Balivernele booveanului şi paltonul lui Chiose

CRAIOVASPORT vă prezintă, în rândurile care urmează, câteva dintre minciunile lui Ajică din ultima perioadă. Nu o mai luăm acum mult din urmă, lăsăm pe altă dată o analiză mai amplă, că ne vine ameţeală dacă ne gândim la cei cinci ani de “mandat” boovean, încărcaţi cu demagogie, “antrenori-pariuri” şi mult, foarte mult circ. La Mărin, de fapt totul e doar un foc de paie, orice promisiune măreaţă şi fără acoperire dispare a doua zi, iar în singurul an când Universitatea avea şansa să meargă în Europa, fostul văcar l-a aungat pe Napoli şi a preferat locul 7.

Să revenim totuşi la trecutul ceva mai apropiat.
“Ăsta e fotbalul, am întîlnit o echipă foarte puternică, care a avut un plus de experienţă. S-a simţit mult şi absenţa lui Iliev. Vom aduce 4 jucători de valoare şi cu experienţă pentru viitorul sezon, iar la anul trebuie să fim acolo unde ne e locul”, spunea Ajică pe 25 aprilie, la “Premium Liga”, de la GSP TV, după ce severinenii tocmai ce fuseseră călcaţi în picioare de Unirea Urziceni, chiar pe mal de Dunăre albastră.

Imediat ce i s-au uscat izmenele spălate cu mult entuziasm de valetu’ Lucică (pentru că de frica matineului, preşedintele se scăpase în ele înaintea ultimei etape), Mărin Minciunelu, un om de cuvânt, s-a apucat să facă ce-a promis. Aşa că a studiat timp de câteva săptămâni listele cu jucători liberi de contract, unii dintre ei pe punctul de a se lăsa de fotbal, şi i-a adus la Severin pe următorii:
   - un bulgar de aproape 30 de ani şi 167 de centimetri, de la o echipă care tocmai a retrogradat în liga a 3-a franceză
   - un gabonez de 31 de ani după paşaport / în realitate 40 (ăsta e un pic mai înalt, are 173 de centimetri), care a revenit pe teren după doi ani de suspendare pentru nişte liniuţe trase pe nas, abia în august 2009, ca rezervă la o echipă de pe locul 11 din puternica ligă a 2-a portugheză
   - un golchipăr de mare valoare, în vârstă de aproape 32 de ani şi 178 de centimetri, de la celebra grupare Minerul Lupeni, locul 13 într-una dintre seriile Ligii a 2-a.

Acestea sunt cele “patru transferuri”. Ăştia trei sunt cei “patru jucători de valoare şi cu experienţă, care ne vor ajuta să ajungem acolo unde ne este locul” (în viziunea lui Mărin e posibil ca locul să fie în B...). Între timp, una dintre vedetele cu care ne “întărisem” a fost expediată înapoi în Portugalia, sanchi, ca să-şi rezolve nişte probleme medicale. Chiar şi aşa, vă daţi seama în ce amatorism şi haos se zbate acest club, dacă au transferat un fotbalist deja accidentat, fără ca măcar să-i facă testele medicale...

Dar preşedintele nu s-a mulţumit cu atât, el vrea mai mult, adică nu un simplu act de prezenţă la anul în Cempiăns Lig. Aşa că a trecut la fapte. Pe lângă Stoianof, pe care Chiose cică mai avea să-l încerce doar pe postul de maseur în Austria, Ajică i-a cooptat în lot (că la noi e mult profesionism, patronu’ face lotu’) pe flăcăii care au luptat din greu la retrogradarea Primăverii din Liga a 3-a în judeţeană, toţi unul şi unul, învăţaţi să piardă decât la diferenţe de câte 3-4 goluri pe meci! Stoica s-a pregătit cu echipa de suflet a lui Roşca şi Mitu şi experienţele din trecut ne spun că Ajică va face brusc ciocu mic imediat ce idolu’ Gigi se va milostivi şi-i va arunca o sută-două de mii de coco, iar Ubi a fost atât de ocupat să se antreneze pentru meciul de K1 şi să-şi caute altă echipă, că a ratat toată pregătirea de vară.

Ca să mai închidă gura vreunor dezamăgiţi mai nostalgici, Minciunelu a mai adus un “maxim” să se gudure pe lângă biroul lui, dându-i şi o titulatură pompoasă: ...antrenor! Aşa că de vreo două săptămâni ne distrăm cu mireasa Chiose, care a tot fost concediată de nişte echipe de juniori de la arabi şi, pentru că era foarte bine cotată, ajunsese să semneze cu un celebru club din liga a 3-a saudită, Ohod Madinah, care acum cică îi mai face şi reclamaţie la FIFA. Aşadar, clubul severinean a ajuns să se bată pentru un “coci” care era atât de disperat încât îşi coborâse înaltu-i standard până în divizia C a Arabiei Saudite.

Acum, după ce au nimicit toţi bucătarii, pescarii şi turiştii de prin K-Prun, dar au luat-o pe coajă de la nişte croaţi mediocri, singura echipă mai acătării care nu i-a refuzat, galacticii severineni s-au întors în România. Ghiţă şi Aurel ne intoxică din nou cu aceleaşi declaraţii pupincuriste, în care ne explică şi nouă, neaveniţilor, ce cantonament reuşit au efectuat, cum s-au pregătit băieţii, adică exemplar, cum sunt ei într-o formă fizică excelentă, gata să-i rupă-n două pe ăia de la CFR... şi ne oprim aici, pentru că am epuizat toată tableta de Emetin la ultima conferinţă a celor doi şi ar fi păcat să dăm afară prematur ce-am mâncat astă-seară.

Forţa brendu’! Forţa Zeiţa Fortuna!