Mărin şi Alinutza, bairam de Velăntains Dey

Aseară, cu ultimii stropi de carburant care i-au mai rămas în merţan după cele 2 drumuri la comisii în ultima săptămână, booveanul a avut o nouă incursiune până-n cartierul Sărari, la apartamentul pe care i l-a cumpărat Alinutzei. Cu ocazia zilei lui Cupidon, pe care secretara piţipoancă ţine morţiş să o sărbătorească an de an, Mărin şi ibovnica au organizat o chermeză cu circuit închis, la care au mai fost invitaţi văru’ Lubeniţă, cancelaru’ ciorbar, dinamovistu’ Bielă-Manivelă, nepotu’ Hihel, Vicenţiu înfocatu’, spânu’-flocosu’ şi şoferu’ Tăuraş.

Muzica indiană s-a auzit până târziu din apartamentul în care în ultimii 2 ani Mărin a investit mai mult decât în echipă, iar ţinutele lui şi a Alinutzei au fost unele speciale, pentru că ospătarul a dorit să-şi aducă aminte de vremurile copilăriei, când s-a lăudat că era poreclit Ajică de văru’ Lubeniţă, pentru că era fan Raj Kapour.

Dar iată cum au decurs evenimentele. După ce a terminat cu turul de după-amiază al televiziunilor, Mărin l-a chemat în biroul său pe cirobarul moldovean:
“Cancelare, desară sînteţi toţi invitaţi la dicstracţie. Toată lumea la apartamentu’ lu’ Alinutza!”, a convocat Mărin conducerea clubului.

“Şefu’, nu cred... de unde aveţi bani? Glumiţi, nu...?”

“Bă băiatule, pă’ tu nu crezi în nimic!? A intrat Chiron în peşti bă, a belit-o Piţi... trebe să sărbătorim!”


Câteva ore mai târziu, în cuibuşorul de nebunii atmosfera începea să se încingă. Booveanul ieşi din baie cu-n prosop în cap, în ritm de muzică indiană.
“Şefu’, v-aţi spălat pe cap? Vreţi să vă şterg eu?”, se oferi imediat cancelaru’ să-l ajute pe stăpân.

“Ce spălat bă, ce pe cap…? Bă băiatule, cum să mă ştergi? Pă’ io sînt Ajică bă, sînt indian… ăsta e turbanu’ lu’ Raşcapur, l-am cumpărat din America. Am dat... cinzejde... sute de mii de euro pe el!”

“Şefu’, sînteţi indianu’ Talpă-iute, să trăiţi!”, îi dădu o limbă-n cur flocosu’.

“Bă ţâgane, tu eşti cam… aşea… dupe ce că nu mai scrii nimc în ultimu’ timp şi te duci numa’ la oteveu, mă iei şi la mişto…”

“Bă tu te iei de Ajică… că-ţi dau una acu’…!”, sări Lubeniţă, vigilent.

“Nu Şefu’, să trăiţi, eu sunt un biet ţâgan care dorm prin pod pe la Niuiorc, cum să mă iau de matale, pupa-ţi-aş tălpile…”

“Şefu’, propun să depăşim acest moment de şucăr. Alinutza este chemată la bară!”, interveni diplomat avocatu’ Manivelă.

“Aşa e Şefu’, să ne veselim! Tăuraş, mai toarnă un păhărel… Şefu’, să trăiţi să ne conduceţi!”, zise Vicenţiu înfocatu’.

“Aşea bă Vice, tu eşti omu’ meu de-ncredere. Ce-ai mai aflat de Gancea?”

“Şefu’, ăştia pregătesc ceva, o să aflu eu exact ce în curând”.

“Aşea bă înfocatule, să mă ţâi la curent cu tot ce mişcă. Hai, mai bea un păhărel! Tăuraş, pune bă o manea, vezi că are Alinutza pe-aci un sidiu”.

“Măry, da’ de ce nu mai l-ai chemat pe Adi de la Vâlcea, nu mai ai avut bani? Te blochează dujmanii şi cu ficsu’?”

“Fă Alinutzo, nu mai te pronunţa că nu cunoşti tu această speţă, n-ai pregătire juridică. Fii atentă că de mâine îţi zic… cum o chema bă pe gagica lu’ Raşcapur?”

“Unchiule, mă interesez io, că sînt secretar general cu relaţii internaţionale. Sînt pe interneşînăl…”, îl asigură Hihel.


Şi chefu’ organizat din banii daţi de Rednic pe Uby s-a întins până târziu în noapte, petrecăreţii căzând laţi unul câte unul, biruiţi de Bachus. Ultimul a rămas cancelaru’, care sorbise prea multe ciorbe înainte şi nu mai avusese apoi loc să bage şi macheală.

“Cancelare, du-te la culcare, că mâine te duci la judecata lu’ Găman. Şi ia-l şi pe Manivelă-n spinare!”, l-a expediat şi pe el Mărin, ca să se poată giugiuli în voie cu Alinutza.