Piticania şi gângania şi-a enervat propriul idol

Idolu’ Jiji:

“Bă să nu cumva să ne bată mititelu ăsta, piticu’ naibii. Piticania naibii, ne şi bate piticania... Ce-nseamnă că se răzbună în cel mai extrem mod posibil? El e o piticanie care nu poate în nici un extrem să se răzbune, e prea piticanie şi gânganie. Uite asta-i transmit io lu’ gângania... o să-i iau şi pe fraţii Costea, liberi, că vreau să văd cum se răzbună dup-aia mai tare!”

...Păi ce făcuşi Mărine, te şucărişi cu idolu’ tău? Acuma cu cine te mai bagi tu în seamă şi pe cine mai suni tu din mijlocu’ parcării de la Niuiorc, vorbind tare ca să vadă lumea ce important eşti? Şi-acu’ pentru cine mai faci tu “nişte lobby”, jagardeao?

Run for your life! (III)

CRAIOVASPORT vă prezintă în inclusivitate povestea “primelor zile de după Piţurcă”! Jurnal de Govora, Partea a III-a.


Şucărit că Beldie nu i-a cântat în strună, Minciunelu a ordonat sfârşitul antrenamentului. În faţa oştirii de găini, Mărin şi ai săi au făcut pasul înapoi şi s-au regrupat la hotelul închiriat de Reghe. Ajică a convocat imediat conducerea interimară la o şedinţă, fiecare propunând câte o emisiune la care să intre şi să încerce să convingă suporterii că Mărin e lucrat şi va retrograda din cauza duşmanilor care-l asupresc. Odată planul făcut, cancelaru’ s-a evaporat spre bucătărie, leşinat de foame. Şi-a mai revenit doar după ce a balotat 7 ciorbe şi 15 copane cu-n lighean de fasole. Cu potolu-n maţ, Roşcalbastrul se putea acum ocupa de problemele stringente ale echipei.

“Băieţi, la sala de forţă să intraţi câte 1, ca la veceu. Hai, maxim 2. Dacă încercaţi mai mulţi deodată, riscaţi să rămâneţi blocaţi în magherniţă”, le explică Aurel fotbaliştilor cum stă treaba la Govora.

“Aurele, nu mai spune discreditări despre hotel. Şi nu mai te băga tu la sala de forţă, că ăştea e prerogativele lu’ preparatoru’ Martinel. Mai bine spune-i broscarului să facă programu’ cu 2 zile înainte de-acu’ încolo şi să mi-l aduceţi să-l aprob, să nu mai fie debandadă ca azi. Vreau să ştiu la ce oră e antrenamentele, la ce oră e mesele, tot… Aşea degeaba fac io cu cancelaru’ o tactică bună, dacă e lacune în programu’ de pregătire”.

“Am înţeles Şefu’”, îşi aprobă Chiose stăpânul.

Gata de luptă cu dujmanii, Mărin ordonă apoi:
“Cancelare, fă-mi legătura cu Sa-muilă!”

În studioul de la gesepeu, prezentatorul de can-canuri îi făcu imediat intrarea lui Ajică:
“Dragi telespectatori, intrăm acum în di-rect cu domnul Ajică Minciunelu, care are nişte informaţii spumoase de la Govora. Domnule Minciunelu, bună ziua!”
“Bună!”

“Domne, ce se-ntâmplă domne acolo, e ca la nebuni, aud că nu vă puteţi antrena…”

“Da domnu’ Sa-muilă. Este o chestiune care nu aşi fi bănuit-o niciodată că poate să se-ntâmple.”

“Dar cum domne, au năvălit găinile, cum a fost…?”

“Deci sînt convins că nu a fost o simplă întâmplare. A fost o chestiune premeditată... La un moment dat, pe teren a intrat şi un porc, ca să ne atăce. Vă rog să mă credeţi că am şi eu o limită. N-am mai putut să suport şi l-am tăiat…”

“Incredibil… deci l-aţi tăiat… şi unde se află porcul în acest moment?”
“La hotel la noi. Îl pune cancelaru’ acuma la proţap…”

“Domnu’ Minciunelu, povestea asta este foarte savuroasă… Vă zic eu, dacă e de la duşmani, porcu’ ăla e porcu’ troian, hahaha…”
“Domne, dumneavoastră glumiţi, râdeţi p-acolo, şi eu p-aici mă lupt cu o gaşcă care…”

“Bum!”, se auzi deodată un zgomot puternic. “Bum! Bum! Bum!”. Toată lumea era la podea, panicată.

“Deci domnu’ Sa-muilă, chear în acest moment au atăcat hotelu’ în care sîntem noi!”, relată booveanul pe un ton asemănător cu cel al lui Adelin Petrişor, când transmitea din Afganistan.

“Cum… unde… cine domnu’ Minciunelu?”
“Aceeaşi gaşcă care mă blochează de ani de zile, n-are rost să-i mai enumăr!”, urla Mărin în celular ca să acopere rafalele ca de mitralieră şi ţipetele disperate ale argaţilor panicaţi.

“Incredibil de spumos...”, se minună Sa-muilă. “Chemaţi domne poliţia...!”, apucă să mai spună jurnalistu’ înainte ca legătura telefonică să cadă.

Ridicând privirea, Ajică dădu cu ochii de cancelar, care, galben la faţă, rămăsese în picioare şi se fleoşcăise tot:
“Cancelare, piteşte-te, să nu te nimerească Doru Măgaru!”, îi strigă Mărin. Lacheul rămase însă la verticală şi încercă să îngaime ceva:
“Şefu’, ştiţi... nu trage nimeni, am mâncat nişte fa... fasole...”, bolborosi moldoveanul.

După câteva secunde de uluială, Mărin realiză despre ce e vorba şi se ridică nervos de pe duşumea.
“Bă tu faci mişto de mine? Bă cancelare bă... nici tu nu eşti ce credeam io că eşti..”

“Şefu’, iertare!”, căzu în genunchi ciorbarul. “Iertare, Măria ta!”

“Poate «Alinutza ta», bă nesimţitule”, îşi făcu intrarea în sala de mese secretara, care tocmai ce se trezise şi nu ştia ce se întâplase cu câteva secunde mai devreme. “Ce Măry, mai ai pe una Măria, sau ce zice ăsta acia?”, îl chestionă piţipoanca pe boovean.

“Stai fă-n banca ta, că nu nu te pricepi tu la fotbal!”, o puse imediat la punct Ajică.

“Ma questo non e profesionizmo, con queste başine... ma per favore cancelaro, in Italia non si besono i viceprezidenti...!”, gesticulă ofuscat alenatoru’.

“Scuzate don Nicolo, ma o mangiato fasole...”

“Gata bă, nu mai vă certaţ, noi trebue să fim uniţ ca să înfrângem dujmanii! Cancelare, fă-mi iar din nou legătura cu Sa-muilă.”


...peste 2 minute:
“Alo, domnu’ Minciunelu, ce e domne cu povestea asta cu bomba, aud în cască… îmi spun colegii din regie că au fost nişte bubuituri…?”
“Deci domnu’ Sa-muilă, a fost un incident nefericit care nu vreau să mai îl dezvolt. Am trecut şi peste asta, că de 5 ani mă lupt cu ei…”

“Domne dar asta e prea de tot… Să revenim la povestea cu antrenamentu’…”
“Deci vă spun că dacă ştiam aşea, mai bine stăteam în oraşi, puneam pe Petrică la poartă la cantonament să nu vină suporterii să protesteze şi nu mai mă-mprumutam nici la Reghencanf”.

“Dar domnu’ Minciunelu, cât este adevărat şi cât nu din povestea asta care circulă, cum că i-aţi fi dat şi lu’ Reghe o dezlegare…?”
“Hai domne să fim serioşi, acu’ i-am dat şi-ăstuia o dezlegare... Domne, din cauza lu’ Piţurcă s-a declanşat o extorsiune în oraşi, din care n-am putut să dorm cu nevastă-mea-n pat şi a trebuit să vin aci la Govora”.

“Domnule Minciunelu, este extraordinar ce-mi spuneţi. În ce sens extorsiune?”
“Deci acu’ s-a lansat o modă aşea, toată lumea încearcă să mă extorcheze. Vă rog să mă credeţi că nu mai ştiu la cine să mai mă plâng. Deci acest Piţurcă le-a dat idei şi acuma toţi creditorii vror să le dau fotbalişti dacă n-am bani. Chear şi femeia de servici a venit la mine şi mi-a spus că dacă nu-i dau salariile restante ea nu mai dă cu mătura decât dacă-i dau şi ei o dezlegare. Nu se poate aşea ceva, vă rog să mă credeţi! I-am făcut toate voile lu’ această individă, toate nebuniile, i-am cumpărat şi mătură nouă...”

“Incredibil! Domnu’ Minciunelu, este foarte spumos ce-mi spuneţi. Şi cum aţi rezolvat problema?”
“E, acuma nu mai are importanţă, dacă am văzut că insista şi a pus presiune pe mine, ca să nu vadă suporterii mizerie prin faţa clubului şi să protesteze, i-am dat o dezlegare de la Primăvara. Dar nu e valabilă, i-am dat-o aşea că ştieam că nu e valabilă…”

“Domnu’ Minciunelu, auziţi ce spune domnu’ Dragomir, că ar fi valabilă dacă aţi semnat-o. Spuneţi domnu’ Dragomir!”

“Păi cin’ te-a pus băi nene să semnezi, ia-ţi bă frate avocaţi şi beleşte ochii, nu mai semna aşa…”, strigă sfătos Corleone.

“Domnu’ Dragomir, alo… m-auziţi, aloo…!”

“Domnu’ Minciunelu, vorbiţi domne în telefon că pierdeţi semnalu’! Mereu e aceeaşi problemă, parcă vorbiţi din canalizare…”
“Alooo, deci domnu’ Dragomir, dacă nu stăpâniţ aceste chestiuni de ordin jiuridic mai bine nu vorbiţ, că vă faceţ de râs…”

“Cine domne nu stăpâneşte…? Domnuuu’… Minciunelu, aveţi grije cum vorbiţi că eu nu sunt alenatoru’ ăla al dumneavoastră! Retrage-te domne din fotbal dacă nu te ţin balamalele...”

“Domnu’ Dragomir, nu mai vă antepronunţaţ!”, urlă Mărin disperat. “Nu mai vorbiţ aiurea-n tranvai, că sînteţ în afara realităţii. V-aţ aliat cu aceşti indivizi care mă blochează de ani de zile, n-are rost să-i mai enumăr şi treceţ în derizoriu chestiunea... Ce, sîntem pe timpu’ lu’ Pazvante Chioru’, une sîntem noi aci?”

“Domne eu atât îţi spun, dacă ai semnat, Gogoşoiu e al femeii de servici…”

“Cum domne, acu’ când s-a pârguit aşea? Io nu i-l dau pe Gogoşoiu! Domnu’ Dragomir, fiţ corect, nu are acoperire regulamentară! Vă rog să mă credeţ că este o găselniţă, femeia de serviciu vine cu un litigiu fals!”, zbieră Mărin.

Discuţia s-a încheiat brusc, telefonul supraascultat de Denea al lui Mărin pierzându-şi din nou semnalul. Sătui de amatorismul de la echipa booveanului, jucătorii s-au adunat în beciul pensiunii au pus la cale o evadare ca-n filme. Majoritatea acestora au hotărât să sacrifice masa de seară şi s-o taie din hotel în timpul acesteia, când paznicul cel mai vigilent, recte cancelaru’, era vulnerabil.

Trimişi să doarmă după-amiază, majoritatea jucătorilor n-au putut închide un ochi de emoţie. Momentul marii eliberări se apropia. Când bucătăresele au terminat de gătit piureul şi copanele, Aurel a plecat prin hotel să dea alarma că e gata potolul. În calitate de căpitan al echipei, Găman l-a asigurat pe Chiose că drept recunoştinţă faţă de condiţiile de pregătire oferite, jucătorii îi poftesc pe conducători să mănânce primii:
“Nea Chiose, mâncaţi dumneavoastră întâi şi coborâm şi noi când terminaţi.”

“Bă Valerică, ai înebunit, vrei să halească cancelaru’ tot şi să rămâneţi nemâncaţi?”

“Aşa m-au mandatat colegii, să vă răsplătim pentru tot ce faceţi pentru noi.”

“Bine bă, dacă este dorinţa voastră iexpresă...”

Argaţii din ştafu’ lu’ Mărin s-au îndreptat spre sala de mese şi au dat iama-n cartofi, doar Mărin mai întârziind în cameră, reţinut puţin de Alinutza. În 15 minute toată lumea era strânsă în hol, iar Bărboianu era santinela gata să dea de şase şi să ţâşnească primul spre libertate. Din sala de mese se auzeau zgomote de linguri care lovesc farfuriile, cioflăieli şi râgâieli. Când a simţit că zgomotul creşte în intensitate, Fane a zbughit-o pe uşă, urmat de Găman şi restul grupului. Nătâng din fire, Dina s-a-mpiedicat de uşă şi a trezit suspiciunea lui Lung senior:
“Tăbârbă, ia vezi bă ce se-ntâmplă!”

“Nu e nimic Silviule, râgâi cancelaru’”, îl asigură Aurel că totul e-n ordine.

Săndel nici nu apucă să se aşeze la loc şi să reia înfulecatul, că din hol se auzi o nouă bubuitură. Minoritarul Nicolae alunecase pe o coajă de banană aruncată ceva mai devreme de devoratoarea Alinutza.

“Bă prostule, tu ne dai de gol să moară mama!”, îi reproşă din plin fuleu Dănănae.

“Socheres banana, mânca-v-aş pula voastră!”, încercă Gechi să se scuze.

“Alarmaaaaaaaaaaa!!!”, urlă ca din gură de şarpe Tăbârcă, şocat de ce vedea.

Ţipătul disperat al ex-“metodistului” fu auzit chiar şi de Mărin, de la etajele superioare. Parcă intuind pericolul, stăpânul o abandonă pe Alinutza şi alergă spre cel mai apropiat balcon, ca să vadă ce se petrece. Odată ajuns la balustradă, mare-i fu mirarea lui Ajică: o echipă aproape întreagă gonea pe scările hotelului, îndepărtându-se de stabilimentul închiriat de păcăliciul Reghe.

Speriată, Alinutza ieşi pe geamul de la dormitorul matrimonial şi îl strigă pe amorezul burtos:
“Măry, nu mai mă lăsa singură în hotelu’ ăsta părăsit, că mi-e frică de strigoi!”
“Stai fă o ţâră, că vin înapoi, nu vezi că fug fotbaliştii? …Aurică, ia măsuri, vezi unde se duc ăştea!”

“Dragi fotbalişti, unde fugiţi aşa ca nebunii? Vă rog să vă întoarceţi şi drept recompensă o să vorbesc cu Reghe să vă arate doamna Prodan o ţâţă!”, îi ademeni Chiose pe fugari.

“Ma che cazzo succede qui?”, întrebă iritat şi dezorientat alenatoru’.

“Stai tranchilo Nicule, că îi suspendez pe toţi!”, căută Mărin să păstreze calmul.

“Nea Aji, eu stau aici că sînt nepotu’ lu matale, nu te las la greu!”, sări Buşu în apărarea unchiului său, care a stăruit ca rubedenia să ajungă fotbalist.

“Şi eu la fel!”, îl completă Silvică, încercând să pară convingător. Apoi zise amărât, ca pentru sine: “Ce-aş mai tuli-o şi eu, că e nasol cu vântu’ ăsta prin buzunare, da’ mă bate tati dacă află…”

“Ma io volio alenare, sinior Mărin!”, se îndârji alenatoru’, pus pe fapte mari.

“Bă băiatule, mă tragi tu la răspundere pe banii mei? Păi de-aia te-am adus io pe tine acia bă, mânca-ţi-aş pula ta, să antrenezi?”

“Şefu’ , aici e mâna lu’ Piţurcă! Dacă ăla nu le dădea încredere şi personalitate, nu fugea ăştea niciodată de-aci”, dibui Roşca toată tărăşenia.

Evadaţii se îndepărtau metru cu metru de Bastilia booveană, iar gustul libertăţii începea deja să le întunece raţiunea, ca într-un vechi film cu Paul Newman.
“Run forest!”, îşi impulsionă colegii Lopes, relaxat la gându-l că-l aşteaptă o vacanţă prelungită la Rio.

“Ce zîsă ăsta bă?”, întrebă Nilă.

“Nu-nţelesăi… ceva cu Foresta”, îi răspunse Cioara gâfâind.

“Cică ne transferă nea Piţi la Foresta”, confirmă pe un ton serios Prepeliţă, expert în caterincă.

“Ce bă? Florine io mă-ntorc, să moara mama! Nu merg la Foresta!”, se panică mezinul, slăbind ritmul sprintului eliberator.

“Nu te-ntorci bă niciunde!”, îl potoli imediat big bradăr cu un capac scurt peste ceafă.

“De ce dai mă, de ce dai?”, exclamă revoltat Costea cel blond, ca-n “Reconstituirea” lui Pintilie.

Stoianof, care dormea când colegii săi plănuiau evadarea şi nu apucase să afle despre ce e vorba, se ţinea năuc după turmă, încercând să-şi dea seama care e şmenu’:
“Unde s-or duce ăştia mă, să moara mama...? Mă duc şi io după ei, or fi descoperit vreo hamburgherie mişto pe-acia...”, se gândea Bulgaru’.

Situaţia era albastră pentru Mărin, care risca să-şi piardă jucăria. În ultima clipă, dezastrul care se prefigura a fost însă evitat temporar. Salvatoarea lui Ajică s-a dovedit a fi tot păcătoasa ibovnică de-o vârstă cu fie-sa. Sub pretextul că a uitat prezervativele la Niuiorc, Alinutza îl chemase la Govora pe şoferul Auraş, pe care însă intenţiona să-l facă util după ce Mărin ar fi adormit şi-ar fi lăsat-o nesatisfăcută. “Tăuraş”, aşa cum îl porecleşte nebunatica Alinutza pe şoferul lui Minciunelu, se apropia de staţiunea uitată de timp la bordul unui gipan sub sechestru, lăsând în urma sa un nor de praf.

“Helău, Tăuraş, taie-le calea lu jegoşii ăia de fodbalişti, că ievadară spre Craiova!”, îl puse în gardă secretara.

Ager la minte, şoferul lui Mărin (un fel de Ricky al Columbenilor) s-a-nsemnat imediat care e şusta şi a-nceput să-i întoarcă spre hotel pe fugari, cum îndorceau câinii oile idolului Jiji pe vremuri. Doar doi dintre aceştia reuşiră în cele din urmă să scape şi o luară la sănătoasa peste câmp, prin ciulini. Găman şi Bărboianu aveau la ei o hartă pe care o primiseră mai demult de la Piţurcă şi care i-a ajutat să nu se rătăcească.

Fără să ştie că Tăuraş luptă pentru el, Minciunelu se retrăsese deja în sala de mese împreună argaţii (prilej tocmai bun pentru moldovean să mai bea o ciorbă) şi reorganizaseră celula de criză, în timp ce Alinutza cobora şi ea din dormitor, cu părul răvăşit şi jarteaua lăsată până spre genunchi.
“Măry, mie îmi e frică de strigoi acilea în otelu’ ăsta dărăpănat”, se văietă piţipoanca.

“Fă, eşti în eroare… acia nu e strigoi, că a verificat cancelaru’ peste tot. E de prisos să mai invoci această chestiune…”, o linişti booveanul pe secretară. “Cancelare, ce ne facem, ce-i minţim pe suporteri?”

“Şefu’, propun o idee: să împrăştiem zvonu’ că jucătorii au plecat la fondu’ proprietatea cu nişte sacoşe mari, ca să ia banii şi să moară dujmanii de necaz! Îl sun pe şocâtele Şoric, că dă imediat la gesepeu?”

“Taci bă dreaqu’ din gură! Cancelare, numai idei proaste ai… Ia şi prinde-l iar pe Sa-muilă!”

…peste câteva minute:
“Bună seara domnu’ Minciunelu!”
“Bună!”

“Domnu’ Minciunelu, aţi acaparat toată atenţia, ce s-a mai întâmplat la Govora?”
“Deci e aceeaşi gaşcă care mă blochează de ani de zile, n-are rost...”

“Ştim, n-are rost să-i mai enumeraţi…!”, îl întrerupse gesepistul, care nu mai avea răbdare să asculte pasajul.
“Deci domnu’ Sa-muilă, vă rog să mă lăsaţi ca să-mi duc la capăt ideile, că alfel nu mai va înţelege nimic telespectatorii!”

“Da domnu’ Minciunelu, dar aţi mai spus asta şi suntem în criză de timp, trebuie să-l sunăm şi pe domnu’ Becali…”
“Ce Becali bă, domnu’ Sa-muilă, voi vreţi acu’ să faceţi circ?”

“Nu domnu’ Minciunelu, da’ e normal să-i ascultăm şi dânsului punctul de vedere… n-aţi văzut ce spumos e?”
“Domnu’ Sa-muilă, să nu deraiem, nu mai spuneţi prostii, aicea e o chestiune serioasă, nu e vorba de spume…”

“Bună seara domnu’ Becali, sunteţi în direct”, îl ignoră măscăriciul cu lavalieră pe Mărin.

“Alooo, domnu Sa-muilă, cine e domne ăla de la telefon?”
“Băă Becalii băă, vai de capu tău bă, io sînt VIP...”, se umflă-n pene Ajică.

“Hăhăhă hăhăhăhăhăhăăă hăhăhăhăhăhăhăhăhăăăăă! Eşti Veri Important Papa-gal! Hăhăhăhăhăăă!”

“Domnu’ Becali, să păstrăm...”

“Ce să păstrăm bă, când vorbeşte Becali să nu mai luaţi papagali de-ştea! Bă Mărine, eşti o jagardea!”

“Alo… deci domu’ Sa-muilă, io nu vorbesc cu ăsta, vă rog să-i spuneţi că bate câmpii… Alo…”

“Domnu’ Minciunelu, puteţi să-i spuneţi dumneaoastră, că vă aude!”

“Bine-nţelesss! Adică stai aşa… ce să-mi spune mie mă? Ăsta e o jagardea şi o zdreanţă... firia naibii de jagardea care eşti!”

“Alooo… deci Becali bate câmpii…. e tralala!”

“Domnu Sa-muilă, să nu mai folosească cuvântu’ tralala, că ăsta e cuvântu’ meu! Jagardeaua asta de Minciunelu e un iexcroc! Dacă nu mă păcălea cu Adrian Ionescu nu aveam nimic cu el, chear îmi era simpatic, că mă imita mereu, parcă făcea concurs cu Bendeac. De-acolo a plecat şucăru’ meu. Hai gata, că m-am distrat destul cu el!”

“Andrei Ionescu! Bă Becali bă, nici nu ştii cum îl cheamă... Deci asta e o iexplicaţie puierilă, lipsită de sens şi de orice logică…”

“Domnu’ Minciunelu, ne pare rău, luăm o pauză publicitară”, îi reteză reporterul elanul lui Mărin, care se pregătea să spună cum vor duşmanii să-i facă rău.”

“Bă Sa-muilă, pă io vream să iexplic acia şi voi mă carotaţ, de-aia v-am sunat io pe voi bă, mânca-v-aş pula voastră?”

“Auuuuuuuzi, ăsta vrea să vă mănânce pula, hăhăhăhă!”, se amuză teribil Becali. Apoi, dându-şi seama că la televizor se uită şi fetele sale, ciobanul redeveni brusc pudic:
“Bă nenorocitule, tu aşa vorbeşti la televizor, eşti tralala?”

Pentru că regizorul transmisiunii nu se mai ţinea la bip-uri, reclamele la dero intrară peste dialogul spumos şi savuros cât ai clipi şi conducătorul suprem închise telefonul nervos. Şi chiar când se pregătea să facă un gest necugetat, atârnache Biţă aduse vestea cea mare:
“Şefu’, s-a-ntors jucătorii, i-a adus Auraş pe toţi înapoi, da’ a scăpat doi, Găman şi Bărboianu!”

“Cum a scăpat bă, unde s-a dus?”

“Se pare că a luat-o pe mirişte, spre Craiova”…

Perioada următoare a curs chinuitor pentru neplătiţii, dar profesioniştii fotbalişti ai lui Mărin. Păziţi zi şi noapte să nu fugă din nou, sportivii s-au resemnat cu ideea că va trebui să mai îndure pentru o vreme calvarul boovean, invidiindu-i pe cei doi evadaţi. Într-una din zile, când a fost organizată minuţios o “coregrafie” culinară pentru reportajul şocâtelui Şoric, fotbaliştii chiar s-au lăfăit, cu 3 farfurii de salată şi chiar un platou cu vreo 20 de prăjituri. În rest, pe vremuri un favorit al circarului de la Niuiorc, Adi de la Vâlcea s-a milostivit şi a mai trecut să le-aducă băieţilor câte un sandviş cu parizer, dacă tot era-n zonă, în timp ce pe pachetele primite de la părinţi de fraţii Costea era bătaie. Cei doi favorizaţi de soartă erau un fel de stăpâni ai vestiarului, aşa cum cei ce primesc haleu şi ţigări de-acasă sunt stăpânii penitenciarelor.

Câteva zile mai târziu, cancelaru’ a anunţat că e posibil ca Dina să plece la Lankaran şi tot lotu’ a-nceput să plângă. Bucătăresele rase-n cap priveau nedumerite şi, crezând că e vreo tragedie, au început şi ele să bocească-n cor. Toată asistenţa era-n lacrimi, când pe uşă a intrat Minciunelu:
“Ce e acia bă, înmormântarea lu’ Maicăl Geacson? Ce-aveti bă, vazurăţi vreo telenovelă? Bă Martinele, pă’ de-aia te-am adus io pe tine acia bă, mănca-ţi-aş pula ta, să pui la ăştea telenovele ca să-nceapă să plângă?”

“Şefu’, cu respect, vedeţi că ăsta e sudamerican şi e posibil să aibă pula mai mare!”, a gândit Aurel că-l avertizează pe stăpân de un pericol iminent de sufocare.

“Jap!”, îl altoi pe Chiose cu o palmă peste mufă badigardul Petrică.

Mărin şi-a deconspirat sifonul undercover



 În rahatul de la Niuiorc a călcat şi un suporter căruia toată lumea îi cânta ode. Vidanja Minciunelu l-a supt de orice urmă de onoare pe fostul lider de galerie Vicenţiu Neagoe. „Vice” este de câţiva ani buni supusul lui Minciunelu, fiindu-i atribuite diverse funcţii, una mai inutilă decât alta, evident toate menite să mascheze adevărata sa menire - aceea de a-i spăla imaginea „întâiului suporter” în relaţia cu „ultraşii”, cam oţărâţi în ultimii ani din cauza genocidului şefului său.

Vice părea să nu fi înţeles în ruptul capului intenţiile distructive ale stăpânului şi a rămas în siajul acestuia în ciuda faptului că a ajuns să număre cu abnegaţie suporterii la meciuri pentru a mai lua şi el un salariu din banii de bilete. Rolul său nu este totuşi aşa decorativ cum s-ar fi crezut, pentru că Vice a dobândit o dată cu trecerea anilor şi alte atribuţii în cadrul clubului. Cea mai importantă ar fi cea de „sifon”, el împărtăşindu-i comandatului suprem orice mişcare survenită la nivelul galeriei, fie ea din Peluza Sud sau Nord. Ajuns sufleur de voie de nevoie, Vice dezvăluia cu aplomb scenariile suporterilor, însă calitatea sa „undercover” a fost spulberată chiar de angajatorul său.

Într-o emisiune la un post de televiziune din Cetatea Banilor (clişeu, dar dureroasă sintagmă pe Minciunelu), cel mai indezirabil om din ţară (secretara nu are drept de veto aici) ne-a împărtăşit hodoronc-tronc cum că Vice i s-a plâns că a fost somat de unii suporteri „unul Cancea, sau Gancea şi alţii...” să părăsească actuala funcţie, deoarece nimeni nu mai vrea să aibă de a face cu actualul patron. Luat de val, Minciunelu şi-a pus într-o postură şi mai nasoală iscoada, obişnuită să-i tragă de limbă fără jenă pe confraţii din galerie şi apoi să se spovedească mentorului de pe Sfântu’ Dumitru, nambăr oan.

O dată cu mazilirea lui Piţurcă, managerul care probabil că nu-l prea inclusese în staful propriu, mirosindu-i obiceiurile de spion veritabil, Vice îşi poate relua din vechile îndatoriri, printre care şi slalomul către comisiile ligii şi federaţiei cu ajutorul RATB-ului, în timpul căruia a şi fost puţin deraiat de pe traseu „fortuit” de câţiva dinamovişti. Neplăcutul moment s-a petrecut când Vicenţiu se afla în zona ambasadei Turciei, încercând să obţină viza lui Wobay. Câinii nici nu sperau să le cadă în plasă un oficial oltean, trimis pe la Ligă cu autobuzul, în timp ce omologii săi de la alte cluburi descind în fieful lui Mitică de prin tot felul de limuzine.

Unii poate că vor avea tentaţia de a fi solidari cu ghinionul înfocatului de la uşa lui Ajică, dar să fim serioşi, e ca şi cum Galliani s-ar plimba prin Roma cu autobuzul şi apoi s-ar mira că l-au petardat nişte ultraşi rivali. Cum nu ne putem imagina nici că Marius Stan, Chivorchian, Horoba şi ceilalţi delegaţi ai cluburilor mioritice nu au minima prestanţă de a coborî din maşini parcate în faţa sediilor ligii sau federaţiei, imaginea cu trimisul boovean ajungând la Bucureşti prin metoda „ia-mă nene!” şi apoi schimbând 3 trolee şi un metrou ca să reprezinte Craiova la comisii este de un penibil fără precedent. Dar niciun sacrificiu nu este prea mare pentru vajnicul slujitor al cauzei ajiciene, Vice, dacă recompensa e o mângâiere pe creştet de la Mărin.

CRAIOVASPORT propune o
etichetă pentru sifonul Vice.

Aşa că, uitându-se în zare către milioanele de euro virtuale prefigurate dinspre Fondul Proprietatea, despre care îi povesteşte zilnic bosul cu talent narativ, fostul galerist şi actualul argat se autodesfiinţează, anihilându-şi şi fărâma de respect pe care i-o mai purtau unii suporteri, ce-i drept mai ignoranţi. Sperând să culeagă cândva firimiturile de la ospăţul grotesc preconizat de Mărin, pletosul face abuz de compromisuri, întrecându-l pe moment la capitolul sclavie chiar şi pe valetul de serviciu Mitu, plecat temporar din cauza lipsei acute de caşcaval a lui Mărin. Ruşinică, Vicenţiu!




Mărin Minciunelu:
„E unul Cancea, sau Gancea şi alţii, care îmi destabilizează oamenii mei de la club. L-au sunat pe Vice şi l-au certat şi ameninţat să plece...”

Ajică a trimis bucătăresele să-i recupereze pe Găman şi Bărboianu

Gastronomia face parte din noua strategie concepută de Mărin pentru resuscitarea lui FC Booveni.. Fost debarasator, dar autoproclamat ex-ospătar, Mărin l-a desfiinţat public pe bucătarul chel adus de Piţurcă, enervat pe chelia impecabilă a acestuia, look pe care în ultima vreme booveanul nu şi-l mai permite, oripilându-ne astfel cu smocul hidos pe care şi-l etalează pe sticlă.

Subiectul culinar a revenit în prim-plan o dată cu reportajul senzaţional efectuat de şocâtele de serviciu Şorică în cantonamentul de lux al juveţilor de la Govora, unde am putut viziona în detaliu tot ce urmau să îngurgiteze fraţii Costea. Ideea reportajului era de a prezenta condiţiile ireproşabile de la stabilimentul vâlcean, unde jucătorii chiar MÂNCAU. Ei bine, da, în prezenţa camerelor de luat vederi juveţii chiar aveau ce să mănânce, lucru pe care puţine echipe din ţară sau chiar din Europa şi-l permit în aceste vremuri de criză.

Asistăm la un come-back în forţă al staff-ului culinar peste câteva zile, cu ocazia litigiului cu Bărboianu şi Găman. Ajică a pretins că şi-a delegat juristele la LPF pentru a reprezenta clubul, însă Alexandru Boc a dezvăluit televiziunilor ocupaţia celor două persoane „oficiale” - erau bucătăresele echipei. Cele două au primit liber după ce lotul încheiase stagiul la Govora şi Ajică le-a răsplătit în loc de remuneraţie cu o excursie la LPF unde s-au putut prezenta drept reprezentante ale clubului.

„E unicat, nu ştiu ce ar putea să spună, poate le punem să ne facă mâncare la Ligă” a declarat vicepreşedintele LPF, amuzat şi în acelaşi timp şocat de componenţa delegaţiei alb-albastre, „cancelarul” roşcalbastru fiind cel care le-a consiliat pe cele două bucătărese. „Debutul celor două reprezentate ale clubului a fost plin de peripeţii pe scările clădirii. Din cauza zăpezii au alunecat şi au fost la un pas să se accidenteze. Cazul pentru care veniseră la Bucureşti a fost reprogramat de Comisie pentru săptămîna viitoare”, notează gsp.ro.
No comment!

Falitul Minciunelu e cu nervii la pământ

Pierdut în labirintul propriilor minciuni, Minciunelu îşi consumă ultimele energii urlând către toată lumea. E tot ce i-a mai rămas de făcut unui falit megaloman şi paranoic. Altă armă oricum nu are. Tiranul încearcă disperat să-şi păstreze controlul autoritar asupra unui nume pe care e posibil să nici nu-l deţină de drept, dar de pe urma căruia a ajuns vedetă TV dintr-un cocalar cunoscut exclusiv pe raza comunei Booveni.
Manipulatorul pervers se prăbuşeşte cu fiecare dezvăluire pe care o fac cei de pe urma cărora a profitat pentru a-şi pune mai departe în scenă spectacolul penibil. Dacă Mitică nu i-ar fi virat în conturi banii de salarii ai angajaţilor ligii, echipa lui Minciunelu n-ar fi putut începe campionatul.

PS. Se spune că nu există şedinţă la casa fotbalului sau sediul ligii la care să nu se spună bancuri cu Minciunelu. Milogul chel a ajuns batjocura fotbalului românesc.

Kim Jong Mărin şi şocâtele propagandist

Ca să lase impresia că sărăcia nu l-a copleşit de tot, Minciunelu a comandat zilele trecute nişte materiale propagandistice care să fie publicate în fiţuica sa falimentară şi distribuite mai departe de şocâtele opărit Şorici, şeful departamentului său de propagandă. Dictatorul de la Booveni are ceva din fizionomia trufaşă a lui Kim Jong-il, cel pe care îl copiază în detaliu probabil fără să-şi dea seama, căci cultura sa generală se reduce la meniurile pe care a trebuit să le înveţe ca ospătar.

La ordinul tiranului demagog, sluga Şorici a realizat un reportaj cum doar pe vremea lui Ceaşcă se mai făceau. Erau filmate din toate unghiurile cele 3 salate, tava cu cotoaie, cu peşte şi platoul de prăjituri. Toate aşezate într-o sărăcăcioasă coregrafie pentru cine ştie cum arată un buffet suedez la un hotel decent, special conceput pentru nişte sportivi de performanţă.


Imaginile te duc cu gândul la Coreea de Nord. La fel ca-n filmele propagandiste ale dictatorului asiatic, nimic nu era natural în montajul realizat şi distribuit de argatul Şorici. Totul era doar prefăcătorie şi faţadă. Fotbaliştii cu feţe crispate erau filmaţi şi forţaţi să dea interviuri în care singurele întrebări (aproape toate retorice după tonul şocâtelui) se refereau la “fuga” din cantonament a trădătorilor care n-au mai acceptat să se supună sistemului. În speranţa că va smulge oprobiul jucătorilor faţă de Găman şi Bărboianu, Şorici îi întreba cam aşa:
*“Nu-i aşa că ăia care au fugit din cantonament sunt vinovaţi de înaltă trădare faţă de Şefu’ şi merită surghiuniţi, dacă punem mâna pe ei?”
__________________________________________________
*“Nu-i aşa că voi nu veţi face niciodată aşa ceva?”
__________________________________________________
*“Nu-i aşa că ăsta e un hotel excelent şi nu duceţi lipsă nimic, iar cei care spun că nu sunt cele mai bune condiţii pentru o echipă care se respectă sunt nişte mincinoşi?”.

Ce a uitat însă agramatul reporter să-i întrebe pe jucători a fost ce părere au despre terenul pe care au fost nevoiţi să se antreneze timp de 10 zile. Sau dacă e mişto să joace fotbal printre nămeţi cu Vâlcea, în timp ce Chiajna e pe terenuri înverzite iar adversarul lor din prima etapă a acestui an dispută amical după amical în Antalya. Sau dacă e adevărat că au prime promise şi încă neprimite de acum 2 ani. Sau dacă e adevărat că antrenorii primesc înaintea meciurilor echipa făcută de cuplul de tehnicieni Minciunelu-Roşcaca. Deşi probabil că nici unul n-ar fi spus ceva nasol, pentru că badigardul Petrică era în spatele camerei şi le-ar fi făcut semn că-i decapitează dacă declară ce nu trebuie.



Dintre intervievaţi, doar inadaptatul Gângioveanu a avut o tentativă de a-i judeca pe Fane şi Valerică, ştiut fiind faptul că relaţia sa cu Victor Piţurcă nu era tocmai bună, mai ales că managerul anunţase că intenţiona să-l împrumute pentru că nu se pregătea corespunzător. Nilă a tot încercat să-l fenteze pe trimisul stăpânului şi a avut chiar un moment în care a refuzat să lase de înţeles că vrea să rămână în “sclavie”. Întrebat de posibilitatea ca o dezlegare să fie pentru el, mezinul ne-a arătat că nu e deloc un bun actor şi nu şi-a putut stăpâni un licăr de speranţă ce răzbătea din zâmbetul său. Şi, evident, nu a fost deloc revoltat de posibilitatea eliberării, reacţie pe care lacheul spera să i-o obţină. Dănănae s-a văzut nevoit să repete de mai multe ori că nu vrea să comenteze nimic până când şocâtele a înţeles că de la el nu scoate nimic şi a renunţat, în timp ce la o întrebare despre rozătoare pe care maimuţoiul lui Mărin o tot repeta, crezându-se probabil amuzant, “nevinovatul” Ologu a avut replica zilei: “Am venit să ne pregătim, nu văd de ce să ne mănânce şobolanii...”. Pesemne şobolanii îi mănâncă doar pe cei care nu se pregătesc...

Imaginându-şi că e şi inteligent, şocâtele a dat exemplu şi declaraţiile lui Găman şi Bărboianu de acum o lună-două, dinainte de a evada din Bastilia booveană. Culmea, ele semănau cu cele ale actualilor încă jucători ai echipei lui Mărin, ba chiar erau mult mai convingătoare. Vrând să-i scoată pe cei 2 salvaţi drept trădători, şocâtele a pierdut din vedere tocmai faptul că acela e cel mai bun exemplu că nici un fotbalist nu se apucă să spună lucrurilor pe nume cât timp sinceritatea îl poate afecta. De aceea orice vorbe spuse la ordin ale altor jucători care încă nu s-au scuturat de jugul boovean sunt puţin credibile. Tocmai exemplul şi Găman şi Bărboianu ne spune că mâine, când poate vor fi scăpat de teroarea lui Mărin, ceilalţi se vor simţi liberi să confirme mizeriile parvenitului.

În final, CRAIOVASPORT le face o dedicaţie muzicală celor 2, stăpânului şi slugii sale.

Run for your life! (II)

CRAIOVASPORT vă prezintă în inclusivitate povestea “primelor zile de după Piţurcă”!
Jurnal de Govora, Partea a II-a.


Noaptea a fost una agitată în hotelul din prăfuita staţiune balneară. Nimeni n-a putut dormi până spre dimineaţă, din cauza stării de încordare în care se aflau toţi, dar şi pentru că din camera în care se cazaseră Mărin şi Alinutza se auzeau nişte zgomote înfundate. Se pare că booveanul a capitulat după câteva minute de pornache intens, dar a somat-o pe piţipoancă să geamă încă vreo 3 ore, ca să nu râdă fotbaliştii de el.

Dis de dimineaţă, la Govora au ajuns şi bucătăresele lui Mărin, care în semn de protest că nu şi-au mai primit salariile de 5 luni erau toate rase-n cap. Pe drum opriseră la Metro şi cumpăraseră peşte, copane, şi burtă de vacă (ultimul articol la cerinţa expresă a cancelarului Roşca), pe care să le prepare la faţa locului. Totul sub stricta supraveghere a lui Napoleon de Booveni, care e ospătar de meserie dar a furat ceva şi din tainele bucătăriei, aşa că se pricepe şi la asta. Cum ordinul a fost ca duduile să nu se apuce de fiert ciorba şi prăjit peştele decât în prezenţa profesionistului Mărin, jucătorii au plecat nemâncaţi la primul antrenament, pentru că Ajică s-a trezit spre amiază. Evident, nimeni n-a avut curajul să-l deranjeze pe stăpân, pentru că risca să devină incompatibil şi să fie suspendat. Şi ca să nu mai spună răuvoitorii că e stelist şi nu se sacrifică pentru culorile Craiovei, trebuie să recunoaştem că, dintre toţi, cel mai mult a suferit cancelaru’, obişnuit să ia trei ciorbe-n bot la prima oră.

După ce s-a trezit şi a efectuat blowjob-ul de înviorare, Mărin a coborât fresh în sala de mese, gata să se apuce de treabă, în timp ce secretara, răguşită de atâtea gemete şi obosită pentru că sforăielile booveanului o ţinuseră trează tot timpul, a rămas să doarmă. Văzând că nu e nimeni pe-acolo, Ajică a intrat în bucătărie şi, crezând că nu vede bine, şi-a dat jos ochelarii de sudor de pe ochi.

“Ce e mă cu voi aşea, cine v-a ras în cap, Piţurcă? Aveţi avertizment, dacă mai vă prind că călcaţi pe bec vă suspendez! E ultima oară când mai vă torelez acest comportament! Păi aşea câştigăm noi campionatu’, cu bucătărese rase-n cap?”

Iritat, conducătorul suprem plecă în căutarea celorlalţi. Surpriză însă, în hotel era doar cancelaru’, care patrula pe hol cu maţele ghiorţăindu-i şi spera că odată cu apariţia lui Mărin bucătăresele vor pune în sfârşit ciorba la fiert. Lihnit, acesta ceru încuviinţarea stăpânului ca femeile să se apuce de gătit în lipsa lui, şi-i explică de ce nu mai e nimeni prin jur.

Deja nervos, Mărin băgă mâna dreaptă-n buzunar, după telefon şi mâna stângă-n cur.
“Alo… bă Aurele, unde plecarăţi bă fără mine?”
“Să trăiţi Şefu’, uite sîntem aci, la teren, se antrenează băieţii…”
“Cum se antrenează bă? Ce egzerciţii face?”
“Păi Şefu’, ştiţi, face strecing…”
“Ce strecing bă, de ce plecarăţi voi fără mine?”
“Şefu’, ştiţi, Nicolo...”
“Ce Nicolo bă…? Bă Aurele... voi vreţi să-mi daţi peste cap toată strategia... păi io de-asta v-am adus pe voi aicea bă, mânca-v-aş pula voastră?”
“Şefu’, cu respect, pulele, că sîntem mai mulţi şi deci avem mai multe pule...”
“Bă, tu fii atent că iar devii incompatibil! Deci voi nu trebuia să plecaţi fără mine... păi io atunci ce prerogative mai am bă la clubu’ ăsta...?”
“Şefu’, ne cerem scuze…”, continuă încurcat Chiose, dar în telefon se auzea deja un ton de ocupat.

În 2 minute, merţanul atotputernicului a demarat în trombă spre imaşul din Govora. Pe drum, adică timp de 3-4 minute, ciorbarul i-a explicat lui Mărin că nu e profesionist din partea alenatorului şi a miresei Aurel să plece fără ştirea sa la antrenament şi că ar trebui daţi afară la următoarea abatere. Cu cancelaru’ în urma sa, Mărin a ajuns gâfâind pe marginea maidanului. Acolo, nebunie…

Alenatoru’ împărţise lotu-n două şi fiecare grup de jucători fugărea orătăniile ca să elibereze locaţia şi să poată pune preparatoru’ Martinel marcajele pentru seriile de alergări. Cei mai noi la lot au primit sarcina cea mai grea, de a urmări găinile, în timp ce veteranii se luptau de zor cu raţele, înaripate ceva mai mai greoaie. Lângă gard, preşedintele interimar Aurel se chinuia să strunească un răţoi mai afurisit, care măcănea asurzitor, completând alături de celelalte cotcodăceli fundalul sonor al unui tablou tragicomic (ştim că tablou’ nu are fundal sonor, da’ ne exprimarăm şi noi simandicos!). Cu cronometrul la gât, Tăbârca îi supraveghea atent pe sportivi.

“Nea Săndele, asta mă-ncioacă! Io renunţ, că nu pot s-o prind!”, se văicări golgheteru’ Costea, mai fiţos de felul său.
“Hai băieţi, nu renunţăm, să nu pierdem ritmul…! Alergăm, alergăm…! Trebuie să subordonăm adversarul… Ce, aleargă mai repede găinile ca voi? Nu slăbim ritmul!”, îi impulsiona cu vocea tremurândă Alain Delon Tăbârcă.

Sesizând prezenţa patronului, care privea nedumerit şi îngrijorat la haosul de pe tăpşan, Aurel a abandonat măcănitoarea pe care o prinsese graţie experienţei sale de viaţă şi s-a apropiat timid de Mărin.

“Ce e bă Aurele cu debandada asta acia…?”
“Şefu’, să trăiţi, avem o problemă cu aceste... nici nu ştiu cum să le numesc. Deci noi am început antrenamentu’ profesionist, mai mult aci la colţu’ terenului, că după cum vedeţi pe mijloc sînt nişte urme de roţi de tractor, dar şedinţa a fost tulburată de acest grup de găini şi raţe care nu ştiu ce urmăreşte de nu ne lasă să ne pregătim...”
“Hmm... da bă, ai dreptate, să ştii că e dubios. E clar că găinile e de rea credinţă, face asta cu un scop... vrea să destabilizeze atmosfera de la echipă!”

“Şefu’, eu cred că orătăniile au fost trimise de Piţurcă, Neţoiu şi Doru Măgaru. Să dăm un comunicat!”, sări revoltat cancelaru’.
“Aha, compune tu ceva! Bă, da’ dacă e mâna lu’ Gaeta de Sud?”
“Şefu’, aveţi dreptate, sunt şi ăia complici!”, îl aprobă imediat stelistul.

Şucărit foarte, Mărin a simţit o arzătoare nevoie de a intra pe un post TV ca să deconspire maşinaţiunea. Şi, cum la acea oră Sa-muilă se bărbierea şi pe gesepeu erau doar reluări, unica opţiune a rămas Sport.ro.

“Cancelare, fă-mi legătura cu Beldie!”, a tunat Mărin, simţind că situaţia-i scapă de sub control.

... după 2 minute:
“Alo, bună ziua domnu’ Minciunelu!”
“Bună!”

“Domnu’ Minciunelu, ce se întâmplă acolo la Govora, aud că echipa nu-şi poate desfăşura antrenamentul...?”
“Da, deci este corectă informaţia. Tot ce pot să vă spun este că e un complot! O să credeţi că sînt nebun, dar vă spun io că dujmanii vrea să mă retrogradeze şi să-mi ia echipa, ca să-mi distrugă viaţa. De aceea a şi pus la cale acest sabotaj!”

“Domnu’ Minciunelu, dar din câte înţeleg acolo sunt nişte găini...”
“Ce găini domne... Deci domnu’ Beldie, nu-ncercaţi să duceţi totul în derizoriu, aici e vorba de ceva mult mai serios! În primu’ rând că nu e doar găini, e şi câţiva cocoşi şi asta spune multe... Colaboratorii mei îmi spun că e şi nişte raţe, măcăne şi cotcodăceşte de nu mai se înţelege om cu persoană. Este o maşinaţiune şi o mârşăvenie pusă la cale pentru a mă determina să renunţ”.

“Domnu Minciunelu, eu sincer nu înţeleg ce legătură au găinile cu...”
“Deci bă Beldie, nici tu nu eşti ce credeam io că eşti... Io credeam că tu eşti citit bă, te şi simpatizam... Ce vrei să-ţi dau, mu...ră-n gură...? Ce, nu e clar ce se întâmplă?”

“Domnu’ Minciunelu, ştiţi, deontologia..., eu trebuie să verific din 3 surse...”
“Ce surse bă, io sînt cea mai tare sursă! Tu n-auzi că aicea e vorba de o ticăloşenie premeditată care lezează grav interesele clubului? Deci atenţie, chear în acest moment pe teren se pregăteşte să intre şi un porc! Nu se poate aşea ceva...”

“Of... în regulă. Domnu’ Minciunelu, bănuiţi pe cineva, aveţi vreo suspiciune?”
“Eh, «bănuiţi pe cineva»… iar dăduşi cu bâta-n baltă. Normal bă că bănuiesc! Nu bănuiesc, sînt sigur! E aceeaşi gaşcă care mă blochează de ani de zile, n-are rost să-i mai enumăr… Şi acuma la această camarilă s-a alăturat şi Victor Piţurcă, care umblă numai cu prostii, îmbârligă suporterii că are el acte beton…”

“Domnu’ Minciunelu, vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dar nu mai vedeţi comploturi peste tot, că nu e aşa... nu toată lumea are ceva cu dumneavoastră...”
“Bă, te-ai dat şi tu cu dujmanii! Bă Beldie bă... dacă nu eream io tu nu făceai emisiuni. Cât am stăruit io pe lângă Sport.ro să te pună pe tine acia că alfel nu mai intru să le fac rating... Şi tu, nerecunoscător... ai vorbit la microfonu’ ăla sfânt şi-acu’ m-ai trădat, când să culeg şi io roadele dupe tine. Fac un apel către părinţii şi cunoscuţii tăi să te facă să înţelegi că ai luat-o pe căi greşite… Hai ceau!”


Va urma…

Run for your life! (I)

CRAIOVASPORT vă prezintă în inclusivitate povestea “primelor zile de după Piţurcă” şi a dezertării de la Govora! Astăzi, Partea I.


După ce badigardul Petrică - el însuşi jenat de penibilul situaţiei, a ferecat poarta cantonamentului în calea lui Piţurcă, Mărin a redevenit adevăratul antrenor, meneger, preşedinte, director, împărat şi ce mai vreţi voi... Era, în sfârşit, din nou la comandă. Motiv de mare bucurie, aşa că Ajică a sărbătorit cu o sticlă de vin spumant ieftin de la non-stopul de vizavi de Niuiorc (a vrut să-l imite pe idolu’ Becali, da’ ăla are bani de şampanie adevărată), două-trei intervenţii la emisiunile de can-can sportiv şi o repriză scurtă, orală, cu Alinutza.

Apoi a trecut la treabă. Trebuia să organizeze pregătirea echipei, aşa că a convocat consiliul director sau de administraţie sau de miniştri, oricum i-aţi spune numai să sune pompos. Adică pe cancelar şi pe câinele avocat, că văru’ Lubeniţă avea puţină treabă la bibliotecă, se documenta pentru un tratat de filosofie la care lucrează de câţiva ani. Iar pe valet îl detaşase între timp la o televiziune locală, unde va freca menta până la loc comanda (a se citi reactivare). Asta e varianta noastră, deşi alţii, amici de-ai fostului argat Lucică, se jură că Mărin l-a disponibilizat pentru că nu i-a spălat bine maşina şi îl mai şi bănuieşte că el a ciripit despre idila sa cu secretara.

După 3 ore de anal-ize (că Mărin a stat numai cu deştiu-n cur), Ajică şi lacheii au ajuns la soluţia salvatoare: ca să scape de datorii, acestea neputând fi plătite, era nevoie ca toţi cei care aveau de încasat bani de la sărac să… nu-i mai ceară! Iar concluzia a fost simplă: Nicu Napoli trebuia rechemat, mai ales că booveanul îşi imagina că respectul de care se bucurase italianul îl va putea salva de mânia suporterilor. La fel şi mireasa Aurel, al cărui contract curgea implacabil şi care se dovedise a fi şi un argat de mare calitate. Chiose, ascultător de fel, e pe placul dictatorului Mărin. Dar să nu vorbim cu păcat, marioneta perfectă e totuşi Ghiţă de la Pieleşti, aşa că şi el a revenit, probabil pentru a 15-a oară, că oricum am pierdut numărul umilinţelor sale...

Aurel, care deja se băgase-n seamă pe toate posturile TV şi “suferea” teribil din cauza despărţirii lui Mărin de Piţurcă, dându-le chiar sfaturi de om înţelept despre cum să se împace, a fost în secunda 2 la Mărin în birou. În poziţie de drepţi, aşteptând ordinele stăpânului. Ştiind că n-are ce pierde, pentru că booveanul e falit şi oricum banii nu i-ar mai fi văzut vreodată, alenatoru’ Nicolo, care oricum se plictisea toată ziua la pescuit, şi-a făcut repede bagajul şi s-a suit în ceartăr. Şi poate-poate (spre deosebire de Wotte, care s-a împăcat cu ideea ţepei), o mai vedea, cu mult noroc, vreun cent de la Ajică. Doi dintre “creditori” fuseseră rezolvaţi, dar beleaua e cu Şoavă, că e încă jucător activ şi e puţin plecat, altfel i s-ar fi propus deja o funcţie în club ca să uite de datorie.

Mulţumit de “achiziţii”, Mărin a simţit nevoia să se relaxeze şi s-a răsturnat cu cracii-n sus pe canapea. Apoi şi-a aruncat privirea spre plasma second hand din biroul său de nabab scăpătat, şi a sărit brusc în picioare, căutând disperat telecomanda ca să dea sonorul mai tare. El e puţin falit momentan şi n-are un Petrică disponibil ca să-i schimbe programele. Sau are unul, pesemne badigard, dar l-a trimis la stadion pe post de îngrijitor al bazei sportive (ăla cu prezervativu-n cap care-i explica lui Piţi că el şi bucătarul chel nu sunt profesionişti şi au interdicţie la cantonament). E sărăcie mare şi la Ajică toată lumea are câte 3-4 funcţii. Dar ce-l agitase atât pe Mărin? Pe burtieră (nu a lui, a ecranului) citise ceva şi-l trecuseră toate apele. Cică Piţurcă vrea să facă o nouă echipă, care să fie a suporterilor.

Booveanul era în pragul infarctului. Din momentul ăla Piţurcă a devenit cel mai mare duşman al lui. Ce Solomon, ce Păuneşti, ce Ina Voinea, ce Gaeta de Sud… Piţi îi întrecuse pe toţi! Ce poate fi cel mai rău pentru Mărin decât să piardă echipa şi să redevină un ilustru anonim? Nimic pe lumea asta nu l-ar lovi mai rău decât asta. Ar fi un şoc din care probabil nu şi-ar mai reveni niciodată. Aşa că urmărea consternat fiecare cuvânt al lui Piţurcă, fără să poată scoate vreo silabă. Nu auzea nimic în jurul lui, nu conştientiza nimic din ce fac sau spun lacheii. Nici chiar când i-a raportat cancelaru’ că Alinutza a revenit de la cumpărături şi mai vrea o repriză, Mărin n-a auzit nimic. Şi-a revenit din şoc abia spre miezul nopţii, pentru că amânata reunire a lotului se apropia şi trebuia să facă rost de undeva de creiţari pentru vreun cantonament modest, de ochii lumii.

Cancelaru’ propusese ca jucătorii să se antreneze în Craiova, dar perversul Ajică a nu a fost de acord. El ştia că echipa trebuie trimisă din oraş, ca să evite orice posibile tensiuni create de suporterii neaveniţi şi răuvoitori. Chiar şi pentru cazarea într-o veritabilă relicvă ca Govora, unde 90 la sută din clădiri sunt în stadiul de ruină, e nevoie de caşcaval. Iar cu minciunile nu mai merge, că lui Minciunelu i s-a dus vestea în toată ţara că e ţepar, întârziind cu plata şi câţiva ani pe la diversele locaţii unde s-a cazat echipa, aşa că nimeni nu prea-l mai primeşte fără să dea banii înainte. Ca la curve.

Şi aşa a apărut Reghecampf. Personajul s-a tot învârtit ca un coi în căldare în ultimul timp, fără să-şi găsească locul. Ba au vrut să fie patroni de club (el şi Prodanca, că doar împreună şi-au construit un “brend” în tabloide), ba conducători, ba antrenori, ba menegeri, ba vedete, le-au încercat pe toate până când n-au mai ştiut nici ei ce să-ncerce… Reghe era maimuţoiul perfect pentru Minciunelu, prostănacul de pe urma căruia era ideal de profitat. Mai ales că şi consoarta e “om de fotbal”. Lăptăreasa s-a făcut chiar şi impresar la un moment dat, aşa că Ajică îşi şi imagina cum îi va vinde ea jucătorii pe bani mulţi, ca să aibă provizii pentru alt cincinal de dictatură.

Cum-necum, se făcu duminică şi trebuia ca breleanţii lui Mărin să plece în cantonament. Ajică şi celula sa de criză au urzit un plan diabolic. Jucătorii au fost chemaţi la lunca Jiului în mare secret, după lăsarea întunericului, pentru ca nu cumva să se adune duşmanii şi să-i facă booveanului viaţa grea, adică să scandeze numele lui Piţurcă sau să-i conteste pe sclavii care au acceptat să fie paravanul lui.

Autocarul fără rovinietă a părăsit Craiova în grabă şi a ajuns la Govora spre miezul nopţii, după ce pe drum a rămas în pană de motorină. Manageru’ Aurel a fost nevoit să dea de la el câteva bulioane, din banii pe care nu i-a pierdut la banca din Braşov. Cum “delegaţia Ştiinţei” - ca să folosim şi noi stereotipiile penibile de prin ziare-, a rămas în pană pe câmp, cei mai tineri şi mai sprinteni componenţi ai lotului (tot ăia care cară genţile sau mingile de obicei) s-au organizat şi cu canistra goală pe post de ştafetă au ajuns la cea mai apropiată benzinărie. Apoi, odată instalaţi în pensiunea de juma’ de stea din Govora, fotbaliştii profesionişti s-au dus în camere să se încălzească şi să omoare gândacii de pe pereţi. La mâncare nu le mai stătea gândul, sandvişurile cu parizer de pe drum aveau să le ţină companie maţelor lor până a doua zi. Târziu în noapte, la pensiune a tras şi merţanul patronului de brend, în care mai călătoreau cancelaru’ şi Alinutza.


Va urma…

Găman şi Bărboianu îi răspund impostorului

Vali Găman:
“Nu mai vreau să fiu sclav! La club domneşte minciuna, amatorismul, nu sunt premise pentru performanţă. La Govora trebuia să dăm găinile afară de pe teren ca să putem începe antrenamentele. De trei ani ne-a promis şi luna de pe cer, iar eu am prime de luat de acum doi ani.

Nu se mai poate! Am salarii restante de patru luni. În lot e o atmosferă de nelinişte, toţi se uită să plece, fiecare vrea să scape cumva. Lucrurile intraseră pe făgaşul normal, dar în momentul în care i s-a închis poarta lui Victor Piţurcă ne-am dat seama cum stau lucrurile. Când am văzut că nu-l respectă pe Piţurcă, cum să ne respecte pe noi…?

Nu mă mai întorc la Universitatea atât timp cât este Adrian Mitelu, este amatorism, sclavie. Eu am demonstrat faţă de alţii că merit să îmbrac tricoul acestei echipe, dar aici domneşte minciuna, amatorismul şi nu este bine.”

Fane Bărboianu:
“Câte «ticăloşenii» au fost şi nu au fost descoperite... Au fost multe, nu luam asemenea decizie dacă totul era corect şi profesionist. Lucrurile mergeau, jucat pe un “Ion Oblemenco” full şi ne simţeam şi noi protejaţi şi fotbalişti. Când a venit domnul Piţurcă am primit 4 salarii, eu eram neplatit de 6 luni. Dar s-a întâmplat ceva la Niuiorc şi s-a stricat totul.

Nu puteam să mai suportăm aşa ceva. Toţi jucătorii aveau mare încredere în domnul Piţurcă, jucam cu salariile aproape la zi, jucam pe prime, ceea ce eu nu prea ştiu de când sunt la Universitatea Craiova. Am avut şi noi prime promise la vreo 3 meciuri acum 2 ani de zile şi nici acum nu le-am văzut.

Nu vreau să-mi aduc aminte că înaintea lui Victor Piţurcă era domnul Ţicleanu şi Tăbârcă şi după anumite meciuri eram criticat şi făcut în toate felurile. Credeţi-ne că nu mai suportam acest lucru. El era obişnuit să audă numai «da domnu’ Mititelu, aşa e, aveţi dreptate!»... Noi suntem tineri, vrem să facem performanţă, dar cu ce? Trebuia să se termine odată cu această sclavie la echipă pentru că noi nu suntem roboţi. Am auzit ca s pus la televizor că sunt injectat sau sedat. Am fost sedat şi injectat de minciunile lui.

Cum să fie la condiţiile la Govora...? Numai când pronunţăm numele Universitatea Craiova şi auzim că face cantonament la Govora, pe un teren pe care era să-mi rup gleznele... Dacă nici domnul Piţurcă nu a fost respectat şi nu a fost lăsat să facă performanţă, cine ar mai putea reuşi? De ce cu domnul Piţurcă toţi jucătorii se antrenau şi dădeau totul? Pentru că nu se mai juca dupa nume. Sunt neplătit de 5 luni şi Mititelu a spus că m-am bucurat că a plecat domnul Piţurcă. Minciună mai mare nu am auzit, eu chiar m-am contrat cu el şi mi-a închis telefonul…”

Mărin şi Dumnezeu

Cum am putea caracteriza “comunicatul” agramat dat azi de Mărin, altfel decât de un penibil absolut? Pentru boovean, ultima săptămână a însemnat ziua şi comunicatul. Sărăntocul a fost curpins de o panică totală şi ieşirile jenante ale lui Ajică au culminat cu o “scrisoare deschisă” adresată lui “Bărboianu, Găman şi părinţilor acestora”.

Circarul îi cheamă pe fotbaliştii neplătiţi cu lunile la o şedinţă cu părinţii, reamintindu-le tuturor, inclusiv prietenilor şi bunicilor celor 2, că “a investit foarte multă… încredere şi speranţă în ei”, oferindu-le şansa şi onoarea de a fi sclavii lui. Şi, colac peste pupăză, însuşi Dumnezeu a fost şi el vârât în ecuaţie. Clovnul mai avea să se jure pe copii şi pe nevastă, ca o ţigancă din parcarea de la Niuiorc. Neavând cu ce să-i mai ameninţe pe jucători, agariciul cu masca de sudor pe meclă recurge la atitudinea evlavioasă, atrăgându-le atenţia nesupuşilor că vor ajunge în iad dacă vor continua aşa.

Booveanul megaloman ţine mult la imaginea lui şi anunţă opinia publică de faptul că el, adică Universitatea Craiova (că doar el este Universitatea Craiova dacă nu aţi aflat până acum), “a stăruit de-a lungul timpului pe lângă conducerile tehnice ale echipei ca cei doi jucători să beneficieze de încredere pentru a creşte, să fie pregătiţi foarte bine la antrenamente, să fie alimentaţi corespunzător, dar să fie şi folosiţi în cât mai multe meciuri pentru a se dezvolta din punct de vedere profesional”.

Se pare că atunci când îi înmâna foaia cu echipa antrenorului oficial (în fapt un secund fără personalitate), cancelaru îi transimtea respectivului acest mesaj: “Bă, deci Şefu’ stăruieşte să introduci pe teren acest 11, pentru ca jucătorii să se dezvolte din punct de vedere profesional”. Şi, convinşi de argumentele lui Mărin, “cocii” care s-au perindat pe la echipa sa se conformau şi urmau cu mai multă sau mai puţină acurateţe stăruinţele. De obicei cu mai multă, că altfel erau “suspendaţi” în scurt timp. Găman şi Bărboianu sunt 2 norocoşi. Oricare dintre ceilalţi componenţi ai echipei lui Minciunelu s-ar agăţa disperaţi de un fir de aţă şi ar evada cu primul prilej din Bastilia booveană. Iar speranţa noastră este că şi alţi fotbalişti vor avea curajul de a se elibera de sub jugul acestui tiran paranoic.

Dacă prin acest ultim “comunicat” clovnul nu a reuşit decât să stârnească tuturor hohote de râs, suntem siguri că Mărin se va retrage nervos în biroul său şi, împreună cu cancelarul, îşi va reface strategia pentru a reveni în forţă. Ne va spune că nu i-a dat nimeni o cană cu apă şi că are un nou plan pe termen lung, pentru că momentan a fost învins de duşmanii inadecvaţi, care vor să-i ia echipa ca să-i distrugă viaţa...

Sezione cere protestul tuturor suporterilor!

CRAIOVASPORT redă mai jos comunicatul de protest al grupării Sezione. Sătui până la greaţă de comportamentul unui impostor care se şterge pe picioare cu istoria unui mare club de fotbal, transformându-l în jucăria sa şi a familiei sale, toţi suporterii care iubeau cândva Ştiinţa ar trebui să se alăture acestui protest.

PS. Ne bucurăm că băieţii de la Sezione (şi nu numai) citesc şi apreciază CRAIOVASPORT, dovada fiind multitudinea de termeni împrumutaţi de pe blogul nostru.

Suntem alături de voi şi de oricine luptă pentru eliberarea de sub dictatura booveană.
CRAIOVA suntem NOI!




FRONT COMUN
Protestul tuturor suporterilor alb-albastri (tribuna 0, tribuna 1,tribuna 2 , peluze).
“Stiinta” suntem NOI !!!

Clubul nostru este in agonie, fiecare secunda trecuta putand fi ultima din istorie „Stiintei”. Unica modalitate sa ne putem salva echipa in aceste momente este ca noi suporterii sa fim iarasi uniti. Sa facem front comun impotriva impostorului care pus mana pe destinele clubului nostru. Sa eliberam Universitatea Craiova de sub tiranie!!!

Fenomenul fotbalistic de la Craiova nu a fost niciodata reprezentat de catre vreun patron efemer, de vreun fotbalist „patriot” sau de vreun alt personaj ivit in cadru de dragul mediatizarii. „Stiinta” a reprezentat, reprezinta si va fi mereu reprezentata de sufletele care se bucura sau sufera la unison pentru aceasta echipa. „Stiinta” a supravietuit mereu prin prisma pasiunii suporterilor ei. Acest club exista la ora actuala tocmai pentru ca o asemenea dragoste nu are cum sa fie furata de catre niciun escroc de moment.

Vorbind in aceste ultime clipe ale echipei noastre, nu avem cum sa nu-l tragem la raspundere pe cel pe care noi il gasim principal vinovat pentru aceasta situatie. Adrian Mărin Mititelu, caci despre acest impostor este vorba, ne duce acest club exact de acolo de unde cu atata taraboi afirma ca l-a salvat. Conjunctura e asemanatoare, fiindca intrat miseleste in viata acestui club, Mărin nu are cum sa-l paraseasca decat la fel de miseleste. Afirmam acestea tocmai pentru ca escrocul din fruntea clubului nu a avut niciodata curajul sa faca public modalitatea frauduloasa in care a preluat Craiova de la fostul maestru in afaceri simulate si, speram noi, viitorul coleg de celula, Dinel Staicu.

Sustinem cu tarie ideea ca retrogradarea Craiovei a fost pusa la cale de cei doi fanfaroni mentionati mai sus, tocmai pentru ca un individ lipsit de orice talent nativ, precum Mărin Mititelu, nu poate iesi in evidenta decat luand cu japca o stare de spirit.

Si fiindca lui „Ajica” nu i-a ajuns atat, in setea de a transforma acest club intr-o creatura hidoasa, dupa chipul si asemanarea sa, va reamintim ca in decursul mandatului sau „a reusit” sa distruga aproape toate simbolurile acestei echipe, a dat de pamant cu orice crez, iar acum in mintea lui bolnava, are impresia ca Universitatea Craiova e tot una cu familia Mititelu.

Va aducem la cunostiinta, frati in alb si albastru, ca Universitatea a fost mutata din Craiova, via Severin, exclusiv din interesul lui Mititelu. Fostele glorii ale acestui club au fost pe rand terfelite de acest „Zambon” al Olteniei. Jucatorii, prin scenarii si manipulari bine puse la punct, au plecat pe unde a vrut „Ajica” in functie de obligatiile de moment. Noi, suporterii am fost mazilti de pe stadion, deseori apostrofati ca nu aplaudam blaturile aranjate din culise de Mărin si am fost constant condamnati sa asistam la toate umilintele pe care le-a trait aceasta echipa spre binele familiei Mititelu. Mai lipsea ca „Oblemenco” sa fie dat jos de pe soclu iar in locul lui sa fie urcat bustul lui Mărin, iar leul de pe stema sa fie inlocuit cu o chelie mediocra pe care sa troneze o pereche de ochelari. Toata lumea a fugit de acest impostor, iar cei care au incercat sa stea drepti au fost improscati cu noroi si jigniti in „fituica” pe care creatura o manevreaza dupa bunul plac.

A venit insa momentul sa spunem „STOP!!!”. Acest circ dezgustator cu Mărin pe post de clovn nu mai poate continua. Trebuie sa strangem randurile si sa-l alungam de la carma echipei noastre, din acest oras, din aceasta regiune. Un escroc nu poate conduce o mare de inimi. Un escroc nu poate manipula o iubire sincera. De aceea facem apel catre toti fanii Universitatii sa fie alaturi de noi. Sa-l contestam si sa-l lovim pe Mărin unde-l doar mai rau si sa recuperam „Stiinta” din mainile slinoase ale acestei creaturi. Lui Mititelu i-a expirat timpul, fiindca a fost mereu in anti-teza cu ideea de performanta sau de profesionalism. Nu mai putem avea rabdare cu un individ asociat mereu cu falimentul, nu mai putem avea incredere intr-o persoana care isi impune respectul prin amenintari si jigniri adresate propriilor fotbalisti sau angajati si nu in ultimul rand nu-i mai gasim rostul unui scamator dornic de scandaluri in goana de a-si satisface megalomania si foamea de mediatizare.

Nu dorim o alta echipa. Pentru asta am luptat impotriva lui Netoiu, pentru asta ne-am razboit cu Staicu si pentru asta ne-am opus si ne vom opune lui Mititelu. Nimeni nu a castigat un razboi cu fanii si tocmai in ideea asta trebuie sa fim mai uniti ca niciodata! Mai dornici de reusita ca niciodata! Mai alb-albastrii ca niciodata! Vremea ca Universitatea Craiova sa redevina a suporterilor a sosit. „Stiinta” suntem NOI !!! Trebuie doar sa ne reamintim asta!

MAREA EVADARE: Din falimentul boovean scapă cine poate!

Echipa lui Mărin se pregăteşte să-şi i ia adio de la Liga I. Haosul şi sărăcia au pus stăpânirea pe un club în care Piţurcă reuşise să aşeze cât de cât lucrurile în ordine. În rândul jucătorilor mocneşte revolta, tensiunea e aproape insuportabilă, iar unii dintre fotbalişti chiar şi-au luat lumea-n cap.

Din Turcia, maimuţoiul de Reghecampf ne explică el cum Mărin “a avut grijă de Găman şi Bărboianu şi i-a crescut de la vârsta de 8 ani”... Habarnistul aterizat la Craiova doar pentru că vrea şi el să aibă asta în CV şi care a dat şi bani pentru cantonamente, e prost... informat. Booveanul a capturat doar de 5 ani şi jumătate o societate care pretinde că deţine echipa cu care ţinem noi. Asta ar însemna că Găman şi Bărboianu au 13 ani, dacă Mărin i-a crescut de la 8 ani... Ce nu ştie băgătorul de seamă Reghecampf e că Ajică nu dă nici un ban pentru centrul de juniori, de care se ocupă exclusiv Consiliul Judeţean. Iar Fane şi Valerică n-au 13 ani.

Minciunelu a ajuns în situaţia umilitoare de a împrumuta bani pentru echipa familiei sale de la diverşii antrenori pe care-i păcăleşte să vină şi să profite de ei, ca apoi să-i scoată vinovaţi de impostura sa. Oare concubinul gagicii cu ţâţe siliconate a primit şi el vreo dezlegare pentru că a cotizat şi el ca echipa să poată merge în cantonament?

Fiţuica de şantaj a booveanului anunţă revoltată că “Piţurcă şi-a dat arama pe faţă”. Am avut o criză de râs, după care ne-am oprit ca să ne odihnim şi să putem râde din nou de jenanta tentativă de manipulare. Mărin a prins mai de mult nişte şmecherii, dar care mergeau în anii ăia. Ce nu înţelege ospătarul e că demagogia lui de falit nu mai ţine astăzi. Oamenii au alte standarde şi nu mai sunt aşa “botanişti”. Spânule, e timpul să intri şi tu în acţiune, ai stat destul cu limba scoasă pe lângă curul stăpânului. Hai, treci la acţiune, ce faci, ne ţii în suspans? A venit timpul să bagi nişte harneli, de genul că tu ai fost mereu de partea lui Piţucă şi chiar l-ai apreciat şi iubit, dar nu se mai poate cu ăsta, că vrea să-i ia echipa lui Minciunelu şi să-i distrugă viaţa.

Mărin are ceva din Ceauşescu în ultimele sale clipe. De fapt seamănă mult cu fostul dictator. Mai ţineţi minte cum credea cizmarul analfbet că poate închide gura oamenilor? În disperare, le mai promitea 100 de lei la salariu. La fel a făcut şi văcarul. Credea că dacă-i minte pe fotbalişti că le dă orice, numai să nu scape de jugul său, aceştia vor continua să accepte la nesfârşit statutul de sclavi. În prostia sa, megalomanul sărăntoc nu înţelege că un contract cu garanţii este executabil. Victor Piţurcă a fost angajat pe o anumită perioadă de timp, stabilită clar, fiind apoi dat afară fără nici un temei. Piţurcă a venit cu banii lui de-acasă pentru a salva echipa lui Minciunelu, iar acum booveanul l-a “suspendat” şi nu vrea să-i mai restituie nici banii, nici să-i plătească salariul, nici garanţia, nici jucătorii...

Şarlatanului i s-a înfundat însă de această dată. A fost abandonat chiar de jucătorii pe care-i credea sclavii săi pe vecie. Mărine, trimite-l pe Lubeniţă să-i ameninţe...! Dar, până atunci, ai grijă să nu mai fugă şi alţii, ţin-te la ei că scapă! Pune lacăte pe pensiunea de la Govora şi filtre la ieşirea din staţiunea aflată în paragină, că să nu reuşească şi alţii să evadeze!

Fane, Valerică, suntem mândri de voi!

Sunt 2 jucători care au fugit din cantonament. Dezertorii imposturii şi nemerniciei boovene. CRAIOVASPORT îi aplaudă pe Bărboianu şi Găman, primii care au avut curajul să-l înfrunte pe nimicul chel şi să trimită un semnal către suporteri despre situaţia reală a clubului.

În acest moment, echipa lui Minciunelu poluează Craiova. Universitatea Craiova a murit demult, iar locul său a fost luat de o stafie care şi-a pus pe chipul hidos o mască alb-albastră, ca să profite de naivitatea fanilor. Circul creat periodic de acest măscărici s-a întors împotriva lui, pentru că a dat de Victor Piţurcă. Nu toţi oamenii pot fi folosiţi şi apoi aruncaţi la gunoi, pentru ca apoi să fie descalificaţi complet, reactivându-i. Lui Mărin i-a mers aproape 6 ani. În tot acest timp nu a existat antrenor pe care booveanul să nu-l înşele. Nimeni nu a plecat în condiţii decente de la echipa lui Minciunelu, cu banii luaţi sau “nesuspendat”, cu excepţia lui Stângă, om de casă al lui Mărin care avea mari şanse să şi revină pe bancă dacă teama de suporteri şi datoria în franci nu ar fi necesitat rechemarea alenatorului Nicolo.

Şi tocmai pentru că mai sunt creduli care încă nu văd clar lucrurile, ne dorim ca această păcăleală, acest văl de pe ochii lor numit echipa lui Minciunelu, să dispară! E “chestiune” de timp, ca să folosim un cuvânt învăţat de boovean în ultimii ani şi folosit din greu.

Sculat din somn de cancelaru’ panicat că nu mai are pentru cine să facă tactica, Mărin se plimbă nervos prin casă, îmbrăcat în izmene şi urlă ca din gură de şarpe: “Trădareee!”
Păi boovene, trădare, trădare, dar să ştim şi noi de ce... De ce sunt trădători nişte jucători care nu şi-au primit salariile de luni de zile şi de ce ar fi ei obligaţi să se comporte ca nişte sclavi pe plantaţie? Poate sunt nemulţumiţi de cum îi aşezi tu cu cancelaru’ în teren şi îşi dau seama că nu mai pot evolua ca fotbalişti dacă tu faci tactica. Poate sunt scârbiţi de metodele dictatoriale şi de amatorismul cu care conduci tu clubul. Poate simt că ţi-ai bătut joc de ei şi nu-ţi datorează nimic.

Chiar şi acum, când falimentul bate cu pumnii în uşa ta, aproape smulsă din ţâţâni, tu continui să te crezi un fel de Zeu fără de care fotbalul în Craiova n-ar fi existat niciodată. Spui că Găman îţi datorează ascensiunea în fotbal, că tu l-ai făcut fotbalist. Ca şi cum dacă la Craiova era alt patron, Găman nu ar fi avut aceeaşi valoare. Sau ca şi cum datorită ţie Valerică are talent. Sau ca şi cum tu l-ai fi antrenat de la pitici. Nu boovene, tu doar ai profitat de calităţile sale. Aşa cum faci cu toţi puştii formaţi de Consiliul Judeţean, din banii noştri, lăudându-te apoi cu pepiniera Craiovei şi cu faptul că investeşti în viitorea generaţie. Adevărul pe care trebuie să-l ştie toată lumea e că nu investeşti nici un cent.

Bărboianu şi Găman sunt, sperăm, primii dintr-un lung şir de “dezertori”. Oameni care nu au mai suportat minciunile, falsitatea şi stilul tău de satrap paranoic, bolnav de mediatizare. De ce-ar mai fi stat? Ca să te ajute pe tine să-ţi continui spectacolul penibil, ca să ne mai prelungească agonia? Cum să alerge neplătiţi de luni de zile până le crapă splina prin noroiul terenului ăla de la Govora, singurul pe care ţi-ai permis să-i trimiţi să se antreneze, din bani împrumutaţi de la Reghe şi Prodanca. Parcă te lăudai că pe tine te ascultă jucătorii, că sunt de partea ta…? Uite că nu e aşa, iar din moment ce au plecat, majori şi vaccinaţi, nu furaţi de cineva, că doar nu sunt nişte saci cu cartofi, înseamnă că sunt de mult timp la limita răbdării. Şi aşa sperăm că vor proceda şi ceilalţi. Cât despre dezlegări... Piţi, dacă poţi, ia-i tot! Dezbracă-l în curul gol şi lasă-l pe stradă, să umble aşa ca să râdem toţi de el, doar asta şi-a dorit în fond acest măscărici...!

Ar fi un şoc pentru naivi să afle cum stau lucrurile cu adevărat la echipa lui Minciunelu. Dacă ar şti toţi credulii ce părere au fotbaliştii despre Mărin, ar rămâne muţi. Ce încredere pot avea nişte fotbalişti în patronul lor şi implicit în viitorul lor la o echipă, când antrenorii dau bani de motorină ca autocarul să poată alimenta într-o benzinărie şi să-şi poată continua deplasarea spre celălalt capăt al ţării? Ajică a luat banii din drepturile TV de la ligă, dar fotbaliştii şi angajaţii nu au văzut nici o leţcaie. În schimb, booveanul e cu salariul de 10.000 pe lună la zi, că doar Alinutza are nevoie de poşete noi.

Mărin a omorât Universitatea Craiova. A tranformat-o în jucăria sa personală şi a familiei sale. A spus că nu o va vinde niciodată, pentru că e echipa lui şi a plozilor săi manelişti. A avertizat că şi dacă păţeşte ceva, chiar şi dacă va muri el, familia sa ştie ce are de făcut. Ce poate fi mai clar şi mai dezastruos? Echipa noastră nu mai există. Ne pişăm pe hârtiile lui Mărin.
Fără NOI, fără SUPORTERI, o bucată de hârtie nu are nici o valoare. E doar un mijloc cu care booveanul ţine subjugat un oraş. Şi manipulează în continuare, pentru că ştie că fără suporteri hârtia sa nu valorează 2 bani. Noi ne-am trezit mai devreme. Se vor mai trezi şi alţii, pe zi ce trece. Şi vom fi tot mai mulţi… până când vom fi toţi.

Merităm o echipă care să fie a noastră, a suporterilor, ferită pentru totdeauna de dezonoarea de a încăpea pe mâna unui circar nebun sau a vreunui profitor.
CRAIOVA suntem NOI, nu hârtia din sertarul lui Mărin!

CENZURĂ: fiţuica lui Mărin a blocat toate comentariile!

Ca de fiecare dată când patronul lor atinge o culme a batjocurei faţă de Ştiinţa şi suporterii ei, fiţuica de şantaj a booveanului se vede nevoită să blocheze opţiunea prin care vizitatorii siteului pot trimite comentarii. De obicei, în restul timpului doar cenzurează ce nu e pe placul stăpânului, lăsând şi câte o critică mai inofensivă, ca să pară obiectivi. Acum, pentru că în rândul suporterilor procentul era covârşitor împotriva deciziei şarlatanului de la Niuiorc, acesta a dat ordin slugilor să interzică toate opiniile fanilor.

Fiţuica de şantaj a fost înfiinţată ca să creeze avantaje booveanului, pentru că pe atunci avea de dus războaie cu inamici imobiliari locali şi judecători, pe care să-i ameninţe şi să-i atace pentru a obţine hotărâri în favoarea sa. În paginile fiţuicii i se ridică osanale falitului paranoic Ajică, cei câţiva maimuţoi care îl servesc scriind la dictare articole în care Mărin e venerat pentru că a salvat Craiova de oamenii răi.

Aşa că toţi suporterii olteni ar face bine să fie la picioarele lui Minciunelu, în semn de mulţumire şi preţuire eternă. O statuie în centrul oraşului n-ar fi deloc prea mult. Dacă ne mai salvează o dată (deja a făcut-o de vreo 480 de ori în cei 6 ani), ar putea fi chiar sanctificat!