“Sînt surprins că în continuare văd că se bate la poarta mea. E momentul să dăm cărţile pe faţă în ceea ce s-a întîmplat cu Adrian Mititelu. Eu aveam un salariu de 400.000 de dolari pe an la Craiova, însă ultimele 6 luni am jucat gratis, n-am văzut nici măcar un dolar. Nimic.
Mai aveam 5.000 de euro pentru fiecare victorie şi în acel sezon cred că am avut 15-16 victorii. Nici un ban din acei 75.000-80.000 n-am văzut. Am zis să plec de la Craiova şi să fiu băiat bun să nu pun clubul să plătească acele restanţe în valoare de peste 270.000 de dolari. Am plecat în Arabia şi am făcut un bine Craiovei. Am plecat ca să nu mai fiu nevoit să joc gratis la Craiova, asta trebuie să ştie lumea. În plus, Mititelu a vrut să mă dea afară de la Universitatea de vreo 3 ori şi tot de atîtea ori a venit la mine să ne împăcăm şi să mă-ntorc la echipă”.
Stoica e un jucător ca oricare altul. Nu mai e nici aşa de tânăr încât să fie condamnat că nu acceptă să joace la nesfârşit neplătit (Apropo, e de mirare că echipa se zbătea la retrogradare cu jucătorii neplătiţi de 6 luni?). Experienţa şi valoarea îi dau un alt statut faţă de foşti coechipieri precum Bărboianu, Barbu, Buşu, Buleică sau alţii asemenea. Aşa că patronii de cluburi întâmpină cu Dorel Stoica aceleaşi “probleme” cu care s-ar confrunta în relaţiile cu orice alt fotbalist cu personalitate. Pentru a nu-i mai fi plătit salariul, Stoica a fost aruncat ca o măsea stricată în iarnă (vezi şi cazul Wobay), deşi dirija tot jocul echipei, în schimbul sumelor uriaşe care-i erau datorate jucătorul primind cadou eliberarea de sub jugul sărăciei boovene.
Acum, ospătarul falit nu face altceva decât să ceară bani unui jucător neplătit de jumătate de an. Nu-l putem condamna pe Dorel că a ales Steaua, am fi putut-o face doar dacă şi Minciunelu i-ar fi oferit ceva, orice, măcar apropiat de ce i-a oferit Piţurcă, iar severineanul ar fi ales şi atunci Ghencea. A nu se înţelege greşit: îi ţinem pumnii preşedintelui în tentativa sa de a mai scoate ceva de pe urma fostului căpitan, măcar pentru a mai plăti din restanţele salariale ale jucătorilor, adică o mică gură de oxigen înaintea tot mai apropiatului colaps.
Dar e evident că pe Minciunelu nu-l doare că nu mai e Stoica în primul unsprezece, nu pentru evidenta pierdere din jocul Ştiinţei suferă Ajică. El tânjeşte după ce-i lipseşte cel mai mult: BANII !!! Dacă Steaua ar fi sărit spre Niuiorc cu câteva sute de mii de euroi (să zicem în urma unor scurte negocieri, în care e de la sine înţeles cine ar fi avut „poziţia de forţă” – în nici un caz Minciunelu), tot “conflictul” se stingea instantaneu. Dorel Stoica ar fi fost prezentat fanilor în fiţuica prezidenţială, timp de câteva zile, drept trădător, etc, de ajuns cât să-i zugrăvească o imagine de nedigerat pentru suporteri şi să mute reflectoarele de pe impotenţa financiară a preşedinteşlui de brend, care a desăvârşit ce a început Neţoiu.
Comandantul a folosit acum aproape un deceniu o strategie “de epocă romantică”, Niculescu mergând la Dinamo ca jucător liber, varianta oficială fiind că fotbalistul nu mai era interesant pentru club pentru că era plătit prea mult faţă de cât oferea... După ani buni de-atunci, Ajică de Booveni, pe atunci un mare contestatar al miliţianului-dar despre asta vom mai vorbi în curând-, a perfecţionat strategia de manipulat suporterii naivi. Acum de vină sunt jucătorii, care vezi Doamne nu iubesc clubul, de parcă ar scrie aşa ceva în vreun contract de fotbalist profesionist (aşa cum ni-i prezintă cei din conducere, atunci când le convine sintagma) din această lume. Invocând falsa imagine de suporter înfocat pe care încearcă să şi-o creeze cu orice prilej, Minciunelu se preface, atunci când are interesul, că nu poate lucra cu astfel de caractere, oricât de valoroase ar fi ele în posesia balonului. O manipulare grosolană, de o perversitate inegalabilă.
Ce dezvăluie Stoica în interviul din gsp este stupefiant. Cel puţin pentru cei care îşi imaginau că la Universitatea Booveni lucrurile funcţioneză altfel. Dacă ceea ce spune fostul jucător al Ştiinţei e adevărat, Mărin îşi va pierde dreptul moral de a revendica milionul, dacă şi nu pe cel legal. Dar, ce este cel mai important e faptul că oamenii pot vedea din ce în ce mai limpede ce se ascunde în spatele scenei pe care Minciunelu îşi joacă cu multă iscusinţă rolul de patron-suporter.
Ultima mărturie de acest gen îi aparţine chiar idolului Gigi, care a divulgat deunăzi culisele transferului lui Andrei Ionescu, cu Minciunelu care-l suna pe cioban să-i propună una bucată jucător, la 500.000 “în viu”, cerşind practic bani pentru cel despre care spunea iniţial că e „Noul Balaci” şi apoi că a fugit la Steaua şi a trădat Craiova. Îl adăugăm şi pe Stoica listei lungi de oameni care l-au demascat pe Ajică (Costică Ştefănescu, Cârţu, Napoli, Wotte, etc), arătându-i bucăţi mici din adevărata sa faţă, una de o maximă hidoşenie odată ce puzzle-ul se întregeşte.
