Schimbarea la faţă a... Măriei de la Gesepeu

Ca la un semn, după ce matroana Ioaniţoaia a trasat linia (probabil mulţumit de reţeta financiară a pactului cu Muicelu... bună şi-asta în vremuri de criză), majoritatea gesepiştilor au început să scrie de bine despre Mărin, iar cei care nu au înţeles să respecte ordinul, precum Alin Fornade, au fost chiar concediaţi.

Ştim că ne credeţi pe cuvânt, dar insistăm să vă arătăm azi cum a schimbat macazul madam Maria Andrieş, binecunoscuta jurnalistă de la Gesepeu. Marioara a scris zilele astea un editorial în care plânge pe umărul booveanului, îndurerată că echipa familiei acestuia ar putea avea probleme cu dosarul pentru înscriere. Ce atâtea datorii, de ce să le fie plătite foştilor antrenori, fotbalişti ori altor terţi datoriile, când distinsul domn Mărin de la Severin cotizează la nea Ovidiu?

"Pînă la verdictul de la Tribunal, Adrian Mititelu încearcă să-şi înscrie şi el echipa în Liga a II-a. Şicanele au început de la depunerea actelor la FRF. Dosarul a fost admis pentru analiza comisiilor federale, care s-au întrecut pe ele însele în a detecta cu ochiul liber aliteraţii şi rime imperfecte."
Aşa îi certa Marioara ieri pe cei de la federaţie. Ca să avem o privire de ansamblu asupra mizeriei din presa sportivă românească, să ne amintim şi să revedem ce opinii exprima odinioară aceeaşi Marioara… Spre exemplu, în editorialul intitulat “Ia-ţi circul şi te du!”:

Stenogramele din "dosarul Valiza" conţin şi alte dovezi verbale de prietenie dintre cei doi patroni de cluburi. Iar recenta furie a lui Adrian Mititelu l-a ocolit, discret, gentil, pe şeful din Ghencea. După publicarea stenogramelor, orice război imaginar al patronului Craiovei cu Steaua devine nul şi neavenit. Iar după dezvăluirile din "dosarul Piteşti", cu Mititelu şi Penescu filosofând despre temeiul şpăgii, persecutarea Craiovei de către arbitri este un subiect delicat spre inabordabil.

Îţi trebuie o minimă credibilitate să discuţi despre el. Iar Mititelu s-a descotorosit de mult de aşa ceva. Pe măsură ce au cîştigat în decibeli, vorbele lui au pierdut în greutate. Prea mult “zisei la mişto”. Acum ar compromite pînă şi cauza urşilor panda dacă ar vorbi despre ea. După ce a jurat pe mormîntul mamei că ţine cu Steaua, nu-şi mai permite să se mire că “a înviat Ceauşescu”.

În fine, declaraţiile lui Mititelu au pitorescul lor negru spre macabru. Demonstraţiile lui sentimentaloide, cu lacrimi la purtător, nu dăunează grav decît artei actoriceşti. Partea proastă e că patronul Craiovei nu întreprinde şi altceva ca să-şi ajute echipa. Nu încearcă s-o protejeze altfel decît etalîndu-şi slăbiciunea şi abilităţile incontestabile de bocitoare.

Dacă Universitatea e dezavantajată de culisele Ligii 1, se întîmplă şi pentru că n-are un patron. Ci o copie ieftină de patron, un imitator al patronilor-vedetă din campionat. În afară de mutarea la Severin şi de implicarea în cîteva anchete penale, n-a izbutit nimic autentic. N-a schimbat altceva decît propriile stări de spirit. De la “Bă Gigi, tu vrei să fiu pervers cu tine, să-ţi spun o minciună? Ce dracu’!” (5 mai 2008) la “Nu a fost nici o greşeala a arbitrului, s-a lucrat discret, s-a refăcut Steaua veche!” (31 iulie 2010). Starea echipei a rămas aceeaşi, sub nivelul amintirilor şi sub spectrul retrogradării pînă-n ultima etapă.

Ca să fim perverşi cu patronul Craiovei şi să-i spunem o minciună, ne-a plăcut asta cu retragerea din campionat! Nu e originală, dar începe să sune a soluţie. Echipa are nevoie de un răgaz liber de neocapitalism. În termeni eroici şi martiri, Craiova, cu tot ce înseamnă ea demn şi nesupus în fotbalul nostru, are mai mult de pierdut înăuntrul decît în afara circului neputincios al lui Mititelu.

Acesta e doar unul dintre articolele în care necruţătoarea Andrieş îl... “dezafilia” pe boovean. 
Dacă pe-atunci Mărin era doar "un circar lipsit de orice urmă de credibilitate", "un actor prost", "imitator al patronilor-vedetă" ce ducea fotbalul craiovean la pieire şi căruia i se recomanda chiar retragerea din campionat, iată că acum ospătarul (care între timp s-a cuminţit şi a înţeles să mai dea şi el o măslină, o alună) s-a transformat brusc exact în "martirul" despre care vorbea Andrieş. 

Iacătă, dragi suporteri alb-albaştri, ce-nseamnă ochiul vigilent al presei... Păcat că e maro.