"Ziua în care peluza sud s-a sinucis"

"Când am auzit Peluza Sud urlând „Muie, Craioveanu!” din toți plămânii lor afumați de etnobotanice parcă s-a rupt ceva în mine. Am închis ochii și mi-am spus că nu e adevărat. Apoi s-a întâmplat a doua oară. La a doua ”muie” dată ultimului mare simbol al Științei, tata s-a ridicat și a plecat de pe stadion. Nu a fost singurul om care a prins pe viu Craiova cea adevărată jucând și care s-a simțit umilit de purtarea mizerabilă a suporterilor lui Mititelu. Da, ai lui Mititelu, nu ai Craiovei. Ai clubului înființat în 2002 care s-a târât prin Liga I și chiar printr-a doua, nu al celui care câștiga campionate și ajungea frecvent în primăvara europeană. Acum nu mă mai interesează actele și continuitatea, deja. Chiar dacă CS Universitatea nu ar fi reapărut, putem fi de acord cu toții că vorbim de două Craiove diferite. Cea de dinainte de Craioveanu și cea de după.

Plecarea lui Craioveanu a fost cea care a marcat trecerea de la Craiova Maxima la craiova mititica. Puțoii care au îndrăznit să deschidă gura împotriva lui Gică l-au prins doar comentând meciuri pe la televizor, nu când dădea 61 de goluri pentru Universitatea sau când ștergea pe jos cu Steaua și Dinamo. Ei au crescut cu o echipă mică și umilă, care de la plecarea lui Craioveanu n-a mai deranjat pe nimeni. Aia e Craiova lor, cea care se dădea la o parte din fața lui Dinamo în era Nețoiu și dădea meciurile Stelei în era Mititelu. Să rămână cu ea! Dar s-o lase în pace pe a noastră."

http://maximasport.ro/ziua-in-care-peluza-sud-s-a-sinucis/