn că schizofrenia a avansat şi nici gând să dea înapoi. “Are date” că Piţurcă e pe mână cu răuvoitorul de Chiron şi o să se ducă peste tot să-i reclame, de la Curtea de Apel şi Curtea Marţială până la Haga, ONU şi NATO. Care-i vor da dreptate, “fără tăgadă”. Doar să fie “de bună credinţă” şi să nu fie cumva “în eroare”…
Ospătarul crede că toţi sunt la cheremul lui şi că indiferent cine ar fi aceştia, foşti “maximi” sau personalităţi ale fotbalului românesc, i se vor închina până la urmă pentru că au nevoie de el (aşa cum face penibilul Chiose), ca să le deschidă poarta spre numele Universitatea Craiova, pe care booveanul a pus monopol.
Piţurcă pare însă a nu fi la fel. Poate avea un milion de defecte fostul selecţioner, dar în nici un caz nu e o slugă şi nici vreun antrenor de duzină. Omul are curaj, intuiţie, pricepere. Simte fotbalul, evaluează perfect situaţiile, are ochi la jucători şi a reuşit performanţe incontestabile. Poate că nu întâmplător joacă poker, chiar dacă booveanul Mărin (care nu ştie decât tabinet şi şeptic) vorbeşte dispreţuitor despre acest joc/sport care are federaţie chiar şi-n ţara noastră şi e pe cale să fie declarat oficial sport al minţii, alături de şah şi go. La poker există mari campioni şi ei au calităţi incontestabile. Iar dacă Piţurcă ar fi foarte bun la acest sport, asta nu poate fi decât o bilă albă pentru el.
Pentru unii, poate că Piţurcă a jucat poker în litigiul cu Mărin. Dar se pare că antrenorul nu a blufat, aşa cum încerca Ajică să ne prostească pe la toate televiziunile în căutare de circari. El a vrut doar să-şi facă treaba, dar când s-a simţit umilit n-a mai avut milă de impostor şi a ridicat miza la maximum, ştiind că are-n mână chintă roială. Şi e normal să n-aibă milă, când ştie că la cacealma joacă de fapt impostorul chel care şi-a permis să-şi bată joc de toată lumea.
Fotbalul craiovean n-a avut prea multe “trenuri” în ultimii 10 ani... Doar unul singur, în septembrie 2010. Şi l-a pierdut, atunci când bodiguardul Petrică a blocat poarta cantonamentului la ordinul lui Mărin. Nu ştim dacă şi când va mai avea vreunul. Depinde doar de soartă sau de orgoliul lui Piţurcă. Dacă Piţi se va întoarce vreodată în Bănie, va umple din nou stadionul cu 2 ore înainte de meci. E unul dintre puţinii care ne-ar putea reda speranţa. Până atunci, fotbalul craiovean e în comă. Şi de el nu are grijă un medic, ci un măcelar chel. Un dement cu satârul, înconjurat de câteva slugi infecte, pe numele lor Chiose sau Roşcaca.
Universitatea Craiova a fost cea mai frumoasă poveste, dar acest nemernic hidos de la Booveni a transformat-o într-un balaur. Şi pentru ca o nouă poveste frumoasă să se mai nască vreodată, balaurul trebuie ucis. Dementul cu ochelari de plastic a otrăvit irevocabil spiritul Ştiinţei, anunţându-i practic transformarea definitivă într-un monstru, …adică moartea: “Echipa asta e a mea şi a copiilor copiilor copiilor mei. Luaţi-vă gândul de la ea! Dacă mie mi se întâmplă ceva, copiii mei ştiu ce au de făcut.”
