Compromisuri maxime

În lipsa minciunelului, care stă pitit în bârlog ca să nu-şi atragă şi mai multă antipatie din partea publicului craiovean, doi dintre foştii componenţi ai Craiovei Maxima au rostit luni, la conferinţa de presă de la stadionul pe care Universitatea CRAIOVA nu mai joacă, nişte fraze incredibile:

Aurel Ţicleanu:
“Nu cunosc prea bine lotul, dar vom avea timp suficient în Austria, în cele două săptămâni să ne cunoaştem. Trebuie să accept şi sugestiile patronului, eu nu am venit aici pe o poziţie de opozant al domnului Mititelu. Vâslim în aceeaşi barcă, soluţiile le vom găsi întotdeauna împreună. Am rămas impresionat de ceea ce am văzut în ultimele zile. Absolut toţi jucătorii din lot sunt priviţi de patron la fel ca propriul său copil. Ţine enorm la toţi şi, sincer, am început şi eu să mă molipsesc de la dumnealui.”

Ghiţă Geolgău:
“Sezonul următor vom evolua cu certitudine tot pe «Municipal». La Severin s-au găsit oameni total diferiţi faţă de cei de aici, mult mai înţelegători şi atunci li s-a făcut o promisiune conform căreia Ştiinţa va juca o perioadă mai lungă acolo. În timp, poate peste un sezon, două, sunt convins că Universitatea se va întoarce la Craiova. Dacă ne-am întoarce acum, consider că ar fi o trădare faţă de oamenii de acolo, o trădare comparabilă cu cea a lui Dorel, care a negociat cu Steaua în loc să vină să vorbească mai întâi cu noi.”


Dacă Ţicleanu ne lasă perplecşi, mărturisind nonşalant că trebuie să accepte şi sugestiile patronului şi că va găsi întotdeauna soluţiile împreună cu acesta, cu alte cuvinte anunţându-ne de pe acum că rolul său e pur decorativ şi nu va ieşi din cuvântul stăpânului, Geolgău şochează spunând că întoarcerea echipei pe “Ion Oblemenco” ar fi trădare, comparând revenirea Universităţii pe “Central” cu transferul lui Stoica la Steaua, ca şi cum pentru conducătorii de azi ai Universităţii legendarul stadion din Bănie înseamnă tot atât de multe ca şi… steaua bucureşti!

Despre declaraţiile uluitoare ale domnilor Ţicleanu şi Geolgău ar fi atât de multe de spus, încât e mai bine să nu le comentăm în acest moment, din respect pentru fotbaliştii care au fost odată cei doi...

Profesioniştii

Agitaţie mare la Niuiorc, luni de dimineaţă. Chemaţi la raport, Geolgău, Ţicleanu, Lung, Tăbârcă, Roşca sau Mitu, dădeau ocol clădirii, neliniştiţi, în aşteptarea împăratului. Apoi, obosiţi de atâta stat în picioare, profesioniştii din staff-ul Ştiinţei îşi fac curaj şi, unul câte unul, intră în biroul prezidenţial, luând loc, timizi, pe canapea. Doar ultimii doi sunt mai dezinvolţi… Sunt “de-ai casei”.

După câteva ore de aşteptare, în parcarea de vizavi de Minerva îşi face apariţia, tacticos, merţanu lu’ Ajică. Faraonu’ coboară agale, cu ochelarii de sudor pe ochi. Păşeşte greoi, aşteptând aplauzele cetăţenilor care trec pe stradă. Dar nimic. Taximetriştii, cele trei femei de pe trecerea de pietoni, bărbatul în costum şi cu diplomat (vreun contabil ceva…), grupul de şcolari şi cerşetorul aşezat pe caldarâm, toţi îşi văd cu seninătate d’ale lor, ignorând augusta apariţie a starului din Bănie.

Înainte de a intra în clădire, preşedintele aruncă o ultimă privire în jur, doar-doar l-o fi remarcat cineva. Dar… nimic. Nici o privire, nici o întrebare despre echipă… Nu-i face nimeni cu mâna… Nici măcar vreun reproş sau vreo înjurătură nu-l au ca destinatar.

Încruntat, Minciunelu intră în birou. Deschide uşa şi, din toate colţurile, îl întâmpină un amestec de saluturi, rostite în acelaşi timp:
“Bună ziua şefu!” / ”Salut Adi!” / ”Să trăiţi dom’ preşedinte!”…, în funcţie de cum se raporta fiecare dintre profesionişti la majestatea sa. Ultima formulare i-a aparţinut probabil lui Tăbârcă.

“Ce e bă cu voi aici?”, întreabă autoritar stăpânu’.

„Ăăă... păi şefu..., dumneavoastră ne-aţi chemat...”, răspunde Mitu, cu juma’ de gură.

„Când bă?”, continuă Ajică, parcă iritat.

„Aseară.... ştiţi... cu conferinţa... să ne-nvăţaţi ce trebuie să spunem...”, intervine Geolgău, cu aerul său împăciuitor şi arborând un zâmbet nătâng.

„Aaa, da bă, aşa e... staţi jos să facem repetiţie! Sandule, şi tu bă! Ce-ai rămas aşa, în poziţie de drepţi?”

„Da dom’ preşedinte”, răspunde şi Tăbârcă într-un târziu, cu vocea gâtuită de emoţie...

[..........]

După două ore de repetiţii asidue, oamenii din staff-ul Ştiinţei Severin ies încolonaţi din biroul mogulului. Toţi sunt transpiraţi, dar concentraţi şi conştienţi de misiunea lor, gata să spună pe de rost răspunsurile pentru presă:
avem cel mai bun lot din Europa, nu mai e nevoie de transferuri; la Severin e cel mai vulcanic public din lume, care nu poate fi trădat; preşedintele-i iubeşte pe jucători, care-i sunt ca nişte copii; o să jucăm bine şi sigur vor veni şi rezultatele şi, în general, totul e roz în paradisul alb-albastru…

Demagogul Ajică a bătut toate recordurile de sărăcie: doar 3 jucători cumpăraţi în 5 ani!!!

Dacă vă uimeşte campania de achiziţii a Stelei din vara aceasta atunci ţineţi-vă bine: Becali i-a cumpărat lui Piţurcă în câteva zile de 3 ori mai mulţi jucători decât a luat Ajică de Booveni în cinci ani!!!


De asemenea, echipe de „mare tradiţie” în fotbalul românesc precum Internaţional Curtea de Argeş, Victoria Brăneşti sau Astra Ploieşti au cheltuit fiecare în parte pe achiziţii în ultimele sezoane mai mult decât a cumpărat vreodată cel care a încălecat pe Ştiinţa, adică pe Prepeliţă, Tănasă şi Wobay.


Restul „achiziţiilor” Ştiinţei au fost jucători liberi de contract, fie că au venit pe filiera Dan Stălinescu din Australia sau i-au „dibuit” Mitu sau Roşca, versaţii conducători ai clubului. În vara aceasta, de pe blogu’ lu’ preşedintele am aflat că la Universitatea au venit 2 jucători, Antchouet şi Gargorov, evident din postură de jucători liberi, deşi în iarna trecută plecaseră vreo 8 fotbalişti doar pentru că lui Ajică nu i-au ajuns drepturile de televizare ca să-i plătească pe toţi, buzunarele sale fiind goale de câţiva ani.


Mai mult, blogheru’ de serviciu ne anunţase două cambeacuri de marcă, Stoica şi Wobay, dar i-ai de unde nu-s, fiindcă amândoi au fugit încotro au văzut cu ochii, departe de sărăcia booveanului. În lipsă de alte noutăţi (nici măcar agenţi liberi căutaţi pe internet de Vlăduţ Roşca), preşedintele mititel anunţă cu surle şi trâmbiţe că i-a prelungit contractul lui Iliev, de parcă îi transferase pe Răduţ, Wesley şi Traore dintr-un foc.

Ca să se justifice cumva în faţa celor care încă mai pun botul la „demagogia” (cuvânt auzit de Ajică şi uzitat în exces şi în necunoştinţă de cauză) sa, preşedintele adaugă la numărătoare şi „lotul Caracal”. Apoi ne aduce aminte cum a cumpărat el echipa doar cu doi jucători. Păi să nu uităm de ce a existat această situaţie: pentru că „şarpele cu ochelari” a contribuit la retrogradarea echipei, neavând bani să o cumpere din prima ligă cu tot restul jucătorilor care cu un an mai devreme, fără implicarea malefică a sa, obţinuseră locul 4, cea mai bună clasare din ultimii 15 ani.


Dar cum a rezistat Universitatea în Liga I timp de 4 ani doar cu 3 jucători cumpăraţi? Pentru că oraşul Craiova, care nu ajută cu nimic Universitatea conform discursului demagogic al nefinanţatorului, a crescut prin grupele de juniori ale Consiliului Judeţean, jucători precum Lung, Bărboianu, Găman, Gângioveanu, Firţulescu sau Andrei Ionescu, pentru ca Ajică să se folosească de ei la Severin sau să îi vândă la Steaua, cum e cazul ultimului.

P.S. Conform DEX, definiţia lui Ajică = Persoană care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase.

Aurele, naşu' Balaci îţi sabotează căsnicia!

Veşti proaste pentru mirii Aurel şi Ajică, la doar câteva zile de la anunţarea căsătoriei din interes.
După cununia de săptămâna trecută, oficiată de preacuviosul Ghiţă Geolgău, ca intermediar prin telefon, masa şi dansul au avut loc pe şestache, la Niuiorc şi se pare că nu au costat prea mult, având în vedere criza prelungită prin care trece mirele Ajică.

Acum însă, când cei doi însurăţei se pregăteau să înceapă luna de miere, liniştea le-a fost tulburată chiar de naşul Ilie. Acesta a declarat că a refuzat oferta Ştiinţei deoarece altcineva din club îi făcuse deja lotul şi programul de pregătire, făcând aluzie la ginerică Minciunelu:
“Într-adevăr, am avut ocazia să antrenez Universitatea, dar m-am simţit ca ultima spiţă la căruţă şi nu am mai venit. Am fost chemat în ultima zi înainte de reunire, cu lotul fixat, cu programul de pregătire făcut. Cine le-a făcut să răspundă şi de rezultate!”

Naşu’ Ilie a introdus niţel nuiaua prin gardul noii familii, atât cât s-o contrazică pe mireasa Aurel, care s-a lăudat către toţi cunoscuţii că are acceptul naşilor, care vor fi cu sufletul alături şi vor vorbi frumos de căsnicia ei. Aşadar Aurel nu prea-l are pe Ilie în spate, aşa cum neinspirat grăise săptămâna trecută noul “pariu” al lui Minciunelu.


Nae Tilihoi, un fost coleg de liceu al miresei, nu vede nici el cu ochi buni alegerea acesteia: “Eu îi doresc să aibă rezultate cât mai bune, dar nu cred că-l apucă paltonul la Universitatea. Sper însă ca Ţicleanu, împreună cu Geolgău şi Silviu Lung, aduşi şi ei acum la echipă, să-l convingă pe Mititelu să readucă Universitatea la Craiova”.

Casă de piatră!


...........................................................................................................

“Îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă, dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”, spunea mireasa săptămâna de trecu.

Mitomanul

Ştiam deja de prea mult timp ce gen de personaj a ajuns să vorbescă în numele Universităţii, nu mai era nevoie de dovezi suplimentare. Mitomanul care-şi ascunde ochii în spatele lentilelor fumurii, tocmai din teama ca respectivele organe să nu-i trădeze aburelile, îşi continuă seria interminabilă. Cu fiecare repiraţie a sa, Ajică slobozeşte o minciună. Sau, cum ar spune el atunci când se autodescrie, o “inventivitate”.


Dacă ar fi să contabilizăm minciunile acestui individ, am ajunge la o cifră colosală, dar e foarte probabil să nu reuşim niciodată… Omul minte atât de des, încât probabil a ajuns să nu mai ştie nici el cand spune adevărul, dacă o face vreodată. Iar naivii, victime sigure, au parte de o veritabilă demonstraţie de forţă din partea celui care, după ce s-a plictisit să i se tot spună bosu’ sau şefu’ de diverşii lingăi de prin preajmă, s-a autointitulat “preşedintele”, că e mai de bontón.

Pe blogul său - locul care, de acum înainte, va găzdui cel mai mare număr de neadevăruri rostite vreodată -, preşedintele a mai zis una de referinţă. Văru’ lu’ Lubeniţă a povestit cum “pe vremuri, când ne întorceam cu trenul din deplasări, DACA TU N-AI FII / PENTRU CE-AS TRĂI / TU EŞTI VIAŢA MEA / ŞTIINŢA CRAIOVA erau versurile cele mai tari, îi exasperasem pe tovarăşii mei cu ele!!!”

E de-a dreptul uimitor până unde poate merge tupeul şi impostura acestui parvenit. Unicul scop al cocalarului cu ochelari de soare este acela de a câştiga popularitate şi a fi în centrul atenţiei, aşa că recurge la orice minciună care crede că-i va aduce vreun capital de simpatie în rândul suporterilor echipei pe care a capturat-o.

“Vremurile”, ca şi întâmplarea în sine, sunt doar rodul inventivităţii lui Ajică. Acum câţiva ani, în noiembrie 2005, la Sibiu, ultraşii craioveni au cântat pentru prima oară pe un stadion un cântec ce conţinea aceste versuri - incomplete în varianta booveană, ajunse dintr-o pură şi nefericită întâmplare la urechile celui care a asasinat spiritul Ştiinţei. Cu nonşalanţa unui hoţ de buzunare, a unui şmenar de târg provincial, acest personaj fără jenă sau scrupule îşi arogă în stilu-i caracteristic ceea ce nu-i aparţine, aşa cum face şi cu însăşi istoria clubului pe care se crede stăpân, deşi vacile pe care pretinde că le păştea odinioară prin Booveni nu par a avea vreun merit în performanţele Universităţii CRAIOVA de acum câteva decenii.

Pentru că n-are nimic în comun cu Universitatea CRAIOVA, cu excepţia faptului că de cinci ani a luat prizonier acest simbol ca să-i exploateze renumele, minciunelu nu ştie decât din auzite istoria clubului CRAIOVEAN şi cu atât mai puţine lucruri cunoaşte despre fanii săi.

Acum patru ani şi jumătate, adică “pe vremuri”, minciunelu nu se întorcea cu trenul din deplasare. El parvenise, nu mai servea la mese, îşi cumpărase maşină şi “tovarăşii” săi nu mai erau ceilalţi ospătari cu care împărţea bacşişul, ci valetul Lucian şi câţiva badigarji, pentru că spânul cel flocos nu intrase încă pe orbită.

„Ion Oblemenco”, bun doar pentru burdihanul booveanului

Ştiinţa s-a antrenat ieri pe „Ion Oblemenco”, acolo de unde nu a dat-o nimeni afară vreodată. Ajică se plânge că „răuvoitorii” au îndepărtat Ştiinţa de acasă, dar el îşi plimbă bine-mersi burdihanul hidos pe unde asudau cândva Balaci, Cârţu, sau Gică Popescu încercând să construiască un palmares pe care să se tolănească un mititel.

În timpul antrenamentului, condus de „profesionistul” Tăbârcă, Ajică a uitat că nu e prin imaşul de la Booveni şi, luându-şi atitudinea de mafiot, respectiv cu ochelarii pe chelie şi cu mâna în cur, s-a năpustit pe teren spre stupefacţia jucătorilor, angrenaţi într-o miuţă. Dacă Dina, Prepe şi Dănănae îi cunoşteau metehnele ghiolbanului, mare i-a fost suprinderea „octogenarului” Henry Antchouet, care nu pomenise nici prin jungla din Gabon asemenea intervenţii grobiene.

Mai târziu, la jocul-şcoală programat ca antrenorul „de culoare” cu ochelari să-şi facă o primă impresie despre achiziţiile sale preţioase care i-au secătuit visteria, am putut admira lufturile lui Dina, care nu-şi poate etala talentul pe „Ion Oblemenco”, stadion obişnuit cu jucători de clasă şi care nu suportă ştifturile promovate în prima echipă chiar de posesorul lor. Dacă suporterii sunt batjocoriţi în continuare prin surghiun la Severin, Ajică păşeşte când vrea ochelaru’ lui pe „Ion Oblemenco”, acolo unde pretinde că a băgat milioane de euro într-o spoială la vestiar şi două terenuri, la inaugurarea cărora doar Obama a scăpat neinvitat pentru a-i aprecia „grandioasa” investiţie.

Între timp, colea mai spre Ardreal, Paszkany a construit aproape din temelii un stadion de Liga Campionilor şi nu a mai dus CFR-ul pe la Turda sau Gherla pentru a cerşi la municipalitatea Clujului, un oraş mult mai potent. Başca, a mai câştigat două campionate şi trei Cupe în trei ani şi a bătut şi AS Roma chiar pe „Olimpico”. Degeaba însă, el nu are proiect viabil ca booveanul, care trebuie să prindă un amărât loc de cupă europeană peste vreo 250 de ani, când se va naşte generaţia de olteni cu trei picioare, călăuziţi de Adrian al XV-lea. Că, de, Universitatea nu e a noastră şi a copiilor noştri, ci a neamului mititel în vecii vecilor!

Blogu’ lu’ preşedintele: Bună ziua,

Am deschis acest blog cu speranţa ca toată lumea să mă divinizeze şi sunt supărat că lucrul ăsta nu l-am putut aranja decât aici, pe blogul controlat de mine. Ştiu că aceia dintre voi care nu sunt foarte obişnuiţi cu tehnicile de manipulare de pe internet se miră cum de pe toate saiturile sunt bălăcărit şi contestat, în timp ce aici găsiţi o atmosferă triumfalistă şi o unanimitate comunistoidă pro-stăpân cum nici pe vremea lui Ceauşescu nu vedeaţi.

Sunt foarte ocupat în perioada asta. Îmi dau singur foarte multe mesaje pe blog, în care mă laud în fel şi chip, şi culmea, găsesc câţiva naivi care să creadă că astea sunt părerile diverşilor suporteri care ar fi năvălit în masă aici, ca să mi se închine.

Deşi între timp mulţi v-aţi dat seama, încă mai reuşesc să-i păcălesc pe unii dintre voi, completând diverse cifre în dreptul IP-ului mesajelor de prosternare, dar lăsând un X final care să acopere şmecheria, aşa că în cazul în care completez din întâmplare un IP al unui fan al Craiovei pe care posesorul şi-l cunoaşte, acesta să nu poată să deconspire minciuna după ce îşi dă seama că, de la adresa sa de Internet Protocol, un computer a luat-o razna, se deshide singur şi îi trimite mesaje pupincuriste lui Ajică, adică MIE.

Sunt un maestru al demagogiei, mint şi când respir, deşi mie îmi place să numesc asta “inventivitate”. Nu înţeleg de ce trebuie voi să despicaţi firu’ în patru şi să consideraţi declaraţii oficiale discuţiile mele cu câţiva suporteri (unii dintre ei inexistenţi, pentru că de fapt îmi răspund tot mie). Luaţi de bune decât gogoşile pe care vi le livrez la postări, nu şi pe cele mai puţin elaborate pe care le scriu la mesaje, că acolo trebuie să scriu tot felul de “inventivităţi”, ca să vă aduc pe drumul cel bun pe voi, biete oi rătăcite.

Mă scoate din minţi când văd că îmi demascaţi inventivitatea. Nu trebuie să mai faceţi aşa. Eu sunt zeul vostru, aşa că ghidaţi-vă doar după deviza „crede şi nu cerceta”!

Hai gata, că v-am băgat destul în seamă.

P.S. O precizare mititcă
La întrebarea plină de tupeu a unui vagabond huligan, care vroia să ştie dacă m-am implicat la echipă, am răspuns că da. Şi, ce o să-mi faceţi? Aşa vreau eu, e echipa mea şi a familiei mele. O să i-o las moştenire lu’ Gigi Aditză (pe Găbitza am scos-o momentan din ecuaţie până văd cu cine se mărită).

Hai ceau!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Nunta lui Chiose

Ţicleanu 2008 – „În condiţiile care sunt acum la Craiova, nu se poate face performanţă.”

Ţicleanu 2010 – „În mare, lucrurile sunt cam aceleaşi. Dar îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă..., de bărbat..., dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”

Aurel se anunţă un “yes-man” de calitate

“În condiţiile care sunt acum la Craiova, nu se poate face performanţă. Pe vremea mea, centrul de copii şi juniori producea talente prin munca multor antrenori, uitaţi... Trebuie reamintit şi faptul că publicul de pe fostul Central a avut un rol covârşitor. Suporterii umpleau până la refuz stadionul, aproape 45.000 de oameni, deşi arena din Bănie avea doar vreo 30.000-35.000 de locuri. Încurajările, atmosfera creată aici nu le-am uitat nici eu, cum probabil că nu le-au uitat nici Passarella, Bertoni, Antognoni, Graziani, toţi campioni mondiali, dar care au fost învinşi pe Central.” Asta declara Aurel Ţicleanu la începutul lui 2008, când nu ştia că peste doi ani şi jumătate interesul îi va purta fesul spre biroul preşedintelui Ajică.

Întrebat ieri de un reporter ce s-a schimbat la Universitatea din 2008, când spunea că la Ştiinţa nu sunt condiţii de performanţă, Aurel se afundă, deşi încearcă vizibil să evite penibilul: “În mare, lucrurile sunt cam aceleaşi. Dar îi voi avea în spate pe Ştefănescu şi pe Balaci. Mi-au promis că vor fi cu sufletul alături de mine şi de echipă, vor vorbi frumos de noi. Ştiţi cum e, Mititelu m-a cerut de nevastă..., de bărbat..., dar eu am cerut şi acceptul naşilor!”

Uluitor. Deci asta era cheia problemei, ca Balaci şi Ştefănescu să fie “cu sufletul” alături de echipă şi să vorbească frumos de ea. Halucinant. Aurele, nu-i ţine prea mult în spate, c-ai să oboseşti repede şi nu te-apucă pardesiul...

Noi credeam că oricum cei doi sunt mereu cu sufletul alături de Ştiinţa, dar chiar de n-ar fi fost, asta era ce lipsea Universităţii? Nişte fraze de la câţiva foşti mari fotbalişti înşirate în câteva ziare? De asta CFR şi Urziceni câştigă cupe şi campionate, iar Vasluiul şi Timişoara le suflă-n ceafă, în timp ce noi ne zbatem într-o continuă agonie, salvându-ne de la retrogradre în ultima etapă?

Ce uită totuşi Ţicleanu e că Balaci în 2008 chiar era implicat activ, cu o funţie fictivă în organigramă şi un unic şi bine definit rol, cel de a da declaraţii „de bine” la foc automat. Să nu uităm că de la Ilie aflam atunci, cu o cadenţă obositoare, o mulţime de lucruri, capul de afiş fiind celebra afirmaţie că el însuşi, la 18 ani, nu ştia cu mingea în regim de viteză mai bine decât Gogoşoiu, în timp ce Mitică Marcu („motoreta”) era surclasat de Gogo la capitolul viteză.

Poate doar Ştefănescu a mai făcut notă discordantă, după ce a refuzat să fie marioneta lu’ nea Adi, dar Beldeanu, Geolgău, Negrilă, Donose, Ungureanu, Lung,... ei şi-au permis vreodată să-l critice pe minciunelu? Exceptându-i pe Tilihoi - care nu depinde financiar de preşedintele din Booveni, Cămătaru - în conflict cu Mititelu de ceva ani, sau Cârţu - stabil economic şi conecat la alte cercuri, majoritatea componenţilor Maximei aflaţi în viaţă s-au complăcut în a menaja sau acoperi evenimentele urât mirositoare din era Ajică.

Muţi dintre ei încă îşi aşteaptă lunar salariul chiar de la acesta. O rentă, obscen de mică pentru ceea ce reprezintă aceşti eroi ai sportului românesc, pe care Ajică o plăteşte, e adevărat, din ce în ce mai greu, ca să-şi asigure liniştea, să le pună lacăt pe gură. Nu avem dreptul să-i judecăm şi cu atât mai puţin să-i condamnăm, dacă s-ar fi născut 30 de ani mai târziu ar fi fost toţi multimilionari. Dar soarta a vrut altfel şi asta nu e vina lor.

Revenind la noul antrenor, Ţicleanu vorbea în 2008 despre centrul de copii şi juniori şi despre rolul covârşitor al Centralului din Bănie. Chiose, poate ai uitat, dar Centrul de copii şi juniori este finanţat în proporţie de sută la sută de Consiliul Judeţean, acesta oferind cadou tinerele talente echipei despre care Mititelu spune că o va lăsa moştenire de familie, ca pe orice altă proprietate personală. Judeţul Dolj plăteşte formarea fotbaliştilor pe care mehedinţenii îi pot vedea pe viu o dată la două săptămâni, doar pentru că primarul de acolo a câştigat grotesca licitaţie cu care Ajică a ucis spiritul Universităţii. Iar rolul covârşitor al Centralului, de care amintea Ţicleanu, e jucat acum de atmosfera de sărbătoare câmpenească pe care o creează microbiştii severineni.

Aşadar, Aurel o întoarce după cum bate vântul lui Mititelu şi se anunţă şi el un “yes-man” de calitate. Wellcome in the club!

Să reţinem însă o frază a preşedintelui şi să vedem ce ne rezervă viitorul: “Nu aveţi dreptul de a-l judeca înainte pe Aurel Ţicleanu, un om care a făcut foarte multe pentru fotbalul craiovean şi cel românesc. După zece etape o să vă convingeţi de valoarea sa ca antrenor. Va fi altfel faţă de experienţa din 1994. Ţicleanu este un bun pedagog, un extraordinar tactician, cunoaşte câteva limbi şi este legat de Universitatea. Ţicleanu ştie fotbal cât nu o să putem vedea noi în zece vieţi. Sunt convins că o să reuşească.”

Craiova Maxima, folosită din nou ca scut de protecţie

Numirea lui Aurică Ţicleanu poate însemna pentru unii o încercare de reconciliere a lui Minciunelu cu fostele glorii ale echipei, o readucere a acestora lângă echipă şi încercarea de a repara imaginea clubului. În fapt, este o reluare a politicii lui Ajică de a folosi ca scut o fostă glorie a Ştiinţei atunci când reproşurile se înmulţesc şi se înteţesc asupra lui. Pentru a anihila protestele suporterilor a mutat echipa la Severin, unde beneficiază de protecţia totală a primarului Gherghe, iar numirile lui Gheorghiţă Geolgău, Silviu Lung şi Aurică Ţicleanu sunt menite să “blocheze” momentan toate criticile venite din partea fostelor glorii, în special a celor care au compus Craiova Maxima.

În fapt, Minciunelu are numai dispreţ pentru cei care au construit imaginea şi palmaresul acestui club, dar acestea sunt ideale ca manta de vreme rea. Primul caz a fost chiar cel al căpitanului “Craiovei Maxima”, Costică Ştefănescu, adus în 2006 în postura de antrenor principal, alături de Ovidiu Stângă, şi îndepărtat după câteva etape cu scandal, deoarece nu accepta compromisuri. De fapt, relaţia Craiovei Maxima cu Minciunelu poate fi analizată pe posturi.

Silviu Lung - el nu s-a putut exprima niciodată vehement la adresa lui Minciunelu deoarece fiul cel mic a fost în lot în ultimii ani. În cele din urmă, Lung i s-a alăturat fiului său în vara aceasta, deci “ciocu mic”.

Gabi Boldici – A fost antrenor cu portarii la Universitatea în sezonul disputat în liga secundă şi îndepărtat la un moment dat pentru a fi adus “celebrul” Papp Deac.

Nicolae Negrilă – A fost mereu în organigrama lui Mititelu în postura de “scouter” sau de membru al imaginarului Consiliu de Administraţie de la Craiova, deci “Negoro” a fost “de-al casei” în toată această perioadă. În momentul în care s-a operat în primăvara lui 2010 Negrilă nu avea salariul plătit de mai multe luni.

Costică Ştefănescu – instalat ca antrenor-marionetă, fapt neacceptat de căpitanul Craiovei Maxima, care nu a ezitat să-l acuze public pe Minciunelu.

Nicolae Tilihoi - unul dintre contestatarii constanţi ai lui Minciunelu. Având o rubrică permanentă în Gazeta de Sud, Nae Tilihoi nu a ezitat să-l desfiinţeze pe Ajică atunci când acesta şi-a făcut de cap, în timp ce Minciunelu i-a asmuţit pe spânul cel flocos, valetul Lucian şi ceilalţi lătrăi de la Ediţie Specială să-l atace cu nesimţire pe fostul stoper al Craiovei Maxima.

Nicolae Ungureanu – Adus de două ori la Universitatea de Minciunelu, prima dată ca antrenor secund în Divizia B, apoi ca antrenor de faţadă, deoarece avea licenţă PRO, iar una dintre marionetele preferate ale lui Ajică, Daniel Mogoşanu, nu poseda “patalama”.

Ilie Balaci - A avut mai multe funcţii debitate de Minciunelu, de la director tehnic, manager general, manager tehnic, preşedinte de club, vicepreşedinte, etc, însă rolul a fost acelaşi – de a-i folosi imaginea pentru a bloca toate criticile şi protestele de orice natură şi din orice direcţie la adresa preşedintelui. Recent, “Minunea Blondă” s-a convins asupra caracterului celui care conduce Universitatea şi a anunţat că nu va mai antrena Craiova. Balaci voia să spună că nu va mai antrena Ştiinţa cât timp aceasta va fi condusă de Minciunelu, însă după ce acesta a precizat în dese rânduri că va lăsa clubul drept moştenire de familie, completarea nu mai era necesară.

Aurică Ţicleanu – S-a aflat şi el la un moment dat printre contestatarii moderaţi ai lui Minciunelu, dar în vara aceasta a acceptat compromisul.

Gheorghiţă Geolgău – Adus şi el în mai multe funcţii de conducere de Ajică, Geolgău a fost marioneta ideală, suportând şi tot felul de umilinţe, cea mai mare fiind înlocuirea sa din postura de antrenor al unei echipe de juniori la un turneu final şi instalarea lui Florin Cioroianu, altă unealtă de uz propriu a lui Minciunelu.

Costică Donose şi Aurică Beldeanu - vezi comentariul la Nicolae Negrilă, întrucât cei trei au fost folosiţi în situaţii similare. Ei nu au fost doar mantale de vreme rea, ci scuturile de bază ale proiectului malefic al lui Ajică.

Sorin Cârţu – Alt contestatar îndreptăţit al lui Minciunelu. Cei doi nu se înghit de pe vremea când Cârţu antrena Craiova, iar Minciunelu era vicepreşedinte, “Sorinaccio” neacceptând intervenţia booveanului la echipă, în stilul adoptat în ultimii ani la club. Cârţu nu a ezitat să-i dea peste nas, cel mai rău de când a mutat Universitatea la Severin, iar replicile lui Ajică au fost puerile, limitându-se la jigniri şi injurii la adresa gloriei Craiovei Maxima.

Mircea Irimescu – fiind mereu în siajul lui Sorin Cârţu a avut aceeleaşi idei cu acesta, însă le-a exprimat mai rar şi mai moderat.

Radion Cămătaru – Unii dintre duşmanii declaraţi ai lui Minciunelu, l-a “demascat” pe acesta deoarece cei doi se cunoşteau mai bine având anumite afaceri pe vremea când Minciunelu nu preluase echipa.

Corneliu Stroe - Preşedintele Craiovei Maxima a fost numit preşedinte de onoare, cu adevărat o funcţie onorifică, niciunul dintre sfaturile oferite şi în presă de Stroe nefiind puse în practică de Minciunelu. Stroe a aderat şi el la circul lui Minciunelu deoarece avea nevoie de susţinere în campania electorală de acum doi ani.

Adrian Păunescu - Ajică a apelat la el cu disperare pe vremea când a fost aproape de a nu primi licenţa, numindu-l şi el preşedinte de onoare al clubului. După ce a scăpat de probleme, Minciunelu l-a ignorat cu autorul “Cântecului pentru Oltenia”, care a şi renunţat la funcţie după ce Universitatea a fost mutată la Severin.

Gică Popescu - Nemaisuportând mediocritatea de la Universitatea şi batjocura lui Minciunelu care a mutat echipa la Severin pentru a o antrena în voie, “Baciul” s-a alăturat vocilor crtitice şi în vara aceasta a tras un semnal de alarmă asupra situaţiei Ştiinţei.

În loc de Piţurcă e Tabârcă şi în loc de Abel e Aurel

După ce a lăsat să se creadă că a negociat cu Piţurcă, Sabău, Balbo sau Conceicao, Minciunelu l-a instalat antrenor principal pe Aurică Ţicleanu, al cărui CV rivalizează doar cu cel al lui Sandu Tăbârcă, noul “metodist” al echipei. Ţicleanu a mai antrenat Craiova în 1994 când a fost dat afară după câteva etape în care echipa nu juca nimic, în locul său a fost adus Victor Piţurcă, iar Universitatea s-a bătut apoi la titlu.

Cu jucători precum Craioveanu, Stângă, Gane, Vasc, Ungur, Papură, etc, Ţicleanu adusese echipa la retrogradare, pierzând lamentabil şi calficarea în Cupa UEFA în faţa echipei Dinamo Tbilisi. În cei 16 ani scurşi, Piţurcă a calificat în două rânduri naţionala la turneele finale, a câştigat trofee cu Steaua, iar Ţicleanu şi-a completat cartea de muncă în ţările arabe, mai mult la echipele de juniori de la Al Sahel Al Jahra, Al etc. Cu tot respectul pentru cariera frumoasă ca jucător al mijlocaşului Craiovei Maxima şi al naţionalei, Aurică Ţicleanu nu există ca antrenor. Numirea lui Ţicleanu are alt substrat. Va urma…

Blogu’ lu’ preşedintele: Bună seara, prieteeeeeni!

Un suporter către Ajică:
 Nu pricepi că n-ai ce să-mi mai dai?
 Întelegi că nu poţi tot sa ai?
 Chiar nu vezi că ei nu te mai vor?
 Chiar nu simţi durerea-n ochii lor?

Mititelu către suporterul Ştiinţei:
 Vrei să dormi şi dormi, nici că-ţi imaginezi,  (pe cine o să pun antrenor)
 Vrei să dormi şi dormi, tu nu poţi să visezi...  (la performanţă)

Hai, gata, că n-am intrat pe blog ca să vă cânt, deşi vă salut în stil minculescian!
Vă anunţ că în urmă cu doar câteva clipe am căzut… nu din copac, ci la o înţelegere cu marele fotbalist Aurică Ţicleanu, care va intra în pâine, cum se zice la brutărie, peste câteva zile.

În acest caz, chestiunea cu banca tehnică a echipei va arăta astfel:
Aurel Ţicleanu – antrenor principal
Sandu Tăbârcă – director tehnic
Silviu Lung – antrenor cu portarii
George Biţă – antrenor secund
Gabriel Martinez Poch – preparator fizic

Am ales aşadar, pentru viitorul sezon, care se anunţă unul de excepţie, cuplul Ţicleanu-Tăbârcă.


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Bună seara,

Precizare

Vreau să vă spun că când intru pe blog eu citesc toate mesajele voastre, dar ştiţi, eu sunt un om foarte ocupat, am multe biznisuri şi timpul nu-mi permite să vă răspund la toţi. Dar nu vă lăsaţi, adulaţi-mă în continuare, merit asta, pentru că eu sunt salvatorul vostru.

De asemenea, în afară de vizorul de care vă povesteam într-o postare anterioară, eu am şi un cântar şi vă promit că voi cântări foarte bine ca antrenorul pe care îl anunţ deseară să se plieze şi să fie compatibil. Da, ştiu că eu sunt cel mai în măsură să mă pliez pe lotul echipei, mai ales că eu îl fac, nu aşa-zişii antrenori, dar trebuie să pun şi pe cineva pe bancă, de ochii lumii.

După ce trece perioada asta de vară, o să am timp berechet să stau pe blog, chiar mă gândesc să-mi iau un laptop şi să mă aşez în parcarea de taxiuri din faţa clubului, mai o blogăială, mai o discuţie cu suporterii înfocaţi care trec pe stradă şi mă asaltează cu tot felul de întrebări, spre extazul meu.

Sunt cu ochii pe voi! Hai, v-am pupat, Big Bradăr vă salută!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Nu este adevărat

Nu este adevărat. Dar deloc. Mai ales că este fals. Am auzit eu că e mişto să pui titluri din astea din care nu se înţelege nimic, ca să vă fac pe voi curioşi să citiţi ce scrie aici, în timp ce mă adulaţi şi mă veneraţi. Apropo, vă mulţumesc pentru milioanele de mesaje de încurajare.

Ştirea difuzată astăzi de toate siteurile şi televiziunile (ştiţi că noi suntem mediatizaţi, că suntem brend – ce-mi place cuvântul ăsta, foarte mulţi ani m-am întrebat ce-nseamnă!), este o minciună ordinară. Viermii din mass-media au ieşit la atac! Duşmanii Universităţii au ieşit din bârlog şi vor din nou să mă distrugă!

Aşa, să revenim… Deci este o minciună grosolană, care clar nu este adevărată. De fapt eu am negociat cu Abel Balbo, ăla care a jucat la Roma, dar am renunţat la acestă pistă pentru că ăsta are un frate, Cain, care ţine cu Lazio. Ei erau duşmani când juca Balbo la Roma, dar acum, după ce Abel a pus ghetele în cui, prietenii şi familia i-au împăcat.
Problema este că au devenit aşa de apropiaţi încât Abel Balbo face numai ce-i spune frate-so, şi cum ăla ţine cu Lazio şi e încă supărat pe mine că am făcut egal cu ei la Auronţo de Candore, anul trecut, n-a vrut în ruptul capului să-l lase la Craiova.

Oricum, în câteva zile o să încerc să fac tot posibilul să mă chinui să pun antrenor, că am eu mai mulţi în vizor. Noi avem un vizor aici la club, l-am cumpărat eu când am fost în America, dacă aţi văzut poze… două rânduri mai jos de aia unde sunt călare pe cal. Pot să vă dezvălui în premieră că deja se vede ceva prin vizor şi în curând vom avea mai multe date.

O zi bună vă doresc, s-auzim de bine şi multă sănătate, că-i mai bună decât toate!



Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Emil Gargorov, la Universitatea

UPDATE: Aşa cum v-am făgăduit şi am plănuit când mi-am făcut blog, vă dau din nou de ştire că totul merge perfect. Mă grăbesc, pentru că eu am multă treabă, Universitatea are nevoie de mine!
Aşa că vă spun scurt de tot: am semnat un contract pe doi ani cu domnul Emil Gargorov. E un jucător foarte bun şi ne va ajuta mult.

Nici nu mai zic nimic, aştept reacţiile voastre… Sunt modest. Lăudaţi-mă doar dacă credeţi că merit. Se ştie că nu prea mă dau eu în vânt după astfel de chestiuni, dar dacă e ideea vostră şi vine din suflet, puteţi să-mi faceţi şi-un imn.

P.S. Mai m-am gândit… retrag chestiunea cu imnul, că o să ziceţi că e neavenită. Accept maximum, dacă totuşi insitaţi, o statuie în faţa stadionului, pentru că pe cea a lui Oblemenco am în plan să o mut la Severin.


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu' preşedintele: Iliev rămâne la Universitatea Craiova

Bine aţi revenit la mine pe blog,

abia aştept să văd reacţiile voastre după ce vă dau vestea asta. Ghiciţi ce?
…N-aţi ghicit!!! :) Fiţi atenţi: în urmă cu 13 secunde, Iliev a semnat un nou contract. Să văd acum ce mai zic cei care ne vor răul, să vedem ce mai inventează şi ce motive mai au să mă conteste. Ar trebui să tacă cel puţin cinci ani de acum înainte, dar parcă văd că acum o să înceapă iar cu placa aia veche – nu s-or mai fi săturat oare de ea?, cu performanţa, cu calificările în cupele europene, cu trofeele Cefereului şi Urziceniului… Dar nu-i nimic, sunt tăbăcit şi voi rezista, nu voi abandona lupta!

Vă doresc o seară de excepţie alături de cele dragi!

UPDATE: Un duşman s-a infiltrat pe blogul meu şi a schimbat poza lui Iliev cu aceasta. Nu ştiu ce se urmăreşte, dar se pare că oraşul Craiova este o cauză pierdută! Oraşul este condus din umbră de gds şi familia voinea, ei doresc moartea Universităţii pentru a-mi fi mie rău!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu preşedintele: Bună ziua!

Întâi de toate vreu să-mi arăt recunoştinţa pentru înflăcărarea cu care m-aţi întâmpinat chiar şi aici, în lumea virtuală.

De la bun început vă mărturisesc că tot ce scrie pe acest blog îmi aparţine mie, toate frazele sunt editate şi dictate de mine, în timp ce stau pe fotoliu şi cu picioarele pe birou, cu plasma pornită pe gesepeu, să văd ce mai zice Gigi. După păţania cu “maximumul”, din respect pentru voi, cei care citiţi aici, am dat ordin ca textele să fie corectate de un specialist înainte de a apărea pe blog. Am ales unul de la mine de la ziar, sper să fie compatibil şi să se plieze pe spiritul blogului.

Vlad îmi citeşte toată ziua ce mesaje am mai primit de la voi, dar pe unele dintre ele trebuie să le aprofundăm, pentru că nu ne dăm seama din prima dacă e bine să apară, sau să fie cenzurate ca să nu aprindă spiritele şi mai mult.

Îmi dau seama că foarte mulţi dintre voi aveţi dreptate, aveţi idei bune, dar ce nu înţelegeţi voi e că ele nu pot fi aplicate în actualul context socio-economico-falimentaro-…de austeritate de la Universitatea Craiova. Voi o ţineţi una şi bună: să aduc un antrenor cu personalitate şi experienţă şi să cumpăr şi fotbalişti valoroşi… Dar voi nu înţelegeţi că eu am şi alte informaţii de la colaboratorii mei, mai ales de la contabili, la care voi nu aveţi acces.

Dacă un antrenor e valoros, nu înseamnă că respectivul personaj e şi compatibil cu noi. Un antrenor de valoare are pretenţii, de multe ori nejustificate. Pretinde transferuri de jucători importanţi şi libertate, adică are o anumită mentalitate, nesănătoasă pentru el, care l-ar împiedica să pună în practică şi ideile lui Sandu Tăbârcă, mai ales că noul nostru director tehnic este foarte profesionist şi face numai ce-i spun… ce-i spune conştiinţa, intuiţia şi vasta sa experienţă.

Ce nu înţelegeţi voi e că există şi antrenori care nu sunt extraordinar de bine pregătiţi, dar care sunt compatibili, se pliază foarte bine pe echipă. Tot încerc să vă dovedesc asta, dar chiar dacă am avut foarte multe eşecuri, am încredere că până la urmă voi fi inspirat în alcătuirea echipei… tehnice.

Tăbârcă Sandu, căruia deja jucătorii îi spun mister, nu va avea atribuţii de antrenor principal. Va fi mâna dreaptă a mea, adică va analiza adversarii şi va ajuta antrenorul principal la pregătirea tactică a meciurilor. Sandu e un profesionist, e foarte competent, chiar dacă nu a avut rezultate la Bistriţa.

O să răspund acum câtorva din miile de mesaje primite de la voi, cei care mă apreciaţi şi mă iubiţi, sau dimpotrivă, vă lăsaţi influenţaţi de duşmanii care urmăresc să-mi facă rău şi sa-mi distrugă echipa. Aş fi putut, aşa la caterincă, să-l pun pe Spânu să vă răspundă, dar vreau să o fac eu.

1. Pentru LăbărtzicaUCV
Dragă Lăbărţica, îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, dacă ar fi toţi aşa ca tine, ar muri de necaz duşmanii.

2. Pentru Borhot
Dragă Borhot, ştiu că Napoli este simpatizat de foarte mulţi dintre voi, tocmai din acest motiv nu este o soluţie pentru Universitatea în acest moment.

3. Pentru sorinaccio
Normal că o să jucăm tot la Severin, acolo ne simţim extraordinar, băieţii sunt fericiţi acolo, au venit în grup şi m-au rugat să jucăm tot acolo, unii dintre ei mi-au spus chiar că se gândesc să se lase de fotbal dacă mut echipa de la Severin.

4. Pentru mumu sandokanu
Tu eşti puţin răutăcios. Să ştii că am mai multe variante de antrenor, dar e foarte greu, pentru că trebuie să aleg soluţia cea mai bună. Nu e vorba de lipsa de bani, aşa cum insinuezi tu. Ştiu că Porumboiu l-a adus pe Lopez Caro. Te rog să mă crezi că şi eu m-am gândit la el, dar nu era compatibil. Eu m-am gândit chiar şi la Mourinho, au fost ceva contacte după finala Ligii Campionilor, dar din păcate este un madridist convins. Fabio Capello e plecat în Africa de Sud şi nu are semnal, iar Alex Ferguson ne-a transmis că vrea să se retragă, din păcate, după ce termină contractul.

5. Pentru când ne dai banii pe abonamente?
Dacă nu te potoleşti pun bodyguarzii pe tine!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu' lu preşedintele: Bine aţi venit, prieteni!

Mi-am făcut blog, acum, la început de drum. Ştiu că am promis că mă retrag şi nu mai ies cu fel de fel de declaraţii şi păreri, dar trebuie să spună cineva lucrurilor pe nume. Mă cunoaşteţi foarte bine din fenomen şi mai ales datorită brandului care este, aşa că ştiţi că oricât aş încerca să tac din gură, eu nu pot. Ce, vreţi să mor…? De plictiseală şi de nebăgare în seamă vreau să zic… asta ca să nu-şi închipuie duşmanii că vor scăpa aşa uşor de mine! :)

Am glumit. Să revenim la lucruri serioase. De ce mi-am făcut blog acum, la început de drum? Am văzut că e la modă, şi-a făcut şi Meme, şi Copos, a avut şi Gigi dar l-a închis. Acum, după ce o să mă vadă pe mine, o să-şi facă şi el din nou, ca să nu mai ziceţi că eu îl copiez şi alte bazaconii, să vă convingeţi voi cine pe cine imită.

Nu mi-a plăcut niciodată publicitatea. Eu nu sunt un tip megaloman. Dacă ştiam ce o să păţesc cu aceşti aceşti reporteri şi paparazzi, nu mai dădeam acum cinci ani benzinăria aia pe brand. Dar acum nu mai am ce face, nu mai pot să dau înapoi oricât aş vrea. Aproape toate cuvintele mele sunt întoarse pe toate feţele, spre disperarea mea, care nu mai ştiu cum să fiu mai discret şi să mă ascund de presa invadatoare.

Eu iubesc foarte mult brandul, dacă nu mă credeţi puteţi să-i întrebaţi pe toţi cei care mă cunosc. Ştiu că sună ca o dedicaţie de manelist, dar acesta este adevărul. Din cauză că mulţi dintre voi sunteţi intoxicaţi, vreau să vă aduc pe drumul cel bun, aşa că voi fi sincer la maxim.

Aşadar, curaj acum, la început de drum! Forţa Ştiinţa! Pe ei, pe mama lor!
Am mari emoţii, că sunt la început de drum… Probabil duşmanii o să mă acuze că tot repet asta pentru că vreau să manipulez şi o să-mi reproşeze, pe nedrept, că nu e nici un început de drum, că sunt de cinci ani la echipă şi nu am reuşit nici o performanţă, sau alte prostii.

LATER EDIT:
Vă mulţumesc pentru miiile de mesaje de felicitare şim cer tot odată scuze că Vlad nu fu atent cînd scrisă cei dictai io şi înţelesăi că greşi eronat şi scrisă maxim în loc de maximum. Probabil se gândea la Minodora… Credeţimă că io nu sînt de vină, io iam dictat bine, da el na fost atent cea scris.

Să ştiţi că chiar mă gândesc să scriu chiar io personal de mâine, aşa cum hotărâi să fac şi acuma. Singura chestiune nefastă e că găsesc mai greu literele. Oricum, vă spun io că la mine pe blog nu se va mai face asemenea greşeli pe viitor.

Forţa Ştiinţa!


Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Blogu’ lu’ preşedintele: Despre MINE

AM TATUATĂ PE FRUNTE MARCA “PINOCCHIO”

 M-am născut într-un salcâm, într-un cuib… din Booveni, un sat situat la o juma de oră de mers cu rata distanţă de Craiova. Mă mândresc cu satul meu, acolo mi-am format eu inventivitatea care mă caracterizează. De exemplu, acoloşa am mâncat pentru prima oară măsline. Delicatesele proveneau de la oile vecinilor, dar eu eram foarte inventiv, ca şi azi.

Eu sunt cel mai mare suporter din istoria Universităţii Craiova. Încă din 1978, veneam cu verişorul meu, pe care îl porecleam Lubeniţă, la Craiova, via Drănic - Segarcea. Nu ratam nici un meci al Ştiinţei, atât acasă, cât şi în deplasare. Ştiu că nu e frumos să minţi, dar dă bine la siviu. Eu de aia mint de îngheaţă apele... din vale de la Jâi. Aşa am inventat şi snoavele cu Ajică şi cu păscutul vacilor, după ce am văzut ce furori a făcut Gigi în presă, cu povestirile lui despre capre, oi şi miei cu o nară.

CRAIOVA - O DESTINAŢIE BLESTEMATĂ PENTRU SOARTA ŞTIINŢEI

Când eram mic am fost şi la şcoală. De acolo cred că mi se trage carenţele de exprimare de care râdeţi voi azi. Şcoala generală am terminat-o greu, dar meritat. Eram în Craioviţa Nouă, repet de fiecare dată asta pentru că e un cartier cu mulţi suporteri şi poate mai câştig popularitate. Am vrut să fac o figură frumoasă şi am fost şi la liceu, dar nu am făcut rost decât vreo 15 ani mai târziu de diploma de bacalaureat. Profesorii rău-voitori nu au vrut să îmi dea şi mie note bune, dar eu sunt inventiv, aşa că am scăpat: acasă îi spuneam lu’ tata că sunt duşmanii mei şi vor să mă distrugă.

Am fost mereu complexat că nu am avut şcoală, aşa că după ce am parvenit, visul meu secret a fost să am şi eu o diplomă. În acest moment, la 42 de ani şi cu burta din dotare, fac facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, că m-am împrietenit cu Corneliu Stroe, pe care l-am invitat pentru imagine pe la câteva meciuri şi i-am dat o funcţie la mişto în club, ceva cu … de onoare.

Când eram în armată vroiam să mă tirez din ţară, dar cum eu sunt foarte fricos din fire şi pe atunci nu aveam bani de 2-3 badigarzi, ca acuma, am renunţat la idee.

REVOLUŢIA DIN BUDA MEA

Revoluţia m-a prins în izmene, pe WC. Acolo eram când a venit un moldovean, coleg de unitate militară, să mă anunţe şi pe mine şi să mă roage să ies mai repede, că vrea şi el la budă. Aşa că am participat activ la evenimente, mai ales că mâncasem şi nişte fasole.

După revoluţie nu descoperisem încă aparatul de ras, aşa că aveam o claie în cap… după cum bine se poate observa şi în poze. Am vrut să fiu şi eu la modă şi să mă fac metalist, dar nu m-au primit ăia în grupul lor, că m-au prins ţopăind şi chiuind pe manele.

Am luat ...viaţa-n piept, de jos în sus. Munceam câte 30-40 de ore pe zi la descărcat navete. Pe urmă m-am făcut ospătar şi toate rudele erau mândre de mine. Am trecut prin multe, dar de fiecare dată când cădeam, mă ridicam imediat. Mi se mai spunea şi Hopa Mitică (cade-n …cap şi se ridică). Ce mai, reînviam, eram exact ca pasărea Feonix.

După ce m-a luat Dinel sub aripa lui, am profitat de situaţie ca să deprind cât mai multe din tainele afacerilor şi apoi am reuşit să fac pasul spre o categorie superioară. Inventam biznisuri pe bandă rulantă, aşa că acum sunt putred de bogat, deţin mai multe corporaţii. Am pus mâna şi pe clubul de fotbal, ceea ce urmăream de mult, aşa că dintr-un neica nimeni am ajuns ditamai preşedintele lu’ brendu. În ultimu timp m-au tot luat ăştia de la CRAIOVASPORT la caterincă şi mi-au bagatelizat titulatura, aşa că i-am pasat-o temporar lu’ Ghiţă Geolgău.

AM RĂMAS ACELAŞI

Cum eu mi-am făcut blog ca să aveţi voi, cei mulţi, unde mă venera, trebuie să bag la final şi o harneală de-asta să vă ungă pe suflet: deci, eu sunt un om foarte modest şi chiar dacă am avut nişte realizări senzaţionale, nu m-am schimbat deloc. Unde mai pui că sunt şi mai “inventiv” ca în copilărie, sunt în stare să inventez miliarde de scuze pentru care Universitatea Craiova se zbate în mediocritate şi haos.

P.S. Am pus pe blog şi un album. Stiu că aţi fi preferat imagini cu trofeele Ştiinţei câştigate în mandatul meu, aşa cum v-am promis şi că nu vă interesează pozele cu mine călare pe cal, din armată sau îmbrăcat în cauboi. Dar eu sunt idolu’ vostru, aşa că simt nevoia de adulare. Nu că aş avea cultul personalităţii, dar nu mi-am riscat degeaba averea, mai ales că nu mi-a dat nimeni o cană cu apă.

După cum remarcaţi, am fost şi peste “baltă”, ca orice biznismen care se respectă. Apropo, de acolo mi-am luat ochelarii ăia şucari, era un libanez cu o masă pliantă şi vindea la 2 dolari bucata, made in Niuiorc.



Traducerea şi adaptarea: CRAIOVASPORT

Poze cu MINE:

Aceste imagini este un pamflet.

Este postate aici la caterincă.

Am revenit !!!

Pentru toţi suporterii celei care a fost odată Universitatea CRAIOVA, echipa aceea care juca acasă pe “Ion Oblemenco”, CRAIOVASPORT revine de astăzi, de această dată în format de blog.

Vom comenta împreună orice, începând cu minciunile de pe blogul lui nea Adi, la rubrica “Blogu’ lu’ preşedintele”, vom spune adevărul despre ce se întâmplă acum la Ştiinţa şi, uneori (sau deseori), vom încerca să facem puţin haz de necazul pe care ni-l oferă în fiecare zi, cu multă dărnicie, cocalarii din fruntea clubului pe care îl iubim.