Run for your life! (I)

CRAIOVASPORT vă prezintă în inclusivitate povestea “primelor zile de după Piţurcă” şi a dezertării de la Govora! Astăzi, Partea I.


După ce badigardul Petrică - el însuşi jenat de penibilul situaţiei, a ferecat poarta cantonamentului în calea lui Piţurcă, Mărin a redevenit adevăratul antrenor, meneger, preşedinte, director, împărat şi ce mai vreţi voi... Era, în sfârşit, din nou la comandă. Motiv de mare bucurie, aşa că Ajică a sărbătorit cu o sticlă de vin spumant ieftin de la non-stopul de vizavi de Niuiorc (a vrut să-l imite pe idolu’ Becali, da’ ăla are bani de şampanie adevărată), două-trei intervenţii la emisiunile de can-can sportiv şi o repriză scurtă, orală, cu Alinutza.

Apoi a trecut la treabă. Trebuia să organizeze pregătirea echipei, aşa că a convocat consiliul director sau de administraţie sau de miniştri, oricum i-aţi spune numai să sune pompos. Adică pe cancelar şi pe câinele avocat, că văru’ Lubeniţă avea puţină treabă la bibliotecă, se documenta pentru un tratat de filosofie la care lucrează de câţiva ani. Iar pe valet îl detaşase între timp la o televiziune locală, unde va freca menta până la loc comanda (a se citi reactivare). Asta e varianta noastră, deşi alţii, amici de-ai fostului argat Lucică, se jură că Mărin l-a disponibilizat pentru că nu i-a spălat bine maşina şi îl mai şi bănuieşte că el a ciripit despre idila sa cu secretara.

După 3 ore de anal-ize (că Mărin a stat numai cu deştiu-n cur), Ajică şi lacheii au ajuns la soluţia salvatoare: ca să scape de datorii, acestea neputând fi plătite, era nevoie ca toţi cei care aveau de încasat bani de la sărac să… nu-i mai ceară! Iar concluzia a fost simplă: Nicu Napoli trebuia rechemat, mai ales că booveanul îşi imagina că respectul de care se bucurase italianul îl va putea salva de mânia suporterilor. La fel şi mireasa Aurel, al cărui contract curgea implacabil şi care se dovedise a fi şi un argat de mare calitate. Chiose, ascultător de fel, e pe placul dictatorului Mărin. Dar să nu vorbim cu păcat, marioneta perfectă e totuşi Ghiţă de la Pieleşti, aşa că şi el a revenit, probabil pentru a 15-a oară, că oricum am pierdut numărul umilinţelor sale...

Aurel, care deja se băgase-n seamă pe toate posturile TV şi “suferea” teribil din cauza despărţirii lui Mărin de Piţurcă, dându-le chiar sfaturi de om înţelept despre cum să se împace, a fost în secunda 2 la Mărin în birou. În poziţie de drepţi, aşteptând ordinele stăpânului. Ştiind că n-are ce pierde, pentru că booveanul e falit şi oricum banii nu i-ar mai fi văzut vreodată, alenatoru’ Nicolo, care oricum se plictisea toată ziua la pescuit, şi-a făcut repede bagajul şi s-a suit în ceartăr. Şi poate-poate (spre deosebire de Wotte, care s-a împăcat cu ideea ţepei), o mai vedea, cu mult noroc, vreun cent de la Ajică. Doi dintre “creditori” fuseseră rezolvaţi, dar beleaua e cu Şoavă, că e încă jucător activ şi e puţin plecat, altfel i s-ar fi propus deja o funcţie în club ca să uite de datorie.

Mulţumit de “achiziţii”, Mărin a simţit nevoia să se relaxeze şi s-a răsturnat cu cracii-n sus pe canapea. Apoi şi-a aruncat privirea spre plasma second hand din biroul său de nabab scăpătat, şi a sărit brusc în picioare, căutând disperat telecomanda ca să dea sonorul mai tare. El e puţin falit momentan şi n-are un Petrică disponibil ca să-i schimbe programele. Sau are unul, pesemne badigard, dar l-a trimis la stadion pe post de îngrijitor al bazei sportive (ăla cu prezervativu-n cap care-i explica lui Piţi că el şi bucătarul chel nu sunt profesionişti şi au interdicţie la cantonament). E sărăcie mare şi la Ajică toată lumea are câte 3-4 funcţii. Dar ce-l agitase atât pe Mărin? Pe burtieră (nu a lui, a ecranului) citise ceva şi-l trecuseră toate apele. Cică Piţurcă vrea să facă o nouă echipă, care să fie a suporterilor.

Booveanul era în pragul infarctului. Din momentul ăla Piţurcă a devenit cel mai mare duşman al lui. Ce Solomon, ce Păuneşti, ce Ina Voinea, ce Gaeta de Sud… Piţi îi întrecuse pe toţi! Ce poate fi cel mai rău pentru Mărin decât să piardă echipa şi să redevină un ilustru anonim? Nimic pe lumea asta nu l-ar lovi mai rău decât asta. Ar fi un şoc din care probabil nu şi-ar mai reveni niciodată. Aşa că urmărea consternat fiecare cuvânt al lui Piţurcă, fără să poată scoate vreo silabă. Nu auzea nimic în jurul lui, nu conştientiza nimic din ce fac sau spun lacheii. Nici chiar când i-a raportat cancelaru’ că Alinutza a revenit de la cumpărături şi mai vrea o repriză, Mărin n-a auzit nimic. Şi-a revenit din şoc abia spre miezul nopţii, pentru că amânata reunire a lotului se apropia şi trebuia să facă rost de undeva de creiţari pentru vreun cantonament modest, de ochii lumii.

Cancelaru’ propusese ca jucătorii să se antreneze în Craiova, dar perversul Ajică a nu a fost de acord. El ştia că echipa trebuie trimisă din oraş, ca să evite orice posibile tensiuni create de suporterii neaveniţi şi răuvoitori. Chiar şi pentru cazarea într-o veritabilă relicvă ca Govora, unde 90 la sută din clădiri sunt în stadiul de ruină, e nevoie de caşcaval. Iar cu minciunile nu mai merge, că lui Minciunelu i s-a dus vestea în toată ţara că e ţepar, întârziind cu plata şi câţiva ani pe la diversele locaţii unde s-a cazat echipa, aşa că nimeni nu prea-l mai primeşte fără să dea banii înainte. Ca la curve.

Şi aşa a apărut Reghecampf. Personajul s-a tot învârtit ca un coi în căldare în ultimul timp, fără să-şi găsească locul. Ba au vrut să fie patroni de club (el şi Prodanca, că doar împreună şi-au construit un “brend” în tabloide), ba conducători, ba antrenori, ba menegeri, ba vedete, le-au încercat pe toate până când n-au mai ştiut nici ei ce să-ncerce… Reghe era maimuţoiul perfect pentru Minciunelu, prostănacul de pe urma căruia era ideal de profitat. Mai ales că şi consoarta e “om de fotbal”. Lăptăreasa s-a făcut chiar şi impresar la un moment dat, aşa că Ajică îşi şi imagina cum îi va vinde ea jucătorii pe bani mulţi, ca să aibă provizii pentru alt cincinal de dictatură.

Cum-necum, se făcu duminică şi trebuia ca breleanţii lui Mărin să plece în cantonament. Ajică şi celula sa de criză au urzit un plan diabolic. Jucătorii au fost chemaţi la lunca Jiului în mare secret, după lăsarea întunericului, pentru ca nu cumva să se adune duşmanii şi să-i facă booveanului viaţa grea, adică să scandeze numele lui Piţurcă sau să-i conteste pe sclavii care au acceptat să fie paravanul lui.

Autocarul fără rovinietă a părăsit Craiova în grabă şi a ajuns la Govora spre miezul nopţii, după ce pe drum a rămas în pană de motorină. Manageru’ Aurel a fost nevoit să dea de la el câteva bulioane, din banii pe care nu i-a pierdut la banca din Braşov. Cum “delegaţia Ştiinţei” - ca să folosim şi noi stereotipiile penibile de prin ziare-, a rămas în pană pe câmp, cei mai tineri şi mai sprinteni componenţi ai lotului (tot ăia care cară genţile sau mingile de obicei) s-au organizat şi cu canistra goală pe post de ştafetă au ajuns la cea mai apropiată benzinărie. Apoi, odată instalaţi în pensiunea de juma’ de stea din Govora, fotbaliştii profesionişti s-au dus în camere să se încălzească şi să omoare gândacii de pe pereţi. La mâncare nu le mai stătea gândul, sandvişurile cu parizer de pe drum aveau să le ţină companie maţelor lor până a doua zi. Târziu în noapte, la pensiune a tras şi merţanul patronului de brend, în care mai călătoreau cancelaru’ şi Alinutza.


Va urma…