Blogu' lu preşedintele: Bine aţi venit, prieteni!

Mi-am făcut blog, acum, la început de drum. Ştiu că am promis că mă retrag şi nu mai ies cu fel de fel de declaraţii şi păreri, dar trebuie să spună cineva lucrurilor pe nume. Mă cunoaşteţi foarte bine din fenomen şi mai ales datorită brandului care este, aşa că ştiţi că oricât aş încerca să tac din gură, eu nu pot. Ce, vreţi să mor…? De plictiseală şi de nebăgare în seamă vreau să zic… asta ca să nu-şi închipuie duşmanii că vor scăpa aşa uşor de mine! :)

Am glumit. Să revenim la lucruri serioase. De ce mi-am făcut blog acum, la început de drum? Am văzut că e la modă, şi-a făcut şi Meme, şi Copos, a avut şi Gigi dar l-a închis. Acum, după ce o să mă vadă pe mine, o să-şi facă şi el din nou, ca să nu mai ziceţi că eu îl copiez şi alte bazaconii, să vă convingeţi voi cine pe cine imită.

Nu mi-a plăcut niciodată publicitatea. Eu nu sunt un tip megaloman. Dacă ştiam ce o să păţesc cu aceşti aceşti reporteri şi paparazzi, nu mai dădeam acum cinci ani benzinăria aia pe brand. Dar acum nu mai am ce face, nu mai pot să dau înapoi oricât aş vrea. Aproape toate cuvintele mele sunt întoarse pe toate feţele, spre disperarea mea, care nu mai ştiu cum să fiu mai discret şi să mă ascund de presa invadatoare.

Eu iubesc foarte mult brandul, dacă nu mă credeţi puteţi să-i întrebaţi pe toţi cei care mă cunosc. Ştiu că sună ca o dedicaţie de manelist, dar acesta este adevărul. Din cauză că mulţi dintre voi sunteţi intoxicaţi, vreau să vă aduc pe drumul cel bun, aşa că voi fi sincer la maxim.

Aşadar, curaj acum, la început de drum! Forţa Ştiinţa! Pe ei, pe mama lor!
Am mari emoţii, că sunt la început de drum… Probabil duşmanii o să mă acuze că tot repet asta pentru că vreau să manipulez şi o să-mi reproşeze, pe nedrept, că nu e nici un început de drum, că sunt de cinci ani la echipă şi nu am reuşit nici o performanţă, sau alte prostii.

LATER EDIT:
Vă mulţumesc pentru miiile de mesaje de felicitare şim cer tot odată scuze că Vlad nu fu atent cînd scrisă cei dictai io şi înţelesăi că greşi eronat şi scrisă maxim în loc de maximum. Probabil se gândea la Minodora… Credeţimă că io nu sînt de vină, io iam dictat bine, da el na fost atent cea scris.

Să ştiţi că chiar mă gândesc să scriu chiar io personal de mâine, aşa cum hotărâi să fac şi acuma. Singura chestiune nefastă e că găsesc mai greu literele. Oricum, vă spun io că la mine pe blog nu se va mai face asemenea greşeli pe viitor.

Forţa Ştiinţa!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu’ lu’ preşedintele: Despre MINE

AM TATUATĂ PE FRUNTE MARCA “PINOCCHIO”

 M-am născut într-un salcâm, într-un cuib… din Booveni, un sat situat la o juma de oră de mers cu rata distanţă de Craiova. Mă mândresc cu satul meu, acolo mi-am format eu inventivitatea care mă caracterizează. De exemplu, acoloşa am mâncat pentru prima oară măsline. Delicatesele proveneau de la oile vecinilor, dar eu eram foarte inventiv, ca şi azi.

Eu sunt cel mai mare suporter din istoria Universităţii Craiova. Încă din 1978, veneam cu verişorul meu, pe care îl porecleam Lubeniţă, la Craiova, via Drănic - Segarcea. Nu ratam nici un meci al Ştiinţei, atât acasă, cât şi în deplasare. Ştiu că nu e frumos să minţi, dar dă bine la siviu. Eu de aia mint de îngheaţă apele... din vale de la Jâi. Aşa am inventat şi snoavele cu Ajică şi cu păscutul vacilor, după ce am văzut ce furori a făcut Gigi în presă, cu povestirile lui despre capre, oi şi miei cu o nară.

CRAIOVA - O DESTINAŢIE BLESTEMATĂ PENTRU SOARTA ŞTIINŢEI

Când eram mic am fost şi la şcoală. De acolo cred că mi se trage carenţele de exprimare de care râdeţi voi azi. Şcoala generală am terminat-o greu, dar meritat. Eram în Craioviţa Nouă, repet de fiecare dată asta pentru că e un cartier cu mulţi suporteri şi poate mai câştig popularitate. Am vrut să fac o figură frumoasă şi am fost şi la liceu, dar nu am făcut rost decât vreo 15 ani mai târziu de diploma de bacalaureat. Profesorii rău-voitori nu au vrut să îmi dea şi mie note bune, dar eu sunt inventiv, aşa că am scăpat: acasă îi spuneam lu’ tata că sunt duşmanii mei şi vor să mă distrugă.

Am fost mereu complexat că nu am avut şcoală, aşa că după ce am parvenit, visul meu secret a fost să am şi eu o diplomă. În acest moment, la 42 de ani şi cu burta din dotare, fac facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, că m-am împrietenit cu Corneliu Stroe, pe care l-am invitat pentru imagine pe la câteva meciuri şi i-am dat o funcţie la mişto în club, ceva cu … de onoare.

Când eram în armată vroiam să mă tirez din ţară, dar cum eu sunt foarte fricos din fire şi pe atunci nu aveam bani de 2-3 badigarzi, ca acuma, am renunţat la idee.

REVOLUŢIA DIN BUDA MEA

Revoluţia m-a prins în izmene, pe WC. Acolo eram când a venit un moldovean, coleg de unitate militară, să mă anunţe şi pe mine şi să mă roage să ies mai repede, că vrea şi el la budă. Aşa că am participat activ la evenimente, mai ales că mâncasem şi nişte fasole.

După revoluţie nu descoperisem încă aparatul de ras, aşa că aveam o claie în cap… după cum bine se poate observa şi în poze. Am vrut să fiu şi eu la modă şi să mă fac metalist, dar nu m-au primit ăia în grupul lor, că m-au prins ţopăind şi chiuind pe manele.

Am luat ...viaţa-n piept, de jos în sus. Munceam câte 30-40 de ore pe zi la descărcat navete. Pe urmă m-am făcut ospătar şi toate rudele erau mândre de mine. Am trecut prin multe, dar de fiecare dată când cădeam, mă ridicam imediat. Mi se mai spunea şi Hopa Mitică (cade-n …cap şi se ridică). Ce mai, reînviam, eram exact ca pasărea Feonix.

După ce m-a luat Dinel sub aripa lui, am profitat de situaţie ca să deprind cât mai multe din tainele afacerilor şi apoi am reuşit să fac pasul spre o categorie superioară. Inventam biznisuri pe bandă rulantă, aşa că acum sunt putred de bogat, deţin mai multe corporaţii. Am pus mâna şi pe clubul de fotbal, ceea ce urmăream de mult, aşa că dintr-un neica nimeni am ajuns ditamai preşedintele lu’ brendu. În ultimu timp m-au tot luat ăştia de la CRAIOVASPORT la caterincă şi mi-au bagatelizat titulatura, aşa că i-am pasat-o temporar lu’ Ghiţă Geolgău.

AM RĂMAS ACELAŞI

Cum eu mi-am făcut blog ca să aveţi voi, cei mulţi, unde mă venera, trebuie să bag la final şi o harneală de-asta să vă ungă pe suflet: deci, eu sunt un om foarte modest şi chiar dacă am avut nişte realizări senzaţionale, nu m-am schimbat deloc. Unde mai pui că sunt şi mai “inventiv” ca în copilărie, sunt în stare să inventez miliarde de scuze pentru care Universitatea Craiova se zbate în mediocritate şi haos.

P.S. Am pus pe blog şi un album. Stiu că aţi fi preferat imagini cu trofeele Ştiinţei câştigate în mandatul meu, aşa cum v-am promis şi că nu vă interesează pozele cu mine călare pe cal, din armată sau îmbrăcat în cauboi. Dar eu sunt idolu’ vostru, aşa că simt nevoia de adulare. Nu că aş avea cultul personalităţii, dar nu mi-am riscat degeaba averea, mai ales că nu mi-a dat nimeni o cană cu apă.

După cum remarcaţi, am fost şi peste “baltă”, ca orice biznismen care se respectă. Apropo, de acolo mi-am luat ochelarii ăia şucari, era un libanez cu o masă pliantă şi vindea la 2 dolari bucata, made in Niuiorc.



Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Poze cu MINE:

Aceste imagini este un pamflet.

Este postate aici la caterincă.

Am revenit !!!

Pentru toţi suporterii celei care a fost odată Universitatea CRAIOVA, echipa aceea care juca acasă pe “Ion Oblemenco”, CRAIOVASPORT revine de astăzi, de această dată în format de blog.

Vom comenta împreună orice, începând cu minciunile de pe blogul lui nea Adi, la rubrica “Blogu’ lu’ preşedintele”, vom spune adevărul despre ce se întâmplă acum la Ştiinţa şi, uneori (sau deseori), vom încerca să facem puţin haz de necazul pe care ni-l oferă în fiecare zi, cu multă dărnicie, cocalarii din fruntea clubului pe care îl iubim.