Mărie şi Mărioară... spală-te la subsuoară!

Dacă tot am pierdut câteva minute din viaţă ca să vorbim despre veceul gesepist, nu putem să nu o menţionăm şi pe tanti Marioara Andrieş. Dacă altădată reuşea să îmbrace în hârtie sclipicioasă obedientele-i articole şi să le dea o notă interesantă, de data asta duduia a scris un articol pur şi simplu de necitit. Fără pic de inspiraţie ori talent, ea a înşirat nişte fraze greoaie, geloasă parcă pe însăşi coana Ioaniţoaia.

Da, era să ne recunoaştem învinşi. A fost un calvar să ducem până la capăt stupizeniile Măriei, iar odată ajunşi la ultimul rând am răsuflat uşuraţi. Diareea verbală a cucoanei respective miroase atât de urât încât ne-a luat ceva timp să ne adunăm forţele pentru a scrie ceva despre asta.

Madam Andrieş nu e de acord ca TVR să transmită Craiova şi Rapidul, şi în general Liga a doua. Argumentaţia e ridicolă, Măria zicând ceva despre audienţa mică pe care ştie ea că o vor face meciurile celor două echipe. Care meciuri din Liga a doua până acum erau pe TVR 2, iar cum de ce sunt pe TVR?... şi ce-i mai rău... sunt şi în “prime time”!!! 

Păi cine se mai uită acum la Concordia şi Viitorul, nu-i aşa tanti ziarista?

Ca să nu ne murdărim însă de cufureala cu care “geniala” a spoit pereţii online ai Veceului Sporturilor, redăm doar o frază:

“Postul public a semnat deja contracte cu Rapid, CS Universitatea Craiova, SC Bacău şi negociază cu alte echipe. Potrivit site-ului ofsaid.ro, echipa primăriei din Bănie va încasa de la TVR suma de 70.000 de euro, pentru toate meciurile de acasă. O instituţie finanţată cu bani publici plăteşte o echipă finanţată cu bani publici.”

Oooh, Mărioară... oare să nu fi intrat tu nici până acum în posesia informaţiei conform căreia Ştiinţa e totuşi finanţată din surse private, în timp ce aportul primăriei constă doar în a pune la dispoziţie baza sportivă? Acesta este riscul de a nu avea patroni-portavoce, care să intre de 10 ori pe zi “pă sticlă” şi să dea o pâine de mâncat analfabeţilor precum Ivanovici şi compania, indiferent de trust. 

Sau poate că distinsa “căţea de pază a democraţiei” e deranjată că nu a primit şi celebrul manager severinean Mărin vreun sfanţ pentru echipa familei lui. Pentru asta TVR merită reclamată la ambasada SUA şi la ONU! Nu de-alta, dar plânge masa gesepistă şi Mărin a-ntors iar buzunarele pe dos. 

“Trădarea” dintre ţâţe şi craci

Şucăriţi rău că de la Craiova nu mai au circul lui Mărin aducător de audienţe în stil otevist, gesepiştii transformaţi în sclavi ai ospătarului la ordinul coanei Ioaniţoaia se întrec în atacuri la adresa Ştiinţei. Mărin ţopăie de bucurie că-l mai menţionează cineva şi pe el, iar în redacţia-bordel tastele se încing sub buricele degetelor slinoase la propriu şi la figurat.

Iată că printre ştiri cu ţâţe şi craci, gesepeul (cel online, că nu ne-am mai murdărit de mult pe mâini de varianta tipărită) aruncă şi o mizerie cu titlul “Trădare în Oltenia”.

“Trădare în Oltenia » Grupurile de ultraşi ai Universităţii Craiova se alătură echipei susţinute de Municipalitate!

Sezione Utra şi Asociaţia Suporterilor Olteni au emis un comunicat de presă prin care anunţă ca se alătură proiectului demarat de Craiova Maxima şi de Clubul Sportiv Universitatea. Astfel, fanii îşi retrag sprijinul pentru Universitatea Craiova, echipă patronată de Adrian Mititelu.”

În realitate, muiştii lui Gheonoaia habar nu au de ce se întâmplă cu Ştiinţa şi nici nu vor să aibă. Ei nu dau doi bani pe soarta Craiovei. Dinspre Bănie au nevoie de ce s-au obişnuit deja de mulţi ani să le vină: circ, cât mai mult circ. Pentru că la asta au învăţat ei că se uită gloata de retarzi avidă de bătaile cu căcat transmise în direct.

Severin BREICHING NIUZ: Ospătarul Ajică e noul purtător de cuvânt al ultraşilor români

“Reportofoanele” (la mişto) şi câţiva moralişti confortabili (în mintea lor, pe bune) l-au înjurat pe Muicelu de mama focului în oraşul lui Dobrin şi al ţuicii, dar au făcut-o cu voie de la stăpânire ca să fie credibili şi să confere legitimitate echipei familiei, aşa că nu se pune şi Ajică nu se supără.  
E chiar teribil de amuzant cum pe ospătar nu-l deranjează absolut deloc acest fapt, deşi altădată pentru aşa ceva evacua peluza sau cerea un baraj de jandarmi în faţa convoiului oltean în drum pe groapă.

Ei bine, dragii noştri, vă vine să credeţi că acum Mărin a ajuns purtătorul de cuvânt al mişcării ultras din România? E memorabilă reacţia ospătarului la comunicatul celor de la Sezione:

“Sînt 12-13 indivizi care mă înjură de mulţi ani. Sînt conduşi de un fost puşcăriaş

Liderul lor a fost prins furînd prin Italia şi este interzis pe stadioane. Ne-au dat o veste bună, au plecat nişte gherţoi din grupul suporterilor Universităţii Craiova

Nişte neisprăţivi care s-au bucurat de excludere. Ei plănuiau cu Piţurcă distrugerea echipei. Toţi ultraşii din România o să rîdă de ei după acest comunicat.

Să nu îi credeţi în stare de a face un asemenea comunicat, e făcut de cineva din jurul lui Pavel Badea, probabil de un ziarist”, a spus Mărin la radio Gesepeu, haznaua în brutarul care îşi varsă frecvent dejecţiile.

Trebuie să recunoaşteţi, căcatul chel care pozează în patron al grupării severinene FC Copiii Copiilor a slobozit câteva fraze de un umor nebun. E limpede pentru toţi, colaboratorii săi cu reportofon, adică adevăraţii măscărici ai mişcării ultras, l-au pus la curent cu “subtilităţile din domeniu” iar boschetarul de la Booveni a vomitat cu prima ocazie tot ce-a auzit de la ei.

Până la urmă, circul trebuie să continue şi el. Dacă ne gândim mai bine, ar fi şi păcat să-nceteze tocmai acum, nu-i aşa? :)))

Ştiinţa nu va fi niciodată singură

Comunicat Sezione Ultra 2000:

"Sezione Ultra’ 2000, brigada care a initiat protestele impotriva lui Mititelu si probabil singura care si-a dorit cu adevarat ca acestea sa aiba success, iese din protest. La mai bine de 8 ani de la primul mesaj de contestare si dupa 6 ani aproape neintrerupti de proteste la adresa lui Adrian Mititelu este clar ca trebuie sa schimbam modul de actiune. Mitingul, mesajele, scandarile, comunicatele, graffiti-urile plus alte actiuni care nu pot fi mentionate, practic contestarea pe toate caile posibile, impreuna cu lipsa perfomantei, ar fi fost suficente pentru ca un om normal la cap sa renunte la club. Dar un om cu 400 de procese nu poate fi un om normal la cap.

Faptul ca Stiinta urmeaza sa fie omorata de Mititelu a devenit evident in momentul in care acesta a mutat prima data echipa la Severin. In acel moment grupul nostru a incercat sa convinga conducerea Universitatii din Craiova, autoritatile locale si pe Adrian Paunescu sa-i retraga familei Mititelu dreptul de a mai folosi numele de Universitate, numele orasului Craiova (Mititelu ne jignise pe toti spunand ca “orasul nu merita echipa de fotbal”) si dreptul de a folosi imnul “Cantec pentru Oltenia”. Din pacate atunci demersurile noastre nu au avut succes si a trebuit sa mai pierdem cativa ani pana ca aproape tot orasul sa inteleaga ca renasterea Stiintei este legata obligatoriu de diparitia Mititelului.

Faptele au devenit contestabile, ca pentru fostul patron, (de fapt creditor) binele Stiintei nu este important. Singura dorinta a lui si singurul lucru pentru care a luptat din toate puterile a fost si este ca echipa sa ii apartina si sa se identifice cu el. Picatura care a umplut paharul pentru intregul oras a fost neinscrierea echipei in sezonul 2012-2013, lucru de care este responsabil 100% Mititelu.

Sezione Ultra’ a propus in repetate randuri, celorlate grupuri organizate, ca solutie de salvare a spiritului Stiintei, infiintarea unei echipe a suporterilor (inca din 2009). Din pacate nici aceasta propunere nu a avut parte de sustinere, devenind imposibil de pus in practica. In aceste conditii o solutie viabila de renastere a spiritului Stiiintei era reinfintarea sectiei de fotbal a Clubului Sportiv, varianta care ne-ar fi oferit legitimitate (in conditiile in care cei care au facut din Craiova o echipa mare ar fi fost de accord sa se alature proiectului) si numele de Universitatea Craiova. Initial si aceasta varianta a picat, Pavel Badea nedorind sa porneasca acest proiect fara sprijinul primariei, care se stie ca la acel moment era blocata de minciunile lui Mititelu.

Din fericire, intr-un final si primarul Craiovei a inteles ca Mititelu trebuie exclus din planurile de viitor ale Stiintei si astfel s-a ajuns ca una dintre propunerile noastre sa fie pusa in aplicare. Recunoastem ca acceptarea locului de liga a II-a (noi am propus sa plecam din liga a IV-a) nu este tocmai cea mai fericita alegere. Dar avand in vedere ca celelalte cerinte ne-au fost indeplinite, si ca nu s-a luat locul altui club sau nu a fost furata echipa altui oras, situatia a devenit acceptabila.

Ca sa fie clar pentru toata lumea: nu noi suntem cei care au inregistrat intalnirile suporterilor pentru Mititelu, nu ne-am constituit ca parte civila in niciunul dintre procesele lui, nu ne-am angajat la omul pe care il contestam, nu ne-am intalnit cu Mititelu inainte de fiecare actiune, nu am lipit afise si nu am participat la mitinguri in campaniile electorale si nici nu acceptam lectii de morala de la cei care au facut asta. Nu lasam minciunile si provocarile sa ne abata de la un scop simplu si clar: renasterea Universitatii Craiova! Am luptat prea mult pentru asta pentru ca acum cand avem sansa sa atingem acest ideal sa ramanem blocati in aberatiile mititeliene.

Pentru cei care ne contesta si ne arata cu degetul, nu le spunem decat atat: suntem de 13 ani prezenti impreuna la meciurile Stiintei, suntem cei mai vechi, suntem mai maturi, mai cerebrali si suntem 100% siguri ca am luat cea mai buna decizie. Timpul va demostra lucrul acesta !
In consecinta, Sezione Ultra’ 2000 si Asociatia Suporterilor Olteni se alatura: Craiovei Maxima, Generatiei din anii ’90, Clubului Sportiv, Primariei Craiova, Consiliului Judetean, lui Corneliu Andrei Stroe, lui Cristi Minculescu, lui Gica Craioveanu si intregii liste de ‘tradatori’ si in special suporterilor satui pana peste cap de mizeriile din ultimii ani, in incercarea de a readuce Universitatii Craiova gloria din trecut.

Cine gandeste ca noi este binevenit in Peluza Nord, cine nu, poate sa incerce alte zone ale stadionului sau poate sa astepte sa intre Chiron in pesti !

Sambata la 20:45 Universitatea revine pe Ion Oblemenco intr-un meci oficial!

O viata de lupta un singur ideal – CRAIOVA"

Povestea merge mai departe!

Sâmbătă seara luminile s-au aprins din nou pe Ion Oblemenco. Pentru Craiova, pentru Oltenia, pentru istoria Ştiinţei şi în memoria Tunarului, de la a cărui trecere în nemurire comemorăm azi 17 ani.

Ştiinţa i-a învins pe giuleşteni şi a confirmat că echipa se află în creştere.Craiova a jucat bine iar publicul de pe Ion Oblemenco şi-a adus aminte de vremurile bune şi a înconjurat-o cu afecţiune. La Universitatea Craiova e în sfârşit, după foarte mulţi ani, o atmosferă de performanţă. De profesionism. Patronul nu mai face echipa şi nici nu mai auzim că Ştiinţa e a copiilor cuiva, ba din contră, lumea nici măcar nu ştie cum arată cei care investesc. 

Sindromul Becali, prezent pe la majoritatea cluburilor din România şi desăvârşit de un ospătar la Craiova în ultimul deceniu, a dispărut acum din Bănie. Spre nemulţumirea Ivanovicilor, a Şoricilor sau a announcerilor de spectacole de circ de la gesepeu, făcători de emisiuni sportive de o calitate infectă. A, şi să nu uităm, sprea disperarea “reportofoanelor”, oameni imorali care trăiesc de pe urma galeriei şi care vor face orice să împiedice proiectul reînvierii Ştiinţei pentru că s-au tocmit cu un asasin boovean.

Dar Universitatea Craiova există din nou, joacă din nou şi învinge iarăşi. Spre marea noastră bucurie, a celor dezinteresaţi material, a celor care adorăm spiritul liber al Ştiinţei, a celor care cunoaştem, iubim şi ne identificăm cu istoria ei. A celor care iubim fotbalul în alb-abastru şi nu mergem pe stadioane doar pentru a ne înrola orbeşte filosofiei protestului, o modă stupidă a unor pretinşi ultraşi, dar care încalcă reperele morale cele mai elementare ale acestei forme de existenţă ca suporter.

Să înjuri şi să acuzi toate gloriile Craiovei Maxima, pe toţi oamenii de cultură sau artiştii care de-a lungul anilor chiar dacă au fost dezinformaţi au probat iubirea sinceră pentru Universitatea Craiova, e o blasfemie tipic booveană împrumutată de “reportofoane” de la finanţatorul lor cu mască de sudor.

Să te dezici şi să jigneşti pe toţi idolii care au scris istoria Ştiinţei, de la întreaga Craiova Maxima (a scăpat bietul Costică Ştefănescu, probabil pentru că tocmai ce ne-a părăsit fizic şi înmormântarea sa trebuia speculată “electoral”) până la Săndoi, Badea, Stângă, Papură, Cristescu, marele Craioveanu sau chiar Cristi Minculescu sau restul suporterilor din propriul oraş,  înseamnă că ai pierdut totuşi definitiv busola.

Cum poţi oare să-i renegi pe toţi cei care au făcut istoria echipei cu care spui că ţii? Iar dacă nu te reprezintă oamenii care, adunaţi toţi laolaltă şi dublaţi de însăşi instituţia care a născut această echipă înseamnă practic istoria Ştiinţei, cum te mai identifici ca om şi ca suporter cu Universitatea Craiova?

Să-i acuzi şi să-i calomniezi în masă pe toţi cei care au scris istoria alb-albastră la Craiova cu sudoare, în vremurile în care fotbalul nu era modern şi jucătorii nu se vindeau atât de des, dar să te identifici plin de ifose de moralist cu srl-ul familiei boovene, mimând un protest de imagine dar ireal şi oricum demonstrat inutil la adresa ospătarului în timp ce nu eşti nici măcar capabil să elimini “colaboratorii cu reportofoane” ale acestuia din propriile-ţi rânduri e un act inacceptabil din punctul de vedere al celei mai elementare etici morale, de ultras sau nu.  

Păcat că o parte a suporterilor nearvuniţi de ospătar au fost convinşi să joace acest rol patetic în noua regie a ospătarului. Mai devreme sau mai târziu (poate abia când “reportofoanele” îşi vor întoarce armele din raţiuni financiare) îşi vor da seama că au devenit nişte bieţi actori în tragicomedia de la Severin. Şi indiferent câte scuze îşi vor căuta atunci, le spunem de acum că nu vor găsi. Pentru că doar un redus mintal nu ştie că srl-ul boovean va fi legat pe vecie de Mărin. Iar să alegi un srl, adică pur şi simplu persoana ospătarului - definiţie a mizeriei morale şi să acuzi Universitatea din Craiova că vrea să-şi reia istoria e ceva de neiertat.   

Să pretinzi că tu vrei să foloseşti numele de Universitatea Craiova în timp ce spui că nu are acest drept însăşi instituţia care se cheamă astfel, deci proprietara “de jure” a acestei titulaturi, e o comedie maximă de care toată lumea a început să se plictisească.

CRAIOVASPORT vă dă întâlnire sâmbăta viitoare, pe Stadionul Ion Oblemenco, tuturor celor care iubiţi ŞTIINŢA LIBERĂ dincolo de interese! 

CRAIOVA LIBERĂ A ÎNVINS !

La primul meci în libertate după două decenii de captivitate care au transformat-o într-o fantomă, Universitatea Craiova a făcut scor la Târgu Jiu cu echipa secundă a celor de la Pandurii. Alb-albaştrii din Bănie au câştigat cu 6-1 şi s-au calificat în faza următoare a Cupei României. 

 

Ştiinţa merge mai departe!

Despre mizeria umană, într-o săptămână a lacrimilor...

Bănia şi-a îngropat ieri idolul cu onoruri militare şi are în ceruri încă o figură legendară din anii de glorie. CRAIOVASPORT a “tăcut” timp de trei zile, din respect pentru Căpitan. 


Dar groparul fotbalului craiovean nu  s-a putut abţine nici în acest răstimp. Chiar în seara zilei în care Oltenia a aflat tragica veste, ospătarul a declanşat un circ mediatic în stilu-i caracteristic, intrând în direct pe toate posturile TV care au fost dispuse să-l primească pentru o reprezentaţie şi a încercat să profite de moartea căpitanului Craiovei Maxima.

Cancerul boovean a reintrat în rolul de bocitoare, mimând îndurerarea şi anunţând că va da bani pentru înmormântarea lui Costică Ştefănescu. Tocmai el, care în trecut l-a umilit pe Ştefănescu aducându-l pentru câteva etape pentru ca apoi să-l dea afară şi să-l acuze că nu are valoare şi că “nu a colaborat” (adică nu a acceptat să-i fie dictată echipa de Mărin):
“Am vorbit cu soţia lui Costică Ştefănescu la telefon şi îi mulţumesc că a acceptat ca soţul dînsei să fie înmormântat la Craiova. Totodată, costurile funerarilor vor fi suportate de Universitatea Craiova. Acest om a fost un simbol al oltenilor şi vreau să cred că a fost un simbol al tuturor românilor”, se înghesuia să declare brutarul pe oriunde apuca.

“Sunt dărâmat, vă rog să mă credeţi că nu am cuvinte să-mi exprim durerea. Acest om trebuie să fie înmormântat la noi, în Craiova. Sunt sigur că tot oraşul îl va plânge pe acest mare simbol al nostru. Nu-mi vine să cred că s-a dus şi nea Costică! S-a stins un mare titan al fotbalului craiovean şi al fotbalului românesc. Este regele Craiovei şi la propriu, şi la figurat. Fără el şi fără alţii, oraşul Craiova nu ar fi fost niciodată atât de faimos”, continua Mărin seria demagogiilor.

Coincidenţă, bastardul chel a descoperit exact la câteva ore după moartea Căpitanului cât de mult îl respectă pe marele Costică Ştefănescu. Iată cum îl batjocorea în trecut ospătarul:
“Ştefănescu a vorbit exact când trebuia să tacă. M-a costat vreo 20 de mii de dolari aventura lui de aici, de la Craiova. Dacă atât de mult costă un diagnostic... Asta este, ce să facem?! Am ţinut mult la Costică Ştefănescu, pentru că a făcut multe în trecut pentru această echipă. Deşi foarte multă lume mi-a spus să nu-l aduc ca tehnician, că nu fac nimic, l-am adus din tot sufletul. Acum îmi pare rău”. 

La conferinta de presa de după meciul din 2006 cu Oţelul Galaţi ar fi trebuit să participe Costică Ştefănescu şi Petre Grigoraş. La intrarea în sala de conferinţe de la stadion, directorul tehnic a fost oprit însa de Mărin, care i-a cerut să-l lase pe el să spună ce are de spus:

“Cei trei antrenori, Ştefănescu, Stângă şi Nae Ungureanu şi-au dat demisia, iar eu le-am acceptat-o pe loc. Consider că am greşit atunci când i-am adus pe Ungureanu şi pe Ştefănescu. Nu spun că nu sunt antrenori cu valoare, însa nu au colaborat şi aici s-a rupt totul”.

Cu toate acestea, căpitanul Craiovei Maxima a acceptat să vorbească cu ziariştii chiar acolo, în faţa uşii. În timp ce brutarul a spus că cei trei antrenori şi-au prezentat demisiile în bloc, Costică Ştefănescu a declarat în schimb că i s-a cerut să plece: “Era de aşteptat. Chiar dacă nu ni se cerea să plecăm, eu unul plecam de bunăvoie. L-am şi anunţat pe Ovidiu că va fi ultimul joc.”

Apoi asasinul Ştiinţei a continuat atacurile, îndreptându-le asupra celor pe care azi îi numim “reportofoane”: “Echipa nu este de vanzare, chiar dacă unii vorbesc că din iarnă vor să mi-o ia. Nu mă interesează să plec, nu mă dau bătut aşa usor din cauza a doi golani, derbedei, care fac mereu aşa, dar cu mine nu le merge! Oricum, pentru un meci sau două vom juca la Caracal, apoi, dacă va continua starea tensionată, mă voi muta în alt oraş. Acolo alta ar fi atmosfera şi publicul oltean ar fi cu siguranţă mai cald cu echipa.”

Cât despre părerea Căpitanului despre boovean, acesta şi-a exprimat-o foarte clar în mai multe rânduri:

“Voi răspunde tranşant la această întrebare: să vândă tot ce poate şi să PLECE, să lase echipa pentru altcineva, primăriei sau altui investitor. Oltenia este o zonă cu un imens potenţial fotbalistic şi sunt convins că într-un viitor nu prea îndepărtat, în condiţiile unei strategii sănătoase, cu oameni capabili, cunoscători ai fenomenului fotbalistic, Ştiinţa ar putea să revină în prim-planul fotbalului românesc şi european. Retrogradarea echipei din Liga I o regretăm cu toţii, principalul vinovat fiind patronul „Miti“, care a schimbat şase - şapte antrenori într-un sezon, nu a fost capabil să asigure un buget rezonabil, s-a certat cu toată lumea ş.a.m.d. 

Nu văd care ar putea fi scăparea Craiovei. Problema e de fond, cum va reuşi M... să iasă din această criză dacă el nu are bani, pentru că nu mai poate ţine această echipă din datorii. Ştiu că sînt oameni care ar fi dispuşi să investească la Craiova”.

... Ei bine, după ce s-a autoproclamat organizator de înmormântare, hidosul boovean şi-a arătat din nou adevărata faţă. Mizeria umană de care dă dovadă acest individ nu are limite. Ospătarul a avut totuşi dreptate într-un sens: Clubul Universitatea Craiova s-a ocupat de înmormântarea fostului său mare fotbalist, în timp ce el nu a catadicsit nici măcar să treacă pe la căpătâiul lui Costică Ştefănescu în zilele în care sicriul cu trupul acestuia s-a aflat la Stadionul Ion Oblemenco ori la Biserică. Nici la înmormântare nu s-a mai dus nenorocitul care a batjocorit şi distrus Craiova. 

Dar şi-a trimis acolo “reportofoanele” (cei pe care odată îi numea “derbedei” şi mărturisea că le dădea bani pentru a-şi cumpăra liniştea), deveniţi între timp “colaboratori”, cărora le-a trasat sarcină clară să ameninţe şi să adreseze injurii echipei oraşului şi oricui o reprezenta. 

Probabil că şi un dinamovist dacă s-ar fi aflat acolo ar fi trebuit respectat pentru gest. Şi chiar şi cel mai mare duşman al Olteniei ar fi venit să participe îmbrăcat în doliu merita respectat. Fără să conteze însă că se aflau la înmormântarea unui simbol al Ştiinţei, rataţii cu pretenţii de ultraşi au început să înjure pe lângă sicriu. Atâta timp cât finanţatorul lor e disperat, devin şi ei disperaţi. E foamea mare, iar şobolanul din stomac nu le dă pace. Trăim, dragi prieteni, un apogeu al crizei morale.

În Craiova lumânările nu se sting...

Câteva cuvinte despre durerea şi lacrimile Craiovei.
Alin Fornade.


După Crișan, s-a dus și Ștefănescu. Înainte ne-am despărțit greu de Oblemenco, Deselnicu, Oțet, Strâmbeanu, Frânculescu și Domozină 

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la Ștefănescu, prima imagine care-mi vine în minte nu e de pe Rasunda și nici de pe Wembley. E de pe stadionul „Ion Oblemenco”, pe atunci “Central”, locul unde rodise o echipă ce aducea “cântecul și-n priviri“. România întâlnea Turcia (3-0)  în preliminariile Mondialului mexican. Ai noștri erau mai relaxați, ienicerii nu stăpâneau mingea ca azi. Oaspeții au profitat de avântul tricolorilor și au pornit spre poarta lui Lung. Parcă răsfoiai manualul de istorie, unde românii erau întotdeauna copleșiți de numărul mare al invadatorilor. A fost un contraatac 3 contra 1. Ghinionul otomanilor a fost că străjerul nostru era Ștefănescu, căpitanul Naționalei și al “Științei”. A urmat o pasă și o intercepție datorată unui plasament uluitor. Acesta era Ștefănescu, liberoul care derula deja în gând faza următoare.

Calificare cu emoții

Mult mai multe amintiri au foștii săi colegi. Silviu Lung a avut privilegiul să fie apărat de fundașul cu numărul 6. “Ne înțelegeam din priviri. Eu vedeam tot terenul. Comunicam foarte bine cu el. Îi strigam «Costică, vezi în spate!» Eram prieteni și ne ajutam unul pe celălalt. Avea un plasament excepțional. Deși nu era înalt, nu-mi amintesc să fi pierdut vreun duel la cap, nu am luat goluri din faze fixe. De fapt, din echipa Craiovei, doar eu și Cămătaru eram înalți. Avea tehnică și forță, anticipa foarte bine. Nu avea viteză, dar compensa prin inteligența în joc”, îşi aminteşte fostul internaţional.

Nu o să vă vină să credeți, dar până și șahistul Ștefănescu a greșit o deschidere. Povestește Silviu Lung, fostul portar al Universității: “Jucam la Sibiu o semifinală de Cupă cu Dinamo. Costică a încercat să dribleze, a pierdut mingea și ne-au egalat în ultimul minut. Nu i-am reproșat nimic, eram între prieteni, ne-am calificat până la urmă“.

“Mă bucur că am reușit să-l văd în viață “

Silvică a rememorat și un episod petrecut la Bratislava, când România a remizat, 1-1, cu Cehoslovacia, prin golul lui Geolgău și s-a calificat la Euro 84. “La 1-1, gazdele au avut un corner. Ne concentram la joc când am văzut un echipament de altă culoare în careu. Am strigat la Costică: Cine e ăsta? «Nu știu cine e, treci la joc!», mi-a răspuns. Am realizat după ce s-a terminat faza că era portarul Cehoslovaciei, l-am urmărit cum fugea înapoi spre careu”.

Ștefănescu a fost un căpitan înnăscut. “Era foarte echilibrat, era sobru, dar asta nu înseamnă că nu glumea. Nu vorbea foarte mult, nu vorbea în plus. Era un băiat senzațional, nu făcea nici un reproș. Se impunea prin seriozitate. Era foarte meticulos și în pregătire, și în afara terenului. A fost un om vertical, se ținea întotdeauna de cuvânt, nu întârzia la întâlniri”, e portretul creionat de Lung.

În urmă cu trei săptămâni, Ștefănescu, Țicleanu și Lung au mers împreună la o mănăstire. “Nu vreau să vorbesc prea mult. Am simțit nevoia să ne revedem. Era foarte mândru și demn, niciodată nu vorbea despre boala lui. Nu-l condemn pentru gestul său, nu știi ce e în sufletul unui om care suferă”. Lung are o singură consolare: ”Mă bucur că am reușit să-l văd în viață!“

Țara lui Cioabă

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la România, nu mă gândesc la regele Cioabă. Înțeleg suferința familiei, dar nu pricep de ce posturile de știri au transformat-o într-o tragedie națională. Aceasta e agenda publicului? În ziua în care s-a sinucis Ștefănescu, Antena 3 și România TV aveau ca teme ale serii coșciugul aurit al lui Cioabă și nu știu ce scandal de la biserica unde a fost adus sicriul. Înainte, Antena 3 se lăuda că e singurul post care și-a trimis corespondent în Turcia. E trist cât de jos e nivelul presei. E jignitor, e penibil. Nu vă mai mirați  că industria media e amenințată de faliment.

Crișan și Ștefănescu au părăsit Craiova Maxima. Nici nu am apucat să ne luăm adio. I-am crezut nemuritori și am descoperit că sunt vulnerabili în fața vieții. În Craiova se aprind lumânări în memoria Căpitanului. Flăcările se înalță ca o rugăciune tăcută. ”Cât cerul e albastru, suntem deasupra tuturor“, se îmbărbătează juveții ca să încerce să mai uite necazurile. Jos, pe pământul Băniei, Craiova Viselor se destramă, nu mai sunt împreună toți cei din pozele însuflețite cândva de Domozină. Doar durerea rămâne mereu aceeași.

Căpitanul nu mai e cu noi...

S-a întâmplat astăzi...
Căpitanul Ştiinţei şi al naţionalei, Costică Ştefănescu, s-a sinucis într-un spital din bucureşti. 
E o zi tristă, foarte tristă pentru cei care înţeleg ce înseamnă Universitatea Craiova.

Dumnezeu să-l aibă în pază!

Craiova, 5 septembrie 1948... ŞTIINŢA E NUMAI UNA!

După două decenii de neimplicare în care de numele său s-au folosit diverşi afacerişti dubioşi, şirul acestora culminând cu un ordinar samsar de Booveni, UNIVERSITATEA CRAIOVA revine în fotbal. Adevărata Universitatea Craiova, cea care era supranumită Campioana Unei Mari Iubiri pe vremea lui Oblemenco ori Craiova Maxima în vremea semifinalei de Cupa UEFA, un deceniu mai târziu.

După atâţia ani de tristeţe, în care am aşteptat în zadar o rază de bucurie, ŞTIINŢA cea adevărată, cea care a făcut o ţară-ntreagă să-i iubească culorile, a renăscut când nici nu mai speram. E susţinută de oraş prin reprezentanţii săi, ceea ce e nu-i un lucru obligatoriu, dar important în zilele noastre. 

Stemele noastre

Ştiinţa renaşte azi sub stema lui Oblemenco şi a Campioanei Unei Mari Iubiri. E încă bolnavă, ciuntită în imaginea sa de impostorul care încă-i foloseşte abuziv ultima siglă, cea din epoca modernă, cu leul alb-albastru, lansată la ceas de sărbătoare, în 1983. 

E stema pe care noua generaţie a prins-o, ultima redută în spatele căreia se ascunde groparul de la Booveni şi cei pe care a reuşit să-i cumpere. Dintr-o disperare nebună, acesta a înregistrat pe la Osim o căruţă de steme cu lei şi denumiri care mai de care mai hilare, pe care apoi le-a expus în cancerigenul său mediu virtual pretinzând că a securizat “palmaresul”. Da, ştim, e caz de Bălăceanca. Dar aberaţia încă mai are ecou în rândul unor ignoranţi, pretinşi suporteri cu vena umflată şi spume în colţul buzei care nu ştiu nimic despre istoria Ştiinţei.

Despre Mărin Muicelu nu prea mai e nimic de spus... Greţosul individ ştie că e UN NIMENI dacă nu se foloseşte abuziv de numele Universitatea Craiova şi aşteptăm ca instituţia respectivă să facă toate diligenţele legale necesare pentru ca ospătarul impostor să nu mai aibă dreptul de a pângări acest nume sfânt, pe care îl visa moştenire pentru piţipoanca introdusă la Drept şi pentru cocalarul pe care i l-a băgat pe gât alenatorului lui FC Booveni, ca să-l facă “fotbalist”.   

Nimic nu s-ar fi întâmplat în această vară în Bănie dacă nu lua iniţiativa clubul sportiv al Universităţii din Craiova, de partea căruia a trecut apoi şi primăria (care a pus la dispoziţia Stadionul Ion Oblemenco) şi care ulterior a fost susţinut şi de câţiva oameni de afaceri discreţi, care din fericire ne-au dăruit până acum exact opusul a ceea a însemmnat ani în şir circul boovean. 

Din disperare, Mărin a amanetat şi cerceii nevestei ca să cumpere susţinerea reportofoanelor, trasându-le acestora sarcina de a manipula tot ce mişcă în jurul lor. Fără să se agaţe de numele Ştiinţei ospătarul e pierdut, fără el noi ne vom regăsi demnitatea!