Ospătare, va veni şi ziua scadenţei!

“Vremelnicul” cameleon din fruntea clubului nostru continuă să ne sfideze. Refuză să accepte că Universitatea Craiova nu este un butic de la colţul străzii, un SRL oarecare pe care l-a înfiinţat el sau alt şmenar de teapa lui. Acest club este un simbol şi nimeni nu are dreptul să-l terfelească. Nu suporterii sunt de vină că situaţia a fost prost gestionată. Vă mai aduceţi aminte cu câtă vehemenţă nega realitatea, cu câtă spontaneitate şi naturaleţe minţea, aruncând cu jigniri în ziarele care-şi permiteau să dezvăluie adevărul? “Gaeta de Sud” era prezentată ca marele duşman al echipei, dacă scria că societatea booveanului e în stare de insolvenţă şi are datorii mari neplătite. Şi la fel păţea oricine vorbea, chiar şi cu jumătate de gură, despre situaţia catastrofală.

Mărin nu are calitatea de a ne umili din nou prin liga a doua. Acest vierme a trăit ani de zile de pe urma clubului! Şi-a făcut imagine gratis timp de 6 ani şi a ţinut echipa cu banii din drepturile TV, câteva sponsorizări şi banii din bilete şi abonamente, adică proveniţi de la suporteri. Acesta a fost tot bugetul clubului care a zăcut, cu excepţia unui singur sezon, mai mereu pe buza prăpastiei! Impostorul din Booveni nu a băgat nici un ban de la el, bilanţul său nefiind în nici un caz pe minus.

Acum, când datoriile către stat au ajuns la sume astronomice şi nu a mai putut plăti nici măcar contractele jucătorilor, negociate tot de el şi de clica lui de slugoi, a ajuns la concluzia că banii din drepturile TV nu ajung. Luat de valul parvenirii, Mărin s-a crezut un fel de Hugh Hefner de Booveni şi a preferat să-i cumpere genţi, chiloţi şi rujuri secretarei, decât să bage bani în echipă! Pitzipoanca are maşină şi apartament de la Casanova, bani cu care burtosul amorez putea achita salariul anual al unui fotbalist important. Dar i-a fost se pare mai frică să nu depună Alinutza memoriu şi să devină liberă de contract...

Ospătarul e singurul vinovat pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns acest club. Timp de 6 ani el ne-a minţit fără încetare, ne-a batjocorit şi a târât clubul în toate mocirlele şi scandalurile posibile. Dacă echipa va fi retrogradată din cauza datoriilor şi implicit a neprimirii licenţei, Mărin e pa. Ne-a umilit prea mult. A jurat pe copiii lui că nu vom mai ajunge niciodată în situaţia de a retrograda.

“Sunt convins că nu avem nici o şansă să obţinem licenţa pentru sezonul viitor. Dacă statul nu ne amână datoriile cu cel puţin şase luni, Ştiinţa va juca în sezonul următor în liga a doua. Nu voi vinde echipa, nimeni nu-mi poate garanta că va face mai mult pentru Craiova”. Asta a declarat bastardul boovean, cu un tupeu inegalabil. Acest nemernic a întrecut orice măsură.

Formularea “Nu voi vinde echipa, nimeni nu-mi poate garanta că va face mai mult pentru Craiova” e demenţială. Adică dacă un miliardar român sau străin îşi exprimă dorinţa de a cumpăra un club distrus de datorii (pe care acceptă să le plătească), trebuie să-i garanteze sărăntocului ceva. Oare el ce i-o fi garantat mentorului Dinel când a pus mâna pe club? El a făcut cumva mai mult decât miliţianul, dacă duce din nou echipa tot acolo de unde a luat-o?

Mărin nu a făcut nimic altceva decât să manipuleze şi să încerce mereu să mintă suporterii. La început, unii i-au căzut în plasă. Diversionist de excepţie, Ajică a căutat mereu să pară un suporter înfocat al echipei. O mare păcăleală, pentru că pe boovean nu-l interesează cu adevărat binele echipei, ci cum poate el să profite cât mai bine de pe urma popularităţii acestui “brend”. Un brand la strălucirea căruia el nu a contribuit cu nimic, ci doar l-a murdărit.

Dacă jegosul ar fi cu adevărat suporter al Ştiinţei, atunci el ar vrea în primul rând ca acestei echipe şi fanilor ei să le fie bine. Aşa că în situaţia în care el nu poate face faţă nevoilor clubului, decât să-l chinuie, l-ar elibera de sub jugul său şi ar lăsa pe altul mai capabil să-l conducă. Pentru Mărin nu contează însă cât rău face Ştiinţei, atâta timp cât e a lui şi a familiei sale. Când e strâns cu uşa, spune că această echipă nu e lui, ci a suporterilor, iar el e doar un administrator, pentru ca atunci când e pe val, să anunţe cu trufie că echipa e a sa şi o va lăsa moştenire plozilor, ca pe un simplu obiect de uz casnic.

Un nimeni din Booveni, parvenit şi ajuns patron de “brend” printr-o blestemată conjunctură, crede că se poate juca de-a Dumnezeu cu noi. Nici măcar nu se mai sinchiseşte să încerce să încropească vreo justificare pentru naivi, ci doar ne anunţă ca un crainic de gară că vom retrograda, şi cu asta... basta. În impostura şi grandomania lui, el se visează un fel de alfa şi omega, un personaj divin care are dreptul de viaţă şi de moarte asupra acestei echipe. Într-o bună zi, nu foarte îndepărtată, va veni însă scadenţa.