Comportament de văcar

Săptămâna trecută, la un restaurant din comuna Beharca, Victor Piţurcă, staff-ul şi fotbaliştii Universităţii au luat masa împreună, înaintea vacanţei de final de an. Un gest normal şi o modalitate de a trece peste neajunsurile boovene socializând cu jucătorii şi în alt mod decât în cantonamente sau la antrenamente. O dovadă de echilibru din partea lui Piţi şi chiar de caracter dacă ţinem cont că şi în acest moment managerul Ştiinţei a încercat să repare cât poate din ceea ce a stricat ospătarul parvenit. Piţurcă s-a folosit de prilej şi l-a invitat la masă şi pe primarul oraşului, Marinică Dincă.



Singurul care nu a onorat invitaţia a fost Minciunelu. “Avem ceva de sărbătorit şi nu ştiu eu? Pentru ce să mă duc? În clasament stăm prost, cu banii şi mai rău!”. Ăsta a fost răspunsul de ghiolban al lui Mărin, care ne arată adevărata relaţie dintre el şi Piţi. Cuvinte pline şi de o perversitate caracteristică personajului. Substratul replicii este de fapt un alt atac la Piţurcă, pe care Ajică îl acuză că-i arde de sărbătorit. Iar acest lucru i-l reproşează tocmai booveanul, care a făcut chefuri cu manelişti la fiecare sfârşit de an, bătându-se cu ei pentru microfon în momente când echipa stătea mult mai prost în clasament.

Parvenitul diversionist, după ce că e prost, mai e şi fudul. A băgat clubul într-o situaţie dezastruoasă şi nu mişcă un deget pentru a încerca să salveze cât se mai poate. La valoarea sa de ospătar rupt în cur, Ajică nu poate să se coboare într-atât încât să participe la o cină cu primarul oraşului (care nu mai e Solomon!), să facă un mic efort pentru a socializa şi a îmbunătăţi relaţiile cu instituţia căreia îi cere (ăsta e substratul tuturor atacurilor din fiţuica falimentară) să lase investiţiile în spitale sau canalizări şi să dea bani firmei lui şi a familiei lui, ca să poată ţine clubul de fotbal şi să fie vedetă TV.

E prima masă de final de an la care unsurosul nu participă. De ce? Pentru că n-a mai organizat-o el (ci Piţurcă), n-a mai fost el tartorele. Chelnerii n-ar mai fi strigat “boss” la el, ci la Piţi, pentru că acesta îi plătea. Iar Mărin nu suportă să nu fie el vioara întâi. Deşi poate părea ciudat, asta defineşte cel mai bine mentalitatea lui Minciunelu. Dacă nu e el numărul unu, prezent în tot şi în toate, atunci nu mai contează ce se întâmplă cu echipa. Poate să ia şi titlul, care mai e sensul dacă văcarul nu mai e personajul principal?

Măscăriciul nu se lasă...

După ce a târât Ştiinţa până pe marginea prăpastiei, parvenitul de Booveni nu se lasă şi îşi duce mai departe obişnuitele diversiuni. Mai nou, dacă tot se plictiseşte fiindcă momentan “jucăria” e la Piţi, el şi-a fixat ca obiectiv eliminarea din mentalul colectiv al fanilor Ştiinţei a ideii că suporterii pot fi vreodată patronii echipei, versiune lansată de Victor Piţurcă la ultima sa conferinţă de presă, când l-a dat de gol pe ospătar, arătându-ni-l în toată sărăcia sa.

Mărin e plin de datorii ca WC-lul de căcat, dar ne ţine lecţii despre economie şi ne explică în fiţuica sa falimentară şi ce e ăla socios. El încearcă să desfiinţeze din start o idee de care se teme, pentru că o astfel de variantă de coşmar pentru el ar însemna sfârşitul carierei sale de vedetă TV. Ajică e un fel de Andreea Tonciu a fotbalului, în timp ce Cloşca Ivanovici sau Sa-muilă sunt, pe rând, bahmuţenii care-l invită constant să se maimuţărească.

Ajică Minciunelu:
“Ideea ca suporterii să se implice în acţionariatul clubului este una frumoasă, dar, zic eu, inaplicabilă în această perioadă în România, deoarece criza economică a redus mult puterea de cumpărare a oamenilor. Chiar dacă mulţi şi-ar dori asta, nu prea pot să-şi permită.
Cât despre mult vehiculata variantă de “socios”, sunt surprins să constat că foarte mulţi habar nu au ce înseamnă acest lucru. “Socios” se numesc cei care sunt plătitori de abonamente ori Universitatea Craiova nu a depăşit 500 de “socios” (cumpărători de abonamente) pe an, şi asta la cele mai mici preţuri din ţară. Dacă am avea 10.000 de “socios” la 100 de euro abonamentul am putea să mai discutăm. Atâta timp cât numărul de abonamente este jenant de mic, consider subiectul de prisos”.

Astea fiind spuse, booveanu’ a vrut să ne reteze orice speranţă. Adicătelea Minciunelu cel rupt în cur consideră subiectu’ de prisos. Şi probabil “inadecvat”, dar acu’ îi dă cu prisosu’, că a mai învăţat un termen de la televizor zilele astea.

Argumentul umflatului e că nu s-au abonat 10.000 de suporteri, ca să aibă el bani pentru rujurile, poşetele şi chiloţii secretarei. Plin de competenţă, amorezul Măry ne spune că e şi surprins să constate că noi nici nu ştim ce e aia “socios”. Şi ne şi explică: “Socios se numesc cei care sunt plătitori de abonamente ori Universitatea Craiova nu a depăşit 500 de socios pe an”.

Prostului i-a trecut ceva pe la ureche, dar când nu e şcoală n-ai ce să ceri. Pentru zevzec, să-ţi cumperi un abonament la meci e tot una cu a fi asociat la un club, aşa cum sunt fanii Barcelonei spre exemplu. Aceştia nu au doar abonamente, aşa cum se întâmplă în toată lumea, ci sunt acţionari la propriul club, aduc cotizaţii anuale (nu sume imense) şi au drept de vot, pe care şi-l exercită atunci când este ales preşedintele clubului. Pentru că aia înseamnă să ai “mandat”, un cuvânt foarte des şi foarte prost folosit de Mărin. El încă n-a aflat că mandatul se primeşte din partea cuiva, nu e un lucru pe care ţi-l iei singur (sau dând la schimb o benzinărie lui Dinel).

Totuşi, ceva-ceva înţelege şi booveanul din harneala cu “socioşii”. Adică faptul că atunci când la un club sunt socios, acel club nu mai are patron. Pentru că patroni sunt suporterii, adică asociaţii (traducerea cuvântului socios).

Prin urmare, Mărine, scuteşte-ne de diversiunile astea! Socios nu presupune doar plata unor abonamente, ci presupune că echipa ar fi, aşa cum este varianta ideală, a suporterilor şi a comunităţii, care ar putea avea o implicare financiară mai mare. De ce nu vrea Mărin cu “socios” şi ne spune că nu e bine aşa? Pentru că în acel caz fericit, el n-ar mai exista! “Socios” s-ar traduce “fără Mărin”! Şi fără alţii ca el! Nici Gigy sau Găbitza nu şi-ar mai găsi locul printre patronii din acte ai SRL-ului pe care figurează clubul. Ăsta e motivul real pentru care booveanul vrea să ne convingă că “ideea este frumoasă, dar inaplicabilă”. Sau “inadecvată”.




CRAIOVASPORT oferă mai jos este definiţia cuvântului “socio”, ca să înveţe şi incultul în timp ce-şi aşează ochelarii de plastic pe meclă şi secretara pe belengher:

Socio
De Wikipedia, la enciclopedia libre.
Socio, o socia, es la denominación que recibe cada una de las partes en un contrato de sociedad. Mediante ese contrato, cada uno de los socios se compromete a aportar un capital a una sociedad, normalmente con una finalidad empresarial.

Por extensión, también se llama socio a cada una de las partes que trabajan conjuntamente en desarrollar un negocio empresarial, cualquiera que sea la forma jurídica utilizada. Asimismo, se denomina socio a un miembro de una asociación. En este caso, no existe la finalidad empresarial, dado que la asociación suele tener una finalidad social, cultural, deportiva, u otras.

Participación paritaria: Todos los socios son iguales y tienen los mismos derechos (un voto por socio). Es el caso de un club o una cooperativa.
..................................................................................................................
Socio
Sursa: Wikipedia, enciclopedia liberă.
Socio, sau socia, este denumirea pe care o primeşte fiecare dintre părţile implicate într-un contract de parteneriat. Prin acest contract, fiecare dintre parteneri se angajează să aducă un capital în societatea respectivă, de obicei cu un scop comercial.

Prin extensie, se numeşte socio fiecare dintre părţile care lucrează în echipă pentru dezvoltarea afacerii, oricare ar fi încadrarea ei juridică. De asemenea, este denumit socio un membru al unei asociaţii. În acest caz, nu există scop comercial, din moment ce asocierea are de obicei un scop social, cultural, sportiv, sau de alt tip.

Participaţiuni egale: Toţi asociaţii (socios) sunt egali şi au aceleaşi drepturi (un vot pentru fiecare socio). Acest lucru se întâmplă în cazul unui club sau unei cooperative.

Ospătare, va veni şi ziua scadenţei!

“Vremelnicul” cameleon din fruntea clubului nostru continuă să ne sfideze. Refuză să accepte că Universitatea Craiova nu este un butic de la colţul străzii, un SRL oarecare pe care l-a înfiinţat el sau alt şmenar de teapa lui. Acest club este un simbol şi nimeni nu are dreptul să-l terfelească. Nu suporterii sunt de vină că situaţia a fost prost gestionată. Vă mai aduceţi aminte cu câtă vehemenţă nega realitatea, cu câtă spontaneitate şi naturaleţe minţea, aruncând cu jigniri în ziarele care-şi permiteau să dezvăluie adevărul? “Gaeta de Sud” era prezentată ca marele duşman al echipei, dacă scria că societatea booveanului e în stare de insolvenţă şi are datorii mari neplătite. Şi la fel păţea oricine vorbea, chiar şi cu jumătate de gură, despre situaţia catastrofală.

Mărin nu are calitatea de a ne umili din nou prin liga a doua. Acest vierme a trăit ani de zile de pe urma clubului! Şi-a făcut imagine gratis timp de 6 ani şi a ţinut echipa cu banii din drepturile TV, câteva sponsorizări şi banii din bilete şi abonamente, adică proveniţi de la suporteri. Acesta a fost tot bugetul clubului care a zăcut, cu excepţia unui singur sezon, mai mereu pe buza prăpastiei! Impostorul din Booveni nu a băgat nici un ban de la el, bilanţul său nefiind în nici un caz pe minus.

Acum, când datoriile către stat au ajuns la sume astronomice şi nu a mai putut plăti nici măcar contractele jucătorilor, negociate tot de el şi de clica lui de slugoi, a ajuns la concluzia că banii din drepturile TV nu ajung. Luat de valul parvenirii, Mărin s-a crezut un fel de Hugh Hefner de Booveni şi a preferat să-i cumpere genţi, chiloţi şi rujuri secretarei, decât să bage bani în echipă! Pitzipoanca are maşină şi apartament de la Casanova, bani cu care burtosul amorez putea achita salariul anual al unui fotbalist important. Dar i-a fost se pare mai frică să nu depună Alinutza memoriu şi să devină liberă de contract...

Ospătarul e singurul vinovat pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns acest club. Timp de 6 ani el ne-a minţit fără încetare, ne-a batjocorit şi a târât clubul în toate mocirlele şi scandalurile posibile. Dacă echipa va fi retrogradată din cauza datoriilor şi implicit a neprimirii licenţei, Mărin e pa. Ne-a umilit prea mult. A jurat pe copiii lui că nu vom mai ajunge niciodată în situaţia de a retrograda.

“Sunt convins că nu avem nici o şansă să obţinem licenţa pentru sezonul viitor. Dacă statul nu ne amână datoriile cu cel puţin şase luni, Ştiinţa va juca în sezonul următor în liga a doua. Nu voi vinde echipa, nimeni nu-mi poate garanta că va face mai mult pentru Craiova”. Asta a declarat bastardul boovean, cu un tupeu inegalabil. Acest nemernic a întrecut orice măsură.

Formularea “Nu voi vinde echipa, nimeni nu-mi poate garanta că va face mai mult pentru Craiova” e demenţială. Adică dacă un miliardar român sau străin îşi exprimă dorinţa de a cumpăra un club distrus de datorii (pe care acceptă să le plătească), trebuie să-i garanteze sărăntocului ceva. Oare el ce i-o fi garantat mentorului Dinel când a pus mâna pe club? El a făcut cumva mai mult decât miliţianul, dacă duce din nou echipa tot acolo de unde a luat-o?

Mărin nu a făcut nimic altceva decât să manipuleze şi să încerce mereu să mintă suporterii. La început, unii i-au căzut în plasă. Diversionist de excepţie, Ajică a căutat mereu să pară un suporter înfocat al echipei. O mare păcăleală, pentru că pe boovean nu-l interesează cu adevărat binele echipei, ci cum poate el să profite cât mai bine de pe urma popularităţii acestui “brend”. Un brand la strălucirea căruia el nu a contribuit cu nimic, ci doar l-a murdărit.

Dacă jegosul ar fi cu adevărat suporter al Ştiinţei, atunci el ar vrea în primul rând ca acestei echipe şi fanilor ei să le fie bine. Aşa că în situaţia în care el nu poate face faţă nevoilor clubului, decât să-l chinuie, l-ar elibera de sub jugul său şi ar lăsa pe altul mai capabil să-l conducă. Pentru Mărin nu contează însă cât rău face Ştiinţei, atâta timp cât e a lui şi a familiei sale. Când e strâns cu uşa, spune că această echipă nu e lui, ci a suporterilor, iar el e doar un administrator, pentru ca atunci când e pe val, să anunţe cu trufie că echipa e a sa şi o va lăsa moştenire plozilor, ca pe un simplu obiect de uz casnic.

Un nimeni din Booveni, parvenit şi ajuns patron de “brend” printr-o blestemată conjunctură, crede că se poate juca de-a Dumnezeu cu noi. Nici măcar nu se mai sinchiseşte să încerce să încropească vreo justificare pentru naivi, ci doar ne anunţă ca un crainic de gară că vom retrograda, şi cu asta... basta. În impostura şi grandomania lui, el se visează un fel de alfa şi omega, un personaj divin care are dreptul de viaţă şi de moarte asupra acestei echipe. Într-o bună zi, nu foarte îndepărtată, va veni însă scadenţa.

ALIN FORNADE: 112 Craiova

Nu e vorba de Piţurcă. Nu mai zîmbiţi că tipul acela căpos a ridicat steagul alb în Bănie. Nu e nici măcar vorba de Mititelu.

Nici gînd. E vorba de o moştenire genetică, notificată într-unul dintre imnurile Universităţii: “De bucurie rar avurăm parte”. E o miză mult mai importantă decît orgoliile personale. E în joc un brand prigonit în ultimii 20 de ani, o echipă abandonată la răspîntia intereselor meschine.

Nu e simplu. Nu te poţi scula de la masă şi să pleci. Domnule Piţurcă, atunci cînd fanii au umplut stadionul, răspunzînd apelurilor antrenorului, nu ştiaţi problemele financiare ale clubului? Suporterii v-au primit cu încredere, v-au girat cu entuziasmul lor în pofida rezultatelor modeste. Doar un laş renunţă acum, iar Piţurcă nu e un tip fricos. E momentul să-şi folosească relaţiile şi influenţa pentru a desţeleni relaţiile cu autorităţile locale, pentru a căuta sponsori sau investitori care să preia o parte din acţiunile Universităţii.

Ar fi cazul să devină vizibili. Suporterii “Ştiinţei” sînt divizaţi în bisericuţe, nu mai pot coabita în Peluza Sud. Ar fi timpul să strîngă rîndurile, să arate că le pasă. Nici cînd Universitatea a fost mutată la Severin n-au reacţionat. În timp ce 10.000 de timişoreni s-au strîns în Piaţa Operei pentru a-şi cere echipa înapoi, în timp ce fanii Universităţii Cluj au mărşăluit pentru a-şi apăra clubul, craiovenii s-au revoltat doar pe forumuri, s-au încins doar pe internet. Încă nu e prea tîrziu. Mîine poate fi. Organizaţi un miting pentru a sensibiliza politicienii olteni, faceţi o chetă pentru “Ştiinţa”, pichetaţi fîntînile arteziene. Orice gest contează. Din păcate, Adrian Păunescu nu mai e, nu mai are cine să vă apere, să hrănească leii cu verbe de foc.

Grea încercare pentru Adrian Mititelu. Cîrcotaşii au intuit că va eşua lamentabil, că nu e patronul potrivit pentru o echipă cu o istorie încărcată. Cînd a preluat clubul, în urmă cu cinci ani, a promis că Universitatea nu va mai evolua în liga secundă. Dacă nu-şi ţine cuvîntul, să plece, să lase locul unui finanţator cu mai multe resurse. N-a fost capabil să atragă sponsori importanţi, s-a războit permanent cu edilii, a ţinut “Ştiinţa” pe buza prăpastiei. Se pot vinde jucători, pot fi cedate acţiuni autorităţilor, fanilor, altor oameni de afaceri. E meciul decisiv pentru Mititelu. Dacă-l pierde, nici toată apa Jiului nu-i va spăla păcatele.

E luna cadourilor. Nu şi la Craiova. Sub brad se adună din nou griji şi emoţii. Primăvara e departe. Noroc că printre nori se vede cerul. Încă e albastru.

Alin Fornade (http://blogsport.gsp.ro/fornade/)

Strategie sau coşmar?

Suspect de calm, Minciunelu anunţă tragedia: el ne mărturiseşte că e posibil să ducă Universitatea Craiova din nou în liga a doua. Ajică e ori inconştient, ori deja a dat startul unei noi diversiuni. Doar dacă e alienat mintal, Mărin nu-şi dă seama că retrogradarea Ştiinţei va însemna punctul final al carieriei sale de vedetă TV.

Comportamentul booveanului e mult prea dubios. Îi spune cu nonşalanţă lui Piţi că nu mai are bani să le dea fotbaliştilor străini, aşa că aceştia vor pleca, iar după ce managerul face public acest lucru, Mărin vine şi confirmă dezvăluirea managerului, riscând să devină inamicul public numărul 1.

Şi apoi, în contradicţie cu posibila pierdere a bulgarilor şi a lui Dilevski, Mărin face pe prostu’, explicând că nu dă el fotbalişti rivalelor chiar dacă riscă să nu-şi poată acoperi datoriile şi Universitatea să retrogradeze. El joacă rolul mincinos de patron-suporter, care pretinde că nu-şi poate călca pe inimă să trădeze culorile clubului, bla, bla, bla... În realitate, Mărin e un impostor care vinde iluzii suporterilor creduli. El deja a făcut acest pas al trădării când l-a vândut pe Andrei Ionescu la steaua (minţind că acesta a vrut să plece, când el de fapt îl propunea idolului său Jiji, aşa cum chiar ciobanul a explicat ulterior). Sau când l-a scos la mezat pe Bornescu prin acea diversiune, împuşcând doi iepuri: a scăpat de un salariu baban şi a şi încasat o sumă frumuşică pentru un portar care nu mai era aşa de tânăr şi nici de neînlocuit.

Conştienţi că e capabil de orice, nu trebuie să excludem nici o clipă posibilitatea ca Mărin să-i întindă o cursă lui Piţurcă! Văzând ce priză are la public şi gândindu-se că prezenţa sa l-ar trece mereu pe el în plan secund, booveanul ar putea să joace periculos pentru echipă doar ca să scape de manager! Chiar dacă nu putem băga mâna-n foc, CRAIOVASPORT nu exclude posibilitatea ca personajul Mărin să fi început să joace într-o nouă piesă de teatru, după un scenariu abil realizat de boovean şi lacheii din Brigada Diverse.

“Deja principala problemă a Craiovei nu mai e dacă pleacă sau nu Piţurcă”, i-a spus Mărin lui Sa-muilă. Afirmaţia e menită să creeze o stare de extremă tensiune în rândul suporterilor, ca mai apoi, dacă managerul va părăsi Ştiinţa, resemnat de minciunile ospătarului, Ajică să anunţe triumfător că el este singurul care se sacrifică şi nu părăseşte corabia la greu, pentru ca, făcând brusc rost de un avans din banii de la ANRP, să evite falimentul în ultimul moment. Aşa, speră Mărin, fanii vor rămâne cu bucuria de a fi evitat catastrofa şi vor uita de pierderea lui Victor Piţurcă, singurul profesionist desăvârşit care a venit la Ştiinţa în perioada booveană.

E deci posibil ca trogloditul din Booveni să vrea să mute toată atenţia pe o posibilă retrogradare a echipei (pe care nici măcar nu ne gândim să o luăm în calcul), pentru ca eventuala plecare a lui Piţurcă să treacă aproape neobservată.

JOS TIRANUL!

Mai e nevoie să repetăm, ca o bandă stricată de magnetofon, acelaşi lucru: “CRAIOVASPORT a avut din nou dreptate…” ?

Nu, nu ne mai încălzeşte cu nimic acest lucru. Noi ştiam că avem dreptate, ştiam că situaţia era tragică şi am continuat să spunem acest lucru, deşi uneori riscam să părem afectaţi de paranoia sau să credeţi că aveam ceva de împărţit cu Minciunelu.

Când spuneam că fotbaliştii au restanţe de multe luni, iar clubul e înglodat în datorii, umflatul, altfel un fidel cititor al acestui blog, ne numea “inadecvaţi”, “răuvoitori” sau “dujmani ai echipei”. Evident, referindu-se la “tot felu’ de saituri, de bloguri”, adică fără a ne nominaliza, crezând că dacă pronunţa CRAIOVASPORT ne făcea reclamă. Ce a omis ospătarul e că noi nu avem nici un scop comercial, iar condiţia de voce “underground” care a spus mereu adevărul, fără să caute în vreun fel publicitatea, ne-a adus un număr şi mai mare de prieteni.

Conferinţa de presă de astăzi a lui Victor Piţurcă, în care managerul a spus adevărul despre dezastrul în care se zbate clubul şi mai apoi confirmarea unui patron care nu a mai găsit forţa de a nega şi a duce mai departe o minciună ordinară pe care o prelungeşte de 5 ani, toate astea i-au şocat doar pe naivi sau pe ignoranţi.

Dar nu, nu sărăcia e cel mai mare “defect” al lui Mărin. Ajică a ruinat un simbol al fotbalului românesc din prostie şi megalomanie. S-a lăudat ani de zile că el e “salvatorul” acestui club şi încă o mai face şi astăzi, cu o neruşinare fără egal şi o senitătate vecină cu demenţa. Îşi tot clamează meritul de a fi resuscitat echipa după drama unei retrogradări (pe care tot el a conceput-o şi a înlesnit-o, ca să-i fie mai uşor să preia clubul de la amicul Dinel), dar recunoaşte cu nonşalanţă că nu mai are nici o rezolvare şi că de la anul Ştiinţa noastră va ajunge iar în liga secundă.

Pentru Mărin, “salvarea” Universităţii Craiova e tot una cu asocierea acestui nume legendar cu cel al său, booveanul incult şi fudul care se scarpină-n cur când mănâncă icre negre cu polonicul încă murdar de ciorbă de potroace. Până astăzi, ochelaristul a negat totul cu vehemenţă şi agresivitate şi i-a jignit pe toţi cei care îndrăzneau să pronunţe, cu multă delicateţe, chiar şi frânturi din realitatea tristă a Ştiinţei din “mandatul” său.

Acum, când cuţitul a ajuns la os, se comportă ca un asasin care a fost condamnat la moarte pentru o crimă şi, nemaiavând ce pierde, îşi recunoaşte fără regrete întregul şir de asasinate. El admite totul, de parcă ar fi ceva normal să subjugi în acest mod un club de mare tradiţie, de pe urma căruia să profiţi cu nesimţire tu şi familia ta, implicându-l până şi în mizeria din lupta politică, transformându-l, pe modelul brevetat de mentorul Dinel, în vehicul electoral, adică punându-l în slujba unor interese financiare personale. Mărin a tratat Universitatea ca pe un butic la care face el bişniţă, şi pe care la nevoie îl poate transforma în toaletă publică sau panou de afişaj al posterelor diverşilor candidaţi.

Deşi situaţia Universităţii e una atât de gravă încât suporterii au amuţit la auzul uriaşelor datorii ale clubului alb-albastru, nu acesta e cel mai mare păcat al booveanului. Îl putem acuza de defecte mult mai mari decât acela de a fi sărac pe “vremelnicul” patron al sentimentelor noastre, aşa cum îl numea chiar Mărin în fiţuica sa acum 8-9 ani pe Neţoiu, pe când îşi folosea ziarul ca mijloc de propagandă, ca să pună presiune pe “comandant” şi să aibă şi el acces la notorietatea conferită de această echipă atât de iubită.

Ca să spunem adevărul până la capăt, trebuie să adăugăm şi că Minciunelu a putut să-şi pună în practică mascarada timp de 5 ani şi pentru că a profitat de naivitatea multora dintre suporteri. Aceştia au percutat la orice minciună slobozită pe nerăsuflate de parvenitul cu ochelari de plastic. Au înghiţit orice mizerie, încât pentru Mărin a devenit un sport, o distracţie, să inventeze aiureli pe care să le livreze cu o cadenţă năucitoare credulilor dispuşi să le accepte.

Booveanul şi-a făcut titluri de glorie din tot felul de prostii, aberând că avem onoarea de a fi cea mai tânără echipă din România sau din Europa, de parcă asta ar însemna ceva în fotbalul profesionist dacă performanţa a lipsit cu desăvârşire iar Ştiinţa a înotat, cu o singură excepţie, în mediocritatea din mijlocul sau subsolul clasamentului. La fel de bine, Mărin putea chema la lotul mare o grupă de la copii şi juniori, ca să bată recordul mondial al mediei de vârstă scăzute. Apoi a aruncat pe piaţă o altă abureală, aceea a “echipei formată din olteni”, pedalând pe o altă tâmpenie la care din nou fanii “au pus botul”, aceea a patriotismului local. O nerozie totală, de parcă Messi ar fi catalan sau Craiova Maxima ar mai fi existat doar cu olteni.

Din păcate, scuzele jenante ale lui Ajică au găsit mereu un public, e adevărat tot mai redus numeric, la care au prins. Nu a contat că ungurii de la Cluj au luat campionate şi cupe, arătând că dacă investeşti se poate, nici că a venit satul Urziceni şi a luat titlul, făcând apoi un sezon excelent pentru un club din est în grupele UCL. Acum, gălăţenii culeg roadele seriozităţii şi organizării profesioniste, în care antrenorul e lăsat să-şi facă treaba neperturbat, şi sunt pe cale să producă o nouă surpriză, în timp ce Vasluiul şi Timişoara stau la pândă.

După ce că a trăit 5 ani din drepturile TV, vânzările de fotbalişti (A. Ionescu, Bornescu…), încasările din bilete, vânzările de la magazinul oficial şi împrumuturile de la cămătari, Mărin nu a avut măcar decenţa de a promova o politică profesionistă la club. El nu a putut concepe că trebuie să aducă un antrenor capabil, pe care să-l lase să-şi facă treaba, fiind forţat doar de gravitatea situaţiei să accepte sosirea lui Victor Piţurcă.

Culmea este că dacă Mărin vinde “activele” de la ANRP, lucrurile ar putea începe să intre în sfârşit în normal. Şi, la cât de diabolic şi diversionist ne-a arătat booveanul că poate fi, e posibil chiar să întârzie intenţionat această mutare, pentru a-l forţa pe Victor Piţurcă (mai ales că Piţi i-a luat de mult faţa ca popularitate) să plece, resemnat, pentru ca apoi să dea drumul la operaţiune şi să-şi poată satisface liniştit eterna obsesie de a controla tiranic acest club şi de a decide totul, de la transferuri până la formula de start şi schimbări. Slugoi anonimi care să stea pe bancă şi să-i răspundă la telefon se vor găsi întotdeauna, asta în cazul în care nu se decide să coboare chiar el acolo şi să-şi ia oficial rolul de antrenor în primire.

De 5 ani, Minciunelu a transformat această echipă într-o dictatură personală, cu antrenori şi jucători care nu aveau voie să dezvăluie adevărul din interiorul clubului. Şi-a adus lacheii din Brigada Diverse pe post de propagandişti şi securişti, câinii de pază (e doar o metaforă, pentru că ei sunt stelişti) care să supravegheze “sistemul boovean” şi să asculte cu multă obedienţă poruncile tiranului. Ce răvăşit şi ce spăşit părea Mărin astăzi, când şi-a comandat o nouă intervenţie lacrimogenă la Sa-muilă, evident regizată. Nici că ai crede că e vorba despre acelaşi personaj manipulator şi îngâmfat, specialist în transmis minciuni live, la ore de maximă audienţă. E prea târziu Mărine, şi tu eşti un mincinos din ce în ce mai prost ca să mai plângem pe umărul tău şi să-ţi oferim cu compasiune o batistă…

Pleacă Mărine, dacă iubeşti cu adevărat acest club, aşa cum pretinzi cu orice ocazie, vinde şi eliberează-l de jugul sărăciei şi al amatorismului despotic în care l-ai chinuit fără milă!

Mărin îşi începe spectacolul diversiunilor

Gata, nu mai e mult până la momentul pe care l-am tot anunţat. Nu eram siguri dacă atacul megalomanului rupt în cur se va consemna la sfârşitul turului, sau la finalul acestui campionat, dar se pare că sărăntocul va alege varianta scurtă. Intrat în di-rect la Sa-muilă, Mărin începe să confirme tuturor naivilor ceea ce CRAIOVASPORT a repetat de atâtea ori. Negru de invidie pe popularitatea lui Piţurcă, Mărin a cedat psihic şi a început să-l lucreze de mult pe managerul pe care-l adusese ca să-l scoată din căcat. Acum el nu face altceva decât să se bucure pe ascuns, împreună cu lacheii săi, de orice rezultat negativ pe care-l înregistrează marea echipă pe care de cinci ani ne tot îndeamnă s-o aşteptăm să crească.

Lucrurile sunt clare, chiar dacă booveanul face încă totul cu perdea şi nu pronunţă numele lui Piţurcă: umflatul vrea să scape de Piţi şi să trimită din nou echipa pe foaie sau prin sms unei slugi pe care s-o promoveze prin fiţuica sa falimentară drept “antrenor”. Ospătarul falit a avut nevoie mare de Piţi în vară, pentru că fără infuzia de capital a acestuia echipa era dezmembrată până acum. Revenită de la Severin, Universitatea cu Mărin principal şi mireasa Aurel trimisă pe bancă la mişto, pornise cu paşi siguri spre matineu. Datoriile se ridicau la cote alarmante, iar situaţia ieşise de sub controlul dictatorului cu ochelari de plastic.

Putem accepta că la toate cluburile sunt restanţe, criza nu a ocolit aproape pe nimeni, dar ce se întâmplă la Universitatea Craiova e un dezastru ale cărui proporţii le descoperim pe zi ce trece. Fotbaliştii erau neplătiţi de la începutul anului, CEZ-ul tăia curentul la cantonament, iar autocarul mergea fără rovinietă, transportând jucătorii în toate colţurile ţării ca pe cartofi, pentru că de deplasări cu avionul nu putea fi vorba.

Soluţia salvatoare a lui Mărin a fost Piţurcă, omul care a acceptat să ajute echipa cu banii şi priceperea sa. Disperat, perversul preşedinte îi promitea lui Piţi un buget decent în pauza competiţională, cu care managerul Ştiinţei să-şi poată forma un lot puternic şi de la anul, după o altă perioadă fertilă de transferuri în vară, să atace cele mai înalte obiective.

Dar Piţurcă nu a primit nimic din ce i s-a promis. “Mi-au ajuns 5 ani, vreau să mă retrag, să mă ocup de afacerile mele…”, spunea ospătarul la venirea lui Piţi, dându-le speranţe credulilor. Minciuni ordinare, pentru că Mărin se gândea încă de atunci la strategia pe care trebuie să o urmeze pentru a scăpa de technician după ce îşi face interesul şi făcea calculul perioadei în care va fi forţat de sărăcie să accepte un antrenor şi să stea departe de tactica de joc. Brunetul boovean nici nu avea de ce să se ocupe, pentru că el nu are nici o afacere, singurele sale “active” fiind drepturile asupra unor terenuri pe care le-a câştigat într-un mod dubios în instanţe şi care i-au oferit posibilitatea să devină un personaj public dintr-un văcar incult.

Ieri, în direct la gesepeu, Mărin şi-a făcut curaj şi a confirmat bănuielile noastre: “Nu mă aşteptam să câştigăm campionatul, dar sa iernăm din nou pe un loc aproape de retrogradare mi se pare de neimaginat. Nu cred că putem să mai cumpărăm jucători în iarnă, şi din punct de vedere financiar şi moral...”. Prin urmare, din promisiunile ferme de la instalare, Piţurcă va găsi doar conturi goale în perioada de transferuri. Mărin îşi recunoaşte impotenţa financiară dar, cu aceeaşi perversitate care îl caracterizează, mai spune ceva: “nu mai putem cumpăra jucători nu doar din punct de vedere financiar, ci şi moral”!!! Prin folosirea formulei “din punct de vedere moral”, booveanul insinuează că oricum, chiar dacă ar fi bani, Piţurcă n-ar mai avea dreptul moral să facă el transferurile, din cauza ultimelor rezultate.

Fără a avea (încă) tupeul de a pune public la îndoială valoarea lui Victor Piţurcă, booveanul face afirmaţii cu subînţeles, încercând să ne spună că Piţi e vinovatul pentru înfrângerile din ultimele etape, care acum i se par “de neimaginat”. Şi, ca să nu i se mai pară aşa, îl sfătuim pe pârlit să se uite puţin înapoi, ca să-şi aducă aminte ce performanţe a obţinut el ca antrenor în sezonul precedent.

Deodată, răbdarea de care vorbea Mărin când ne spunea că în sfârşit va respecta contractul unui antrenor s-a evaporat, iar Craiova, scăpată de retrogradare printr-un miracol anul trecut (când nu Piţurcă era antrenor, ci chiar Ajică!) şi devastată de sărăcie, trebuia să fie acum pe primele locuri, cu investiţii zero. Fostul preşedinte-antrenor uită să mai spună că nu Piţucă a făcut acest lot de jucători, că nu el i-a lăsat pe fotbalişti neplătiţi cu lunile, că nu el a făcut pregătirea cu echipa, ci doar a preluat din mers o corabie în derivă, încercând să o redreseze atât cât a fost posibil, în aşteptarea colacilor de salvare promişi de mitomanul de la Booveni.

Intenţionat sau nu, despotul de la Niuiorc îşi trădează caracterul. Aşa cum CRAIOVASPORT vă explica de mai mult timp, el oricum nu avea de gând să lase pe altcineva să hotărască lotul echipei, adică cine vine şi cine pleacă de la echipa lui şi a plodului Gigy. Spre disperarea noastră, a celor care o iubim, Universitatea Craiova e doar un nume mare ajuns pe mâna unui ospătar parvenit, expert în diversiuni.

Culmea, Piţurcă este atacat de ochelarist după ce a reuşit să obţină, profitând de amiciţia sa cu Mitică şi sfidând regulamentele, dreptul ca Universitatea să intre pe teren vineri, la Cluj, pentru că falitul Ajică a umilit într-atât Ştiinţa încât a expus-o penibilei situaţii de a nu fi programată în campionat din cauza datoriilor imense neachitate. Asta în timp ce unul dintre cei mai importanţi fotbalişti riscă să nu primească dreptul la muncă în ţara noastră din acelaşi motiv.

“M-am săturat! De ce lumea mă înjură tot pe mine?! Primesc zilnic zeci de mesaje în care sînt contestat. Întotdeauna meritele la victorii le revin antrenorilor şi jucătorilor”, a răbufnit Minciunelu, ofticat că Piţi nu e Mogoşanu sau Ţicleanu, să treacă spăşit pe la Niuiorc şi să discute cu Ajică primul unşpe. Cu alte cuvinte, el vrea să ne spună că Piţurcă e de vină că ne-a bătut CFR-ul, aşa că el ar trebui înjurat. Deci Piţurcă ăsta nu e aşa de bun antrenor ca Mărin, iar dacă făcea el tactica îi băteam cu 3-0 şi acum eram pe primul loc. Ultima propoziţie ne arată exact cum gândeşte narcisistul de la Booveni şi cum crede el că ar trebui să gândească şi nenorociţii de suporteri, care nu vor să-l lingă în cur pe burtos, aşa cum fac cei din Brigada Diverse: dacă echipa câştigă, meritul nu e al fotbaliştilor care au băgat mingea-n poarta adversă, ci al lui Ajică, al merţanului său cu rezervorul gol şi al secretarei Alinutza.

De ce-l înjură lumea pe Măry Casanova, cel care se cam joacă tot mai des cu focul în ultimul timp? Pentru că el este cel care, din cauza sărăciei şi mentalităţii sale, a călcat în picioare orice profesionist s-a apropiat în ultimii 5 ani de echipă şi a transformat Universitatea Craiova într-un club mediocru, de pe urma căruia profită şi de care zilnic se amuză, ca la un spectacol de circ, toţi samuilii televiziunilor.

Sa...muilă, Mărine!

Tot mai aproape de colaps

Blestemul Ştiinţei de a fi încăput pe mâna bicisnicului boovean pare a fi tot mai crunt. Cu Mărin în frunte, lista ruşinii este interminabilă, iar în aceste zile ia proporţii chinuitoare. Cea mai frumoasă echipă a României suportă umilinţe nebănuite vreodată, din cauza ghinionului de a fi ajuns la cheremul unui mojic rupt în cur. Acesta îşi permite să scuipe şi să calce în picioare un club istoric, sfidându-i suporterii chiar şi acum, când dezastrul se apropie, cu declaraţii de genul „suntem cel mai bogat club din ţară, avem active ca nimeni altcineva”.

Acum 3 ani FIFA ne-a interzis dreptul de a achiziţiona jucători (nu că milogul de la Niuiorc ar fi avut vreodată intenţia) din cauză că Mărin nu a achitat datoria de 200.000 de euro către brazilienii de mucava aduşi la normă şi batjocoriţi de Dinel Staicu.

Acum un an şi jumătate am trecut din nou prin emoţii groaznice din cauza sărăntocului. În vara lui 2009 a fost nevoie de lobby la cel mai înalt nivel pentru ca Universitatea să primească licenţa, regretatul Adrian Păunescu având încă o dată un rol deosebit în protejarea unui club oropsit şi ghinionist de-a lungul existenţei sale. Atunci au intervenit renumele şi istoria Ştiinţei şi impresia sezonului atrăgător avut sub comanda lui Nicolo Napoli, vârându-se sub preş mizeria booveanului, dator vândut la cămătari.

Tot anul 2010 Universitatea a stat cu falimentul deasupra capului, manevrele înjositoare ale pârlitului cu ochelari nemaifiind înghiţite de nimeni. A plecat o duzină de jucători liberi de contract şi ne-am salvat de la retrogradare în ultima clipă a campionatului trecut, printr-o conjunctură fericită. Toţi am sperat că odată cu sosirea lui Piţurcă lucrurile se vor schimba, iar ospătarul îşi va da silinţa să facă rost de bani pentru investiţii adevărate sau va pleca pentru totdeauna. Din păcate, e posibil ca Piţi, care a adus bani de-acasă pentru a plăti jucătorii, aflaţi cu jalba-n proţap la comisiile FRF, doar să fi amânat cu câteva luni colapsul.

Mărin nu mai are de mult bani pentru ca el şi staff-ul său (adică grupul de ţuţări care-l pupă în cur) să însoţească echipa în deplasări. Baremurile arbitrilor şi alte cheltuieli legate de organizarea meciurilor sunt probabil achitate din banii de pe bilete. În actualul sezon, doar Piţurcă şi suporterii au menţinut Ştiinţa pe linia de plutire. Nu a fost de ajuns însă, deoarece lista de datorii a lui Mărin este interminabilă. Nici măcar Mitică Dragomir nu mai poate abera în apărarea booveanului. Şeful LPF a recunoscut că pentru 90.000 de dolari neachitaţi de un an de zile lui Şoavă, Ştiinţa ar putea fi neprogramată în campionat: „Şoavă a solicitat banii, dar i-am spus că Universitatea nu are nici un leu în acest moment, nici măcar din drepturile de televizare nu poate să-şi recupereze banii, pentru că acestea sunt blocate de fisc”.

Veştile negre nu încetează însă, iar falimentul care paşte clubul pare inevitabil. Ultima ştire pătează numele Ştiinţei mai rău ca rochiţa secretarei Alinutza în biroul plin de somaţii de la Niuiorc: ziarele anunţă că leonezul Julius Wobay este somat să părăsească România, deoarece clubul nu-i mai poate prelungi viza din cauza datoriilor incomensurabile.

Dacă ştirea e reală, Piţurcă va rămâne fără cel mai în formă jucător al său tocmai în preziua meciului cu Steaua, asta dacă nu cumva „Ubi” va risca să fie escortat la graniţă de poliţişti tocmai când va dori să iese la încălzire în faţa a 25.000 de suporteri. Aceştia vor veni cu siguranţă să contribuie din nou la fondul pentru salvarea Ştiinţei, echipă clamată periodic de Mărin Casanova, ochelaristul burtos şi pârlit, care promite necontenit să o lase moştenire cu limbă de moarte celor doi plozi ai săi.

Minciunelu, coşmarul de care nu mai scăpăm

Minciunelu e în mare formă în aceste zile şi profită din plin de ultimele rezultate ale Ştiinţei. Invidios pe respectul pe care publicul i l-a arătat în toată această perioadă lui Piţurcă, megalomanul boovean se bucură pe ascuns de insuccesele echipei şi încearcă subtil şi parşiveşte să le arunce în cârca acestuia, de parcă Piţi ar fi de vină că Ajică n-a mai cumpărat vreun fotbalist de ani de zile şi lotul Craiovei e unul subţire, care nu oferă variante în cazul câtorva indisponibilităţi.

Mărin trimite săgeţi otrăvite către un Victor Piţurcă tot mai familiar cu sărăcia şi cu jocurile de culise boovene:

“Meciul cu CFR nu va fi mai greu decât cel de la Mediaş, ne revin 4 titulari în echipă, şansele să obţinem un rezultat bun cresc”. Ajică încearcă să pună presiune şi să creeze aşteptări cât mai mari, inducând ideea că pe terenul campioanei ar fi ceva firesc să ne impunem, pentru că avem o echipă la fel de bună ca a ardelenilor, care, deşi au investit multe milioane de euro în transferuri, nu au reuşit să achiziţioneze jucători de valoarea celor pe care booveanul îi tot creşte de cinci ani. Aşa că o eventuală înfrângere la Cluj poate fi numai rodul nepriceperii lui Piţurcă, nicidecum o diferenţă de investiţii, de condiţii de pregătire sau de salarizare, adică ceva care l-ar implica şi pe el.

“După jocul de la Mediaş, unii suporteri poate cred că am avea nevoie de 11 jucători”. Această declaraţie e o ironie de o perversitate tipic booveană. Mărin ia la mişto afirmaţiile lui Piţi, care a spus că pentru a face performanţă şi a se lupta pentru titlu are nevoie de 6-7 fotbalişti de valoare, adică de bani pentru a-i aduce pe aceştia în Bănie. Minciunelu, cel care de cinci ani ne minte că luăm campionatul sau că măcar mergem în cupele europene, nu poate sau nu vrea să-şi onoreze promisiunile făcute faţă de Victor Piţurcă şi speră ca echipa care anul trecut s-a salvat de retrogradare în ultima clipă să piardă şi meciurile cu cefere şi steaua. Aşa, crede el că l-ar putea discredita mai uşor pe managerul general şi ar putea încerca să ducă în derizoriu realităţile enunţate fără perdea de acesta, care a spus adevărul, în premieră pentru cineva care a antrenat Craiova în epoca mititică.

În fotbalul profesionist*, valorile** sunt cumpărate pe bani şi aduse laolaltă conform unei strategii clare, să se pregătească sub comanda unui antrenor*** priceput. Rezultatele sunt şi o consecinţă a condiţiilor de pregătire**** şi a condiţiilor salariale*****. Deşi lui Ajică i se pare complicat, totul e foarte simplu: performanţă fără investiţii şi profesionalism nu se poate! Nu peste mult timp, vom vedea dacă şi booveanul înţelege asta.



____________________________________

* (fotbalul profesionist) - ăla în care fotbaliştii joacă, antrenorii antrenează şi patronii investeşte ! Iar suporterii îi suportă...

** (valorile) - nişte fotbalişti mai buni aşea, care poate face diferenţa. De obicei, aceştia nu e liberi de contract şi transferu’ lor costă… bani !

*** (antrenorul) - unu’ care cică ar fi specialist în antrenarea sportivilor, un bun psiholog cu un nivel ridicat al cunoştinţelor tehnico-tactice, dobândite în general din experienţă şi din studiul aprofundat al acestora. De consemnat că acest “concept filosofic” nu defineşte nicidecum patronu’-dictator, care vrea să-şi testează talentu’ de “coci” !

**** (condiţiile de pregătire) - nişte norme obligatorii care oferă un cadru adecvat pregătirii sportivilor de performanţă. În general, e indicat să nu se întrerupă curentu’ prin cantonament !

***** (condiţiile salariale) - factor financiar menit să ofere sportivilor de performanţă liniştea mentală şi motivaţia necesară unui efort prelungit şi a unei concentrări maxime pe parcursu’ antrenamentelor şi meciurilor. De menţionat că o echipă de fotbal cu restanţe salariale de 5 luni nu prea reuşeşte să găsească motivaţia de a bate pentru titlu !


PS. Nota de subsol e cu dedicaţie pentru Mărin, ca să înţeleagă ce-am vrut să spunem.

“Brigada Diverse”, în alertă

După ce CRAIOVASPORT i-a dat în vileag planurile meschine de a-l săpa pe Piţurcă, pe care le studia împreună cu argaţii, booveanul i-a convocat la palatul Niuiorc pe “colaboratorii” săi, ca să lucreze la schimbarea strategiei, că asta veche a fost deconspirată şi n-ar mai avea credibilitate. După mai multe şedinţe lungi şi obositoare, Mărin şi “Brigada Diverse”, noul nume de cod al grupului anti-Piţurcă, format din cancelar, valet şi şocâte, cărora li s-a alăturat prin webcam şi antipodu’ Borhot, nu au ajuns la nici o concluzie.

Deşi au prins curaj după ce “echipa de mare valoare” a lui Mărin a fost învinsă de Moraeşu’ lu’ tata Jean, ei încă întâmpină greutăţi în găsirea unei strategii, pentru că nu au deloc inspiraţie în această perioadă a lunii. Poate după încă vreo 2 rezultate negative să le mai vină ceva idei...

Vom reveni în zilele următoare cu amănunte despre cum au decurs întâlnirile de taină dintre Mărin şi lipitorile din Brigada Diverse şi ce diversiuni mai pun la cale aceştia.

FOTO: Ce vremuri... (niciodată nu e un moment nepotrivit pentru o ciorbă!)

Craiova, la buzunarul lui Mărin

Piţurcă a evitat mult timp să vină la Craiova pentru că a avut mereu rezerve faţă de promisiunile lui Mărin. Nu ştim dacă Piţi regretă acum pasul făcut, pentru că de ceea ce se temea e posibil să nu scape: sărăcia booveană. Atunci când fostul selecţioner a acceptat să preia echipa, care până în acel moment nu reuşise să câştige nici un meci în cinci etape cu Mărin antrenor şi Ţicleanu secund, el a făcut-o din dorinţa de a ajuta Craiova. Provocarea de a reuşi cu echipa din oraşul său natal, clubul cu care a crescut în suflet, a fost prea mare chiar şi pentru raţionalul antrenor.

Dar Piţurcă are o viziune diferită de cea a lui Ajică despre ce înseamnă organizarea unui club pregătit pentru performanţă. O viziune care presupune fotbalişti plătiţi la zi, condiţii decente de pregătire şi un lot mult mai echilibrat valoric decât are la dispoziţie în acest moment.

Managerul general a confirmat la conferinţa de presă de astăzi ceea ce CRAIOVASPORT a tot repetat în ultimele săptămâni, de când a simţit că discursul antrenorului începe să fie contrazis de Ajică: pentru a duce Craiova pe primele locuri, Victor Piţurcă are nevoie de întăriri! Iar Piţi a explicat astăzi pe înţelesul tuturor: dacă nu vom avea bani de transferuri, rămânem cu acest lot încă o perioadă şi vom încerca să nu retrogradăm, adică să încheiem sezonul pe la mijlocul clasamentului! Cu alte cuvinte, suntem la mâna/buzunarul lui Mărin...

Victor Piţurcă este primul om care spune lucrurilor pe nume, primul om care a condus cu adevărat echipa în “mandatul” booveanului şi care vorbeşte răspicat despre lipsurile echipei. De aceea are respectul, încrederea şi susţinerea necondiţionată a suporterilor!


Victor Piţurcă:
“Am avut timp în această perioadă să analizez şi să evaluez valoarea fiecărui jucător, iar cine nu are calităţi să joace la Craiova nu va mai juca la Craiova. Asta însemnând că vom găsi jucători şi că vom avea disponibilităţi financiare să aducem jucătorii pe care-i doresc. Dacă nu, vom rămâne în continuare cu aceiaşi jucători, vom încerca să nu retrogradăm, să fim pe undeva pe la mijlocul clasamentului şi cu asta basta... încă o perioadă...”

Aventurile lui Don Juan de Booveni

Deşi nu suntem nişte fani ai can-can-urilor, la cererea publicului, CRAIOVASPORT se apleacă asupra unui subiect tragi-comic. Mai deunăzi, o publicaţie care-i face o acerbă concurenţă fiţuicii falimentare, a deschis un subiect sensibil pentru Mărin. Conform dezvăluirilor din cealaltă fiţuică, pitzipoanca Alinutza nu mai e doar un celebru personaj din bancuri. “Bulă” de la Booveni a scos-o din anonimat, iar ea atât a aşteptat, mistuită de dorinţa arzătoare de-a “se face” şi ea vedetă.

Povestea se pare că nu era o noutate pentru “connaisseuri”, pentru că, deşi Ajică o fi fost ceva mai precaut, tanti Alinutza ar fi avut grijă să-şi facă reclamă şi să-l revendice cât mai vizibil pe Măry, aşa cum îl alintă ea. Dezvăluirea l-a luat pe nepregătite pe amorezul Ajică. Nu pentru că ar fi crezut că nu se ştie despre ei, pentru că inclusiv galeria le ironiza cu tâlc idila încă de-acum doi ani. Ci pentru că povestea devine publică într-un moment delicat, după ce se pare că între muiere şi ibovnică s-ar fi consumat adevărate lupte, chiar pe stadion, spre deliciul celor de la tribuna oficială, care s-au împărţit în două grupuri şi făceau galerie pentru una dintre combatante. Nu era rău ca “Măry” să vândă nişte bilete şi la lupta dintre cele două, nu doar la meciul de fotbal, poate mai făcea de-un salariu pentru vreun gherţoi de la Primăvara. Pentru statistică, să consemnăm că meciul s-a terminat cu victoria celei mai experimentate, dar e posibil ca rivala să ceară revanşa.

În general, la fel ca şi familia, viaţa privată a lui Ajică nu ne prea interesează, chiar dacă amuzamentul e maxim, pentru că secretara pe care-o arde se pare că e de-o seamă cu fie-sa (preşedintele nu se dezminte şi merge, şi în acest caz, tot pe “întinerirea lotului”). Nici despre pitzipoanca Găbitza sau cocalarul Gigy n-am fi amintit, dacă ei nu s-ar fi amestecat în viaţa noastră, devenind acţionari la o firmă despre care Mărin spune că deţine clubul de fotbal. Adică sunt patroni ai Ştiinţei.

Spre deziluzia ei, despre sexoasa Alinuţa nu vom scrie prea multe, deşi visează şi ea, ca orice pitzipoancă veritabilă, să ajungă vedetă. Poate vreodată, dacă o vom prinde într-un moment de sinceritate, să-i luăm vreun interviu… Nu de alta, dar o mică legătură are şi ea cu echipa, din moment ce la fiecare meci e nelipsită de la tribuna oficială. “The blowjob girl”, aşa cum o numea un răuvoitor pe acest blog pe conferitoarea de plăceri a belengherului prezidenţial, urmăreşte partidele Ştiinţei de la masa presei, aşa că din acest punct de vedere, al “profesionistei care este”, ne-ar putea interesa şi părerea ei despre ce se întâmplă la club…

Ajunge Mărine, nu ne mai minţi!

Înfrângerea cu Bistriţa ne-a arătat clar pe unde suntem. O echipă de mijlocul clasamentului, cu un atacant de calibru, dar care va fi la 100% din potenţial de la anul, la fel ca şi fundaşul-golgheter bulgar, cu câţiva tineri promiţători şi ambiţioşi, unii dintre ei totuşi necopţi. Cam asta e Craiova de-acum, o echipă pe care Piţurcă a transformat-o într-o maşinărie ofensivă, mereu dominându-şi adversarii, dar care plăteşte cu rezultate negative subţirimea lotului.

La Universitatea moştenită de la ex-antrenorul Minciunelu, două-trei accidentări şi vreo suspendare dau peste cap totul, Victor Piţurcă fiind forţat de situaţie să schimbe posturile jucătorilor de la meci la meci.
 

Imediat după înfrângerea de sâmbătă seara, Mărin a declarat că “ăsta e fotbalul, am jucat, dar nu am băgat-o în poartă. Echipa are valoare”. El vrea să lase suporterilor impresia că Universitatea are un super-lot şi că nu mai e nevoie de întăriri, decât de timp, de parcă nu am aştepta de cinci ani... Nimic mai fals, Ştiinţa se bazează pe câţiva piloni care-i dau consistenţă jocului, dar nu e de ajuns pentru mai mult. Ajică îngroaşă obrazul şi foloseşte la nesfârşit penibila scuză cu ghinionul, aruncând doar pe seama fatalităţii ineficienţa ofensivă a echipei.

Antrenorul Minciunelu a obţinut în ultimul sezon o salvare de la retrogradare în ultimul moment, iar maximul putea fi atins de italianul Nicolo Napoli, care ne-ar fi dus chiar în cupele europene dacă nu era dat la o parte. Dar lui i-a trebuit timp, vreun an şi jumătate. Probabil că Victor Piţurcă ne-ar califica şi el în Europa în 2012. Dar Piţi nu şi-a propus doar atât, iar istoria nu mai are răbdare cu Mărin. Investiţiile în echipă sunt necesare ca aerul!

Ştiinţa antrenată de Mărin a fost implicată, în fiecare an de când a promovat, în lupta pentru evitarea retrogradării, pe care a câştigat-o, în funcţie de situaţie, cu mai multe sau mai puţine etape înainte de final. Doar o continuitate de un an şi jumătate a unui antrenor străin cum a fost Nicolo Napoli şi un tehnician de valoarea lui Victor Piţurcă au menţinut Craiova departe de lupta din subsol. Acestea sunt cele două excepţii, în rest Craiova a fost o echipă ferită de matineu în mare parte de talentul lui Florin Costea, care prin golurile sale a adus punctele care ne-au ţinut în prima ligă şi i-au prelungit lui Ajică rolul de circar tv.

“Nu mă întorc pe mine 2-3 înfrângeri”, a mai spus Mărin, legat de munca lui Piţurcă la Universitatea. Cu alte cuvinte, “hai că-l mai las un timp pe Piţurcă ăsta al vostru, îi fac un favor şi nu-l dau afară, mă fac că nu văd astea 2-3 înfrângeri”… Ceea ce vrea Mărin e să obişnuiască fanii, evident dezamăgiţi de ultimul rezultat şi de seria rezultatelor nefavorabile din partidele de acasă, cu ideea că el îi face concesii lui Piţurcă, pe care îl iartă pentru că e el băiat bun. Mărin ştie însă foarte bine că dacă atentează în acest moment la autoritatea lui Piţurcă e ca şi plecat de la Ştiinţa, locomotiva de care s-a legat cu multă perversitate acum cinci ani, din dorinţa lui nebună de publicitate.

Booveanul trebuie să înţeleagă că, spre deosebire de Ţicleanu, Mogoşanu, Cioroianu şi restul marionetelor, Piţurcă e compatibil cu performanţa. Dar are nevoie de ajutor, iar acesta nu poate veni decât de la reprezentantu’ acţionarilor majoritari şi booveni. Dacă vrea să primească respect, Mărin trebuie să respecte. Iar dacă respectă suporterii acestei echipe, atunci trebuie să înceteze cu diversiunile şi să asigure condiţiile financiare necesare performanţei.

Manipulări mititele…

Dacă vă întrebaţi cumva cu ce-şi mai umplu timpul Mărin şi slugile lui disponibilizate de Piţurcă, fiţuica falimentară vă oferă de îndată răspunsul. Aici, la aproape orice ştire, cancelaru’, valetu’ sau şocâtele postează comentarii anti-Piţurcă, încercând să se dea drept suporteri şi să manipuleze. Ca să fie mai credibili, ei s-au gândit că ar fi inteligent să folosească şi “clone”, aşa că s-au pus pe treabă, postând respectivele mesaje sub semnăturile altor fani (ex: cosmyn). Ultimul exemplu este la ştirea care anunţă, probabil spre bucuria lui Mărin şi a lacheilor, că Victor Piţurcă a fost suspendat 4 etape după cearta cu Marean elefantu’.

Dovada satisfacţiei meschine a booveanului şi a lingăilor săi o reprezintă chiar faptul că acum booveanul nu a găsit nici un cuvând de încurajare sau de susţinere publică pentru Piţurcă. Din contră, Ajică Minciunelu, cel din cauza căruia clubul a primit zeci de suspendări şi de amenzi, ba a şi fost suspendat cu anii pentru comportament indecent, se transformase în acuzator săptămâna trecută, când ne ţi

 nea lecţii de morală şi de bună purtare după cinci ani de grohăieli penibile pe ce canal media a apucat, aruncând cu lături pe imaginea acestui club.

Povestea reală a ultimelor luni, devoalată

Călcând în picioare perversa scuză a lui Mărin, care-i certa pe craioveni şi îi acuza că nu vin la stadion mai mult de 2-3 mii, în timp ce la Severin sunt mereu 10-15 mii de spectatori, suporterii l-au mai lovit o dată pe Ajică, demontându-i şi această inepţie, înghiţită pe nemestecate de cea mai mare parte a presei de can-can sportiv. Reacţia publicului, până la sosirea lui Piţurcă sătul până-n gât de haosul boovean, a fost un răspuns teribil la mârşava manevră a ochelaristului, care ne anunţa acum vreun an că oraşul Craiova nu merită să aibă echipă de fotbal, de parcă el ar fi inventat acest sport în Bănie şi ar fi fost artizanul marilor performanţe din secolul trecut.

Primit cu urale în Craiova din disperarea oamenilor, care văd în el ultima speranţă a unei normalităţi pe care Ştiinţa n-a mai cunoscut-o de mult, Piţurcă a devenit un fenomen social. A readus la stadion oameni care nu mai puteau suporta mizeriile lui Mărin. Mai violent sau pur şi simplu sancţionându-l prin absenţă, suporterii îi reproşau preşedintelui-despot lipsa crasă de viziune (e un cincinal de când promite că vom fi o echipă puternică, dar noi suntem mereu în construcţie în timp ce Clujul şi Urziceniul au jucat în Liga Campionilor), lipsa totală de respect faţă de suporteri sau foste glorii care-şi permiteau să-i contrazică paranoia, murdărirea imaginii acestui club transformat în circul său personal, apoi în vector al unor campanii electorale conform intereselor sale strict personale şi financiare, pornirile dictatoriale asociate cu momente penibile în care îl imita în detaliu pe ciobanul de la steaua, minciunile devenite ceva cotidian, sau chiar (ce nesimţiţi şi suporterii ăştia!) calităţile sale de antrenor!

Ce-a fost în capul lui Mărin atunci când a discutat cu Piţurcă despre venirea acestuia la Ştiinţa? Nici atunci el nu s-a dezminţit… şi-a urmărit strict interesul personal: intuind că nu mai era mult până când toţi jucătorii şi-ar fi depus memorii, pentru că lunile de neplată a salariilor se adunaseră periculos de multe, el şi-a dat seama că Piţurcă era omul de la care putea veni salvarea. Fostul selecţioner era probabil singurul om care putea face o infuzie de capital, salvându-l de la înec. Apoi, priceperea lui Piţurcă îi asigura şi o zestre de puncte, la adăpostul cărora să aibă un sfârşit de campionat fără emoţii în cazul în care ar fi decis să se debaraseze de el când nu mai avea nevoie de ajutor. Mărin a împuşcat aşadar 2 iepuri dintr-o lovitură.

Ca un bonus, la toate astea am putea adăuga şi orgoliul său rănit de mare antrenor-tactician, care nu a rezistat tentaţiei de a încerca să compromită şi el un nume mare din tagma antrenorilor (aici seamănă cu ciobanul ca două picături de apă) - primul astfel de nume în cazul lui Ajică, tocmai pentru a-şi spori autoritatea şi a putea spune şi el o frază becaliotă de genul: “păi dacă nici ăsta nu a reuşit, nu am decât să mă bag io la echipă, pac-pac, că mai mult ca mine nu vrea nimeni binele lu’ echipa asta”.

După nici 3 luni de când Victor Piţurcă a acceptat să vină şi să-l scape de retrogradare şi de furia mulţimii dezlănţuite în eventualitatea repetării unui nou astfel de moment, Mărin n-a mai rezistat.

A început cu atacuri disimulate (declaraţii ticluite după înfrângeri, comentarii postate pe eso de el şi lacheii săi frustraţi), sau mai directe (catalogând drept ruşinos schimbul de cuvinte dintre Piţurcă şi elefantu’ Marean), a încercat şi lovituri cu manta (re-“înfrăţirea” cu ciobanul din Pipera-acum un duşman declarat al lui Piţurcă, menită să-l enerveze pe antrenor). Apoi, când evoluţia echipei l-a forţat, a jucat şi rolul patronului mereu alături de echipă şi super-optimist, lăudând munca lui Piţi. Dar, profitând şi ascunzăndu-se în spatele momentului euforic, a găsit un prilej tocmai bun de a pune presiune pe managerul general, anunţând că vom termina campionatul între primele 3 echipe. Cu alte cuvinte, i-a şi stabilit obiectivul lui Piţurcă în subconştientul public, urmând ca orice eventuală clasare inferioară să constituie un nou cap de acuzare.

Minciunelu are în minte şi un alt aspect: anume acela că idolul său de la stâna din ghenă a făcut acelaşi lucru: l-a dat afară pe Piţurcă, poate nu direct, dar prin atitudinea sa, metodă brevetată şi dusă la perfecţiune de cioban şi preluată imediat de văcarul nostru.

Aşa că atunci când îşi evaluează mutările şi întoarce pe toate feţele variantele posibile împreună cu slugile sale (cancelaru’, valetu’...), îşi face singur curaj gândind cam aşa:
“dacă Gigi a putut, eu de ce n-aş putea? Mă lupt cu valul uriaş de nemulţumire şi de ură care se va naşte împotriva mea şi poate cu timpul lumea va uita. Încep o propagandă feroce cu slugile mele, valetu’, cancelaru’, flocosu’, şocâtele...
Invadez toate emisiunile sportive şi fac spume la gură şi ăia nu o să mă contreze, ei sunt mulţumiţi că intru şi le fac rating, oricum nu îi interesează pe ei prea mult soarta Craiovei. Pun la cale în amănunt o variantă care poate va mai avea vreun ecou în mintea măcar a unora dintre suporteri, ca de exemplu că Piţurcă ne-a trădat şi ar fi vrut să ne vândă jucătorii de mare valoare, iar eu nu am putut să-l las să facă asta, bla bla... Păi cum să vină el acum să distrugă munca mea de cinci ani? Poate mai sunt naivi care pun botu’, aşa că merg mai departe şi spun că de fapt totul a fost un plan bine pus la punct de Piţurcă şi Becali, ca să vină să ne fure jucătorii…
Şi mai scot, că sunt inventiv. Dacă e nevoie şi văd că nu merge cu abureala asta, poate mut iar echipa, încerc pe la Caracal sau pe la Vâlcea (bag şi vrăjeala că suntem acasă la fraţii Costea, etc).”


PS. După ce îşi va vedea redate în CRAIOVASPORT toate gândurile sale, transfigurat, Mărin va suna adunarea şi va ordona verificarea în amănunt a biroului său, convins că sunt ascunse pe undeva microfoane. Alb ca varul, el va căuta laolaltă cu slugile, iar după câteva ore de scotoceli, timp în care va fi răsturnat toate cele cu curu-n sus, se va cufunda într-o lungă reverie şi, fără să mai poată silabisi ceva, se va transforma pe viaţă într-un fan CRAIOVASPORT.


PPS. Ce-am scris la PS. a fost o aroganţă.

INCLUSIV: Imagini cu şocâtele lui Minciunelu

CRAIOVASPORT vi-l prezintă în inclusivitate pe individul care-l denigrează pe Victor Piţurcă. Acesta se numeşte Sony Torică, sau “şocâtele”, aşa cum îl porecleşte booveanul când vine pe la palat (noua denumire a Niuiorcului - ce dreaqu, doar idolu’ Jiji să aibă palat?)

La indicaţiile stăpânului său, Sony răspândeşte în stânga şi-n dreapta zvonul că Piţi ar vrea să plece la steaua. Totul a ajuns însă la urechile lui Piţurcă, iar managerul Ştiinţei a făcut publică abureala made in Booveni. Şocâtele face parte din “gaşca nebună” a lui Mărin, care-i mai include pe antipodu’ Borhot, cancelaru’ Vlad, valetu’ Lucică şi Spânul cel flocos.

Odată deconspirat chiar de ţinta sa, şocâtele va fi probabil şi mai înverşunat. Partea bună a acestei mizerii boovene e însă aceea că Victor Piţurcă ştie de cine să se ferească de-acum înainte. Deşi, aşa cum am mai spus, valetu’, cancelaru’, antipodu’ sau şocâtele sunt doar pionii, adevăratul coordonator din umbră al acţiunilor lor e un ochelarist chelios şi supraponderal, fost ospătar, gelos de moarte pe susţinerea de care se bucură Piţi din partea fanilor.


Pentru că prima poză cu şocâtele este mică şi neclară, CRAIOVASPORT vă arată o alta, primită de la prietenii acestui blog, în care gesepistul se vede ceva mai clar:

Mai jos aveţi o scurtă demonstraţie de slugărnicie, un pseudo-interviu luat de “reporterul” lacheu stăpânului său, în care personajul se preface a-i pune întrebări lui Mărin. De fapt, “interviul” este doar o făcătură penibilă, totul fiind comandat de Ajică, iar “întrebările” sunt rostite de şocâte doar pentru a-i “ridica la fileu” preşedintelui subiectele convenite dinainte.

Cine e sluga perversă care lansează fumigene la comandă?

Lucrurile despre care CRAIOVASPORT vorbeşte de ceva timp evoluează pe zi ce trece. La început doar nişte suspiciuni subiective, acestea tind să devină nişte certitudini odată cu trecerea timpului. Chiar şi managerul Ştiinţei, omul care a readus lumea la stadion şi în care toată Craiova are încredere totală, începe să înţeleagă şi să vobească despre ele. Minciunelu are câţiva lachei pe care îi foloseşte pentru atacurile la adresa lui Piţurcă. Antipodul Dan Borhot, între două beţii, disponibilizaţii stelişti Vlad cancelaru’ şi valetu’ Lucică, dar şi un individ care mai nou răspândeşte zvonuri despre o eventuală plecare a lui Piţi la steaua. Bănuielile noastre se îndreaptă spre un anumit personaj care a gravitat mereu în jurul echipei, dar îl vom deconspira cu ajutorul vostru, imediat ce vom avea mai multe detalii.

Iată momentul din timpul conferinţei susţinută astăzi, în care Victor Piţurcă vorbeşte despre “petardele” lansate de Mărin prin intermediul argaţilor săi:

Un reporter idiot: “…Să-şi ia gândul steaua de la dumneavoastră?”
Victor Piţurcă: “Părerea mea e că asta e o prostie sau e vreun zvon lansat încă o dată şi voi avea o discuţie, că am auzit că a fost zvonul ăsta lansat de un băiat care e pe la Mititelu... Eu spun public chestia asta, eu repede o rezolv. Am auzit că pe la meci, nu ştiu cine a zis, unu’ care e pe aici, lucrează la gsp, mi se pare că băiatul ăla de-acolo… Aşa am auzit eu şi voi avea o discuţie cu Adrian. Nu poţi să spui că Victor Piţurcă vrea să plece la steaua. Nu există nici o condiţie ca eu să mă întorc la steaua, este imposbil, chiar dacă plec de la Craiova”.

Cine e perversul lansator de zvonuri, “băiatul care lucrează la GSP” ?

Ştiinţa a subordonat-o pe dinamo, Piţi pe boovean

După meciul de campionat cu Dinamo, Ajică nu mai conteneşte cu laudele la adresa jocului echipei. Tehnica arhicunoscută a booveanului nu mai e un secret pentru nimeni: Mărin are un instict de conservare extrem de dezvoltat, aşa că simte şi momentele prielnice unor atacuri, fie ele subtile sau fără ocolişuri, dar ştie şi că nu trebuie să te pişi contra vântului. Acum e un astfel de moment, când Mărin a simţit că Piţi e pe val şi caută să-şi arate buna credinţă.

Booveanul mimează mulţumirea şi optimismul care îi izvorăsc din suflet, şi mai-mai că l-am crede şi noi dacă nu ne-am fi dat seama în ultimii 5 ani ce-i poate pielea. Adevărul e că Mărin e un adevărat cameleon, un obsedat de propria persoană care e-n stare să facă echilibristică, riscând orice numai să fie în prim-plan.

Craiova a reuşit încă două jocuri bune, la dinamo acasă şi e clar că merita să obţină mult mai mult. Cu câţiva fotbalişti de valoare şi ceva mai experimentaţi în plus, Ştiinţa ar fi fost acum în semifinalele cupei şi ar fi măturat pe jos cu câinii în campionat. Oricum, n-a fost departe de a face asta nici în aceste condiţii. Dar actualul lot nu permite vise de mare performanţă. Ne putem amăgi, aşa cum am mai făcut-o, cu vreo victorie în faţa lui dinamo, a rapidului sau a cfr-ului, (cu steaua n-a prea fost voie până acum), cu vreun sfert de finală de cupă, dar cam atât... Chiar şi vreun tur preliminar de cupă europeană a fost un tărâm interzis.

Venit în plin sezon, Piţurcă a cam scos tot ce se putea din acest lot, cu indisponibilităţile cunoscute - acum Iliev, până acum Florin Costea, probabil cel mai bun fundaş şi respectiv atacant din România. Meci de meci, indiferent dacă pierde sau câştigă, Ştiinţa îşi “subordonează” adversarul. Piţi visează o Craiova ofensivă în faţa oricui, o “mică” diferenţă faţă de predecesorul său, mireasa Aurel, care se băga cu curu-n poartă cu Brăneştiul sau Astra. Dar care deh, e apărat de Mărin, mulţumit de pupincurismele din acea vreme, imposibile astăzi, cu un antrenor adevărat pe bancă.

Aşa că forţat de jocul echipei, preşedintele (sau reprezentantu’ acţionarilor majoritari) bate în retragere pentru moment. Vom vedea cât de sincer e nu peste mult timp, în pauza de iarnă, când va trebui să facă ce i-a promis lui Piţurcă.

Ajică e negru de invidie!

Aşa cum prevedeam încă din momentul în care Mărin anunţa cu fast că l-a adus pe Piţurcă la Craiova, pe zi ce trece ne convingem că totul a fost doar un nou spectacol ordinar al chelului. Comportamentul booveanului e din nou de o perversitate inegalabilă, el mimând pentru naivi că-l susţine pe Piţurcă, dar încleştându-şi dinţii pe sub zâmbetul forţat şi chinuindu-se tot mai mult să ascundă ceea ce simte cu adevărat: o invidie uriaşă faţă de cel în care toată Oltenia are atât de multă încredere.

Pentru a-şi ascunde trăirile perverse, Mărin nu mai merge la meciurile din deplasare (probabil şi banii de carburant reprezintă o mare problemă), iar după înfrângeri Minciunelu intră din ce în ce mai des la TV, confirmând senzaţia pe care o avem de ceva vreme că e ceva ciudat în comportamentul său. El, actorul penibil care juca în scene groteşti cu boceli în direct după înfrângeri ruşinoase, acuzatorul virulent al oricărui arbitraj, indiferent dacă ne defavoriza sau nu, acum e total deconectat şi râde cu moderatorii după ce Dinamo ne-a eliminat din Cupă. Atitudinea sa e grăitoare şi parcă spune aşa: “Ia mă, să vedem ce face Piţurcă al vostru…! Na, că l-am pus, acu’ iete, că nu face nici ăsta nimic, sa mai ziceţi de mine că nu sunt cel mai mare antrenor. Dacă nici Piţurcă nu face treabă, sa nu mai comentaţi, o să cobor io pe bancă!”

Ieri, Silvian Cristescu a fost invitat la o emisiune a postului Digisport. În timp ce fostul fotbalist al Ştiinţei explica de ce s-a schimbat starea de spirit a suporterilor Ştiinţei, rostind o evidenţă, anume aceea că Victor Piţurcă a coagulat în jurul său toată suflarea alb-albastră pentru că el este cu adevărat antrenor, nu marionetă, Minciunelu îşi rodea unghiile de ciudă în biroul său de la Niuiorc. La un moment dat a izbucnit şi fără să se mai poată stăpâni, a pus mâna pe telefon şi a sunat la postul tv, cerându-le să facă precizarea că nu doar pe timpul lui Piţi a fost multă lume la meciuri, ci şi în perioada de tristă amintire a yesman-ului Ţicleanu.

A fost momentul care ne-a confirmat faptul că, trecut în plan secund câteva luni, Mărin e deja pe punctul de a exploda. Aşa cum spuneam aici, aducerea lui Piţi a fost de fapt o stratagemă adoptată de boovean din disperare, pentru că fostul selecţioner era singurul care îi putea redresa căruţa. O căruţă care se îndrepta spre o nouă retrogradare, aşa cum mărturisea şi Mitică, altfel un experimentat analist atunci când nu-şi propune să manipuleze.

Tot zilele trecute, ospătarul şi-a permis să-l critice public pe Piţurcă pentru dialogul cu Marean elefantu’. Culmea tupeului! Tocmai el, Mărin booveanul, zis “măscăriciul” printre ziariştii care ne livreaza zilnic circul mediatic pe digi şi gsptv, a ajuns să vorbească de Piţurcă şi să dea lecţii de bună purtare. Tocmai el, clovnul clovnilor, circarul de duzină care şi-a construit popularitatea făcând harcea-parcea imaginea unui mit, ei bine, el vorbeste despre bună purtare şi despre ruşine. E adevărat că Piţurcă a greşit lăsându-se atras în capcana elefantului umflat, am spus-o şi noi, dar să vină Mărin şi să taxeze primul şi sperăm singurul exces al lui Piţurcă, e revoltător!

Maimuţoiul sărăntoc, patronul de carton, cel care la sfârşitul acestui an ar fi pierdut cu siguranţă toţi jucătorii importanţi pentru că salariile neplătite s-ar fi întins probabil pe vreo 10 luni, se vede sau se crede cu sacii-n caruţă şi îşi începe, încet-încet, spectacolul său jegos. Centimentru cu centimetru, analfabetul megaloman a început să-şi întindă din nou tentaculele şi să redevină un nelipsit al şourilor tv de prost gust, stresat şi împins de la spate cu sfaturi perverse de “colaboratorii săi”, adică de slugile disponibilizate de Piţi, care-i stau cu limba-n cur cât e ziua de mare.



Ce crede CRAIOVASPORT că va urma?

Returul acesta se va termina totuşi cu Victor Piţurcă în fruntea clubului. Va urma apoi vacanţa de iarnă, în care managerul Ştiinţei va dori să întărească echipa şi să scape de cei care el consideră că nu ne mai pot ajuta să ne luptăm pentru obiective mai îndrăzneţe.

Probabil însă că Mărin nu va face rost de bani pentru transferuri, aşa cum promisese. Dar şi dacă va rezolva problema financiară, booveanul nu vrea sa facă transferuri. Dictator absolut, ospătarul nu are de gând să aducă fotbaliştii pe care îi vrea managerul şi să întărească lotul, aşa cum i-a promis lui Piţurcă, pentru că el are încredere doar în propriile păreri.

Plus că, dacă ar aduce fotbaliştii pe care-i vrea Piţurcă, Ajică îşi închipuie că i-ar ceda oficial managerului meritul principal al vreunei eventuale performanţe ulterioare. Acum, după orice victorie, Mărin nu uită să menţioneze că aici e (şi) meritul său, care a muncit un cincinal, evident ajutat de veritabili profesionişti, precum Cioroianu, Mogoşanu, Ţicleanu, Geolgău sau Stălinescu. Iar dacă tot face rost de bani pentru investiţii, Ajică vrea să le facă el, nici nu concepe să-l lase pe Piţi să-şi facă treaba, pentru că el nu înţelege ce rost ar mai avea el pe lumea asta în aceste condiţii.

Minciunelu vrea să-l forţeze pe Piţurcă să plece, orice rezultat negativ venindu-i ca o mănuşă pentru viitoarele atacuri şi declaraţii perverse, pe care şi le calculează cu minuţiozitate încă de pe acum. Cu orice risc al vreunui pronostic neadeverit, CRAIOVASPORT constată un lucru: ceea ce părea iniţial o banuială subiectivă, începe să se tranforme tot mai mult într-o certitudine - booveanul a început deja sa-l lucreze pe Piţurcă.

Vom urmări cu multă atenţie ce se va întâmpla, dar un lucru e sigur: dacă din megalomania sa nevindecabilă Mărin îşi mai bate încă o data joc -a câta oară?!- de speranţele suporterilor şi de istoria acestei echipe, negându-i dreptul la performanţă şi decenţă, atunci ospătarul parvenit va deveni oficial, pentru toată Oltenia, noul neţoiu!