Un fax neghiob, apoi bastoane şi lacrimogene

Ajică Minciunelu ne-a dezvăluit încă o dată, cu ocazia meciului cu Dinamo, caracterul său. Individul a umilit practic aproximativ 500 de suporteri alb-albaştri, din care aproape 200 veniţi din Bucureşti sau din alte oraşe decât Craiova. Oamenii nu au ţinut cont de scrisoarea nesimţită trimisă dinamoviştilor de Minciunelu şi semnată de mâna stelistului Lucian, valetul numărul unu al „preşedintelui” şi au plecat spre Bucureşti, ca să fie alături de ceea ce ar trebui să putem numi, echipa lor, a noastră, a tuturor oltenilor.

Dar Ştiinţa este, tot mai puţin, echipa noastră. Ea va deveni, încet-încet, echipa lui şi a familiei lui, aşa cum dintotdeauna a visat, iar în momentele în care câteva rezultate bune i-au dat curaj, ne-a şi spus-o.

Ce a stat la baza incredibilei decizii de a se dezice total de propriii suporteri? Două lucruri: frica şi sărăcia. Frica de a nu fi înjurat chiar în Bucureşti, în lumina reflectoarelor, pentru încălcarea promisiunii de a nu mai vinde jucători de valoare marilor rivale si frica de presupuse amenzi, imposibil de platit din cauza lipsei oricărei resurse financiare de a susţine echipa, unul din principalele motive pentru care Minciunelu a şi scăpat atât de uşor de Andrei Ionescu, în schimbul a doar 500.000 de euro, deşi toamna trecută ne anunţa că jucătorul are o clauză de multe milioane.

Finalul, îl ştim cu toţii, cei care am fost prezenţi acolo, la „datorie”, fără să ştim că al nostru club nu are nevoie de noi. Barajul mascaţilor de la intrarea în Bucureşti ne-a întors spre Craiova, dupa ore întregi de batjocură. Acţiunea a fost concepută până în cel mai mic detaliu, cu circulaţia deviată şi prezenţa la faţa locului a unei întregi armate, toţi fiind acolo, de la poliţia rutieră până la forţele speciale, pregătite de luptă cu nişte suporteri care nu ar fi vrut decât să meargă să-şi vadă echipa.

La întoarcerea spre Craiova, doar pentru că au vrut să oprească pentru a vedea meciul la televizoarele de la popasul Albota, suporterii craioveni au fost bătuti şi au inhalat gazele trupelor speciale, în timp ce microbuzele lor au fost avariate. Mascaţii au dat cu gaze pe geamurile de la microbuze, blocând usile acestora. Fanii care reuşeau să coboare, nemaiputând respira înăuntru, erau bătuti de bestiile în combinezoane, în timp ce alţii vomitau şi lăcrimau în mijloacele de transport.

La ora la care, aşteptând un semn, un ajutor de la club, convoiul oltean, era umilit şi obligat printr-un grav abuz grav să se întoarcă spre Bănie, Minciunelu lua masa cu Vasile Turcu, la restaurantului acestuia. În sinea lui, Minciunelu gândeşte că a rezolvat pe moment, că a scăpat de presupuse amenzi sau înjurături, care ar fi fost imediat consemnate de presa centrală, prezentă la eveniment şi i-ar fi ştirbit probabil din „autoritate”.

Dar fostului copil de casă al lui Dinel nu i-a trecut prin minte că, astfel, toată lumea se va revolta. Că oricum, la un meci cu Dinamo, fanii ar fi avut un alt război de dus, cel cu câinii, vechi de decenii, şi nimeni n-ar fi fost interesat de vreo răfuiala cu el.

Opera cuplului Ajică-Lucică a fost o jignire pentru toţi suporterii Universităţii, care nu pot fi asociaţi cu câteva zeci de oameni care nu sunt pe placul jupânului cu lentile fumurii.